KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...997 998 999 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

clipă, dar nu puteam renunța la ritualul acesta minunat. Nu concep să adorm fără să beau un pahar în timp ce ascult muzică sau citesc o carte. Îmi place la fel de mult ca un apus de soare frumos sau ca aerul curat. Nu apucasem să beau decât jumătate de pahar de whisky când a sunat telefonul. Era pe măsuță, la vreo doi metri de pat. Nici prin cap nu-mi trecea să ies din pat ca să răspund. L-am lăsat să sune. A sunat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
se părea periculos să plec de-acasă în condițiile actuale. În plus, chiar să fi ajuns la birou, din pricina măsurilor de securitate, n-aveam cum să intru fără să fiu anunțat în prealabil. Am decis să nu întreprind nimic. Am apucat cleștele din oțel inoxidabil și am lovit ușor craniul. A scos același sunet ca și înainte. Un sunet cavernos, chiar patetic. Aveam senzația că era un animal viu. L-am luat în mână și l-am lovit din nou. La

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
poziție vulnerabilă. Urma să mă facă șah mat din trei mișcări. — Nimănui nu-i este ușor să se despartă de umbră, continuă bătrânul. Poate că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate în cazul unui copil mic, care n-a apucat să se atașeze de ea. Eu aveam șaizeci și cinci de ani când m-au despărțit de umbră. Apucasem să trăim multă vreme împreună. — Cam cât mai trăiesc Umbrele după ce au fost luate de la purtător? — Depinde de Umbră, spuse bătrânul. Unele rezistă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
se despartă de umbră, continuă bătrânul. Poate că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate în cazul unui copil mic, care n-a apucat să se atașeze de ea. Eu aveam șaizeci și cinci de ani când m-au despărțit de umbră. Apucasem să trăim multă vreme împreună. — Cam cât mai trăiesc Umbrele după ce au fost luate de la purtător? — Depinde de Umbră, spuse bătrânul. Unele rezistă mai mult, altele mai puțin. Dar în orașul acesta nu prea apucă multe zile. Cred că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
m-au despărțit de umbră. Apucasem să trăim multă vreme împreună. — Cam cât mai trăiesc Umbrele după ce au fost luate de la purtător? — Depinde de Umbră, spuse bătrânul. Unele rezistă mai mult, altele mai puțin. Dar în orașul acesta nu prea apucă multe zile. Cred că nu le priesc mediul și clima. Iernile sunt lungi. Puține umbre au mai apucat să vadă primăvara. Am estimat dintr-o privire șansele de a mai continua jocul, dar am constatat că nu mai avea rost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fost luate de la purtător? — Depinde de Umbră, spuse bătrânul. Unele rezistă mai mult, altele mai puțin. Dar în orașul acesta nu prea apucă multe zile. Cred că nu le priesc mediul și clima. Iernile sunt lungi. Puține umbre au mai apucat să vadă primăvara. Am estimat dintr-o privire șansele de a mai continua jocul, dar am constatat că nu mai avea rost. Nu, nu te lăsa! Ai mai avea la dispoziție cinci mișcări și adversarul poate foarte bine să greșească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
așa cum îi arată și denumirea. Nu era vorba însă de oficiali de rang înalt, și nici de simpli slujitori, ci de birocrați mediocri. Trăiau modest, fără pretenții. Au dispărut și ei. N-am nici cea mai vagă idee încotro au apucat-o. Au urmat apoi militarii în rezervă. Au renunțat cu toții la umbre - ca niște insecte care se descotorosesc de carapacele lor - și-și târăsc zilele pe dealul de vest, bătut de vânturi aspre. Sub un acoperiș se adună între șase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
duce pe mâncare. I-am oferit iar de băut și de data asta a acceptat o bere. O dată cu berea, am mai scos din frigider și niște cârnăciori pe care i-am pus între felii de pâine prăjită. Eu n-am apucat decât doi. Fata a băgat în ea ca într-un hambar. Avea o poftă de mâncare înspăimântătoare. Am văzut cum se topesc în fața ochilor proviziile pe care le făcusem pentru o săptămână. Avusesem de gând să-mi fac o mâncare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Am mai pus pe masă o salată de cartofi cu alge și ton. A topit-o cât ai zice pește. După aceea, a mai acceptat o bere. — Sunt foarte fericită și mă declar satisfăcută, zise ea. O, Doamne! Abia am apucat să ciugulesc ceva și eram deja la al treilea pahar de whisky cu gheață. Mă uitam la ea stupefiat și nu-mi venea să-mi cred ochilor. Unde a putut băga atâta mâncare? — Dacă vrei, am și desert. