25,546 matches
-
Drăghicescu (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Poe însuși descrie entuziasmul pe care l-a stârnit povestirea sa; el susținea că clădirea ziarului "Sun" a fost „asediată” de oameni care doreau copii ale
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Farsa cu balonul” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Poe însuși descrie entuziasmul pe care l-a stârnit povestirea sa; el susținea că clădirea ziarului "Sun" a fost „asediată” de oameni care doreau copii ale ziarului. „N-am fost niciodată martor al unei agitații mai intense pentru a obține un ziar”, scria autorul. Impactul povestirii reflectă interesul cu privire la progres
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
care l-a stârnit povestirea sa; el susținea că clădirea ziarului "Sun" a fost „asediată” de oameni care doreau copii ale ziarului. „N-am fost niciodată martor al unei agitații mai intense pentru a obține un ziar”, scria autorul. Impactul povestirii reflectă interesul cu privire la progres din acea perioadă. Poe a adăugat elemente realiste, discutând pe larg despre proiectarea și sistemul de propulsie al balonului în detalii credibile. Includerea unor persoane reale precum William Harrison Ainsworth a conferit de asemenea credibilitate povestirii
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
povestirii reflectă interesul cu privire la progres din acea perioadă. Poe a adăugat elemente realiste, discutând pe larg despre proiectarea și sistemul de propulsie al balonului în detalii credibile. Includerea unor persoane reale precum William Harrison Ainsworth a conferit de asemenea credibilitate povestirii. Personajul Monck Mason nu a fost o persoană reală, deși el s-a bazat în mare măsură pe Thomas Monck Mason; povestirea a preluat masiv din cartea "Account of the Late Aeronautical Expedition from London to Weilburg" (1836) a lui
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
al balonului în detalii credibile. Includerea unor persoane reale precum William Harrison Ainsworth a conferit de asemenea credibilitate povestirii. Personajul Monck Mason nu a fost o persoană reală, deși el s-a bazat în mare măsură pe Thomas Monck Mason; povestirea a preluat masiv din cartea "Account of the Late Aeronautical Expedition from London to Weilburg" (1836) a lui Mason. „Farsa cu balonul” este ca unul dintre „poveștile de raționament” ale lui Poe (cum ar fi „Crimele din Rue Morgue”), dar
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
de raționament” ale lui Poe (cum ar fi „Crimele din Rue Morgue”), dar în sens invers: mai degrabă decât să ia lucruri din afară pentru a rezolva o problemă, Poe construiește o ficțiune pentru a o face să pară adevărată. Povestirea este, de asemenea, o formă timpurie de science fiction, referindu-se în special la tehnologia construirii baloanelor cu aer cald. Edgar Allan Poe analizează în această povestire problema științifică a navigației aeriene dirijate a aparatelor de zbor, imaginând următoarea soluție
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
o problemă, Poe construiește o ficțiune pentru a o face să pară adevărată. Povestirea este, de asemenea, o formă timpurie de science fiction, referindu-se în special la tehnologia construirii baloanelor cu aer cald. Edgar Allan Poe analizează în această povestire problema științifică a navigației aeriene dirijate a aparatelor de zbor, imaginând următoarea soluție: construirea unei elice multiple care să întrebuințeze principiul șurubului lui Arhimede în scopul propulsiunii în aer. Învârtirea manuală a elicei putea propulsa aerostatul de formă elipsoidală cu
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
cârme. Soluția aleasă de Poe a fost criticată de Jules Verne într-un articol despre Poe publicat în revista "Musée des familles" pe motiv că nu ar respecta legile fizicii și ale mecanicii. Cu toate acestea, în ciuda unor amănunte fanteziste, povestirea degajă încrederea în progresul tehnico-științific: „Marea problemă a fost, în sfârșit, dezlegată! Aerul, ca și pământul, și oceanul, a fost și el cucerit de știință și va ajunge pentru omenire o cale obișnuită și larg deschisă tuturora”. Povestirea ar fi
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
amănunte fanteziste, povestirea degajă încrederea în progresul tehnico-științific: „Marea problemă a fost, în sfârșit, dezlegată! Aerul, ca și pământul, și oceanul, a fost și el cucerit de știință și va ajunge pentru omenire o cale obișnuită și larg deschisă tuturora”. Povestirea ar fi putut fi mai târziu o sursă de inspirație pentru romanul " Ocolul Pământului în 80 de zile" al lui Jules Verne. După cum a subliniat specialistul vernian William Butcher, Verne a fost un admirator timpuriu al lui Poe, iar romanul
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
al lui Poe, iar romanul său "Cinq semaines en ballon" ("Cinci săptămâni în balon") a fost publicat într-un an în cartea sa de nonficțiune "Edgar Poe et ses oeuvres" ("Edgar Allan Poe și operele sale"). Un personaj chiar menționează povestirea lui Poe în romanul "De la Pământ la Lună" al lui Jules Verne. Nu este greu de observat că scrierile lui Poe, publicate în Franța sub titlul "Histoires extraordinaires" (Povestiri extraordinare), au reprezentat unele dintre sursele de influență ale scrierilor din
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
oeuvres" ("Edgar Allan Poe și operele sale"). Un personaj chiar menționează povestirea lui Poe în romanul "De la Pământ la Lună" al lui Jules Verne. Nu este greu de observat că scrierile lui Poe, publicate în Franța sub titlul "Histoires extraordinaires" (Povestiri extraordinare), au reprezentat unele dintre sursele de influență ale scrierilor din seria "Voyages extraordinaires" (Călătorii extraordinare) a lui Verne. Primul aparat de zbor mai ușor decât aerul care a transportat un om deasupra Atlanticului a fost dirijabilul britanic R-34, o
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
Oceanului Atlantic a fost Double Eagle II ce a realizat un zbor transatlantic în perioada 11-17 august 1978. Pacificul a fost traversat în trei zile de „baloane de foc” japoneze fără pilot în 1944, la exact 100 de ani de la publicarea povestirii lui Poe.
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
„” (în ) este o povestire de groază a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în decembrie 1845. Ea se referă la un mesmerist (hipnotizator) care introduce un om într-o stare hipnotică la momentul morții. Exemplu de poveste de suspans și de
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
o anumită măsură o farsă ce a fost publicată fără pretenția de a fi fictivă și mulți cititori de la data publicării (1845) au considerat-o o relatare adevărată. Poe n-a contrazis un timp aceste opinii înainte de a admite că povestirea era de fapt o pură ficțiune extremă. Naratorul prezintă faptele din cazul extraordinar al domnului Valdemar, care a provocat discuții publice controversate. El este interesat de mesmerism, o pseudoștiință care implică aducerea unui pacient într-o stare hipnagogică prin influența
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Journal", Poe a tipărit o scrisoare de la un medic din New York pe nume Dr. A. Sidney Doane care a povestit o operație chirurgicală efectuată în timp ce pacientul se afla „într-un "somn magnetic"”; scrisoarea a servit ca sursă de inspirație pentru povestirea lui Poe. „” a fost publicată simultan în ediția din 20 decembrie 1845 a "Broadway Journal" și în numărul din decembrie 1845 al ""—această revistă a folosit titlul „The Facts of M. Valdemar's Case”. Ea a fost, de asemenea, republicată
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra casului d-lui Valdemar”, inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și I.L. („Adevărata întîmplare a lui Valdemar”, "Gazeta Transilvaniei", anul LXV, 1907, nr. 53, pp. 12; nr. 55, pp. 12) sau au fost publicate anonim sub
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Nuvelă extraordinară” ("Munca literară și științifică", nr. 1, 10 oct. 1904), „Moartea dlui Valdemar” ("Țara", anul II, 1904, nr. 34, pp. 33-45) și „Adevărul despre d. Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Adevărul în cazul domnului Valdemar” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Poe
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
în cazul domnului Valdemar”, arătându-și cunoașterea textelor medicale. Din ochii lui Valdemar se scurge abundent la un moment dat un „lichid gălbui”, de exemplu, deși descrierile dezgustătoare ale lui Poe sunt rezumate cel mai bine în frazele finale ale povestirii: „... tot trupul s-a topit - s-a fărâmițat - s-a descompus pur și simplu sub mâinile mele. În fața noastră, pe pat, nu mai zăcea decât o masă vâscoasă, dezgustătoare - o hidoasă putreziciune”. Imaginile dezgustătoare au inspirat aproape sigur scrieri ulterioare
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
că „Valdemar” poate fi tradus aproximativ ca „valea mării”, sugerând probabil atât starea solidă, cât și pe cea lichidă așa cum apar în imaginile în care corpul lui Valdemar se transformă din starea sa normală solidă în cea lichidă în finalul povestirii. Poe folosește de obicei dinții pentru a simboliza mortalitatea ca și în dinții „sepulcrali și dezgustători” ai calului din „Metzengerstein”, obsesia cu privire la dinți din „Berenice” sau în sunetul scrâșnetului de dinți din „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți”. Moartea lui Valdemar
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
sunetul scrâșnetului de dinți din „Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți”. Moartea lui Valdemar de tuberculoză, precum și încercările de a amâna moartea sa, ar putea să fi fost influențate de întâmplările trăite de soția lui Poe, Virginia. La momentul în care povestirea a fost publicată, ea suferea de patru ani de tuberculoză. Detaliile bolii prezentate de Poe în „Faptele în cazul domnului Valdemar” ar putea să fie inspirate de suferința Virginiei. În plus, Poe ar fi putut să fie inspirat de Andrew
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
acestea, nu este descrisă într-un mod emoțional potrivit temei tipice a „morții unei femei frumoase” portretizate în alte scrieri cum ar fi „Ligeia” și „Morella”. În contrast, moartea acestui bărbat este brutală și senzaționalistă. Mulți cititori au crezut că povestirea era un raport științific. Robert Collyer, un vindecător magnetic englez ce vizita Bostonul, i-a scris lui Poe spunând că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese declarat mort (într-adevăr, omul era
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Poe spunând că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese declarat mort (într-adevăr, omul era de fapt un marinar beat care a fost reînviat de o baie fierbinte). Collyer a consemnat succesul povestirii în Boston: „Relatarea de către dvs. a cazului dlui. Valdemar a fost reprodusă peste tot în acest oraș și a creat o foarte mare senzație”. Un alt englez, Thomas South, a folosit povestirea ca un studiu de caz în cartea sa
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
de o baie fierbinte). Collyer a consemnat succesul povestirii în Boston: „Relatarea de către dvs. a cazului dlui. Valdemar a fost reprodusă peste tot în acest oraș și a creat o foarte mare senzație”. Un alt englez, Thomas South, a folosit povestirea ca un studiu de caz în cartea sa "Early Magnetism in its Higher Relations to Humanity", publicată în 1846. Un student la medicină, George C. Eveleth, i-a scris lui Poe: „Am crezut cu tărie că era adevărată. Dar vă
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Poe: „Am crezut cu tărie că era adevărată. Dar vă spun "dvs." că eu bănuiesc ferm că este o farsă”. Un cititor scoțian pe nume Archibald Ramsay i-a scris lui Poe „ca un credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului”, el a solicitat un răspuns de la Poe însuși. Răspunsul lui Poe a fost că „"Farsă" este tocmai cuvântul potrivit. ... Câteva persoane
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]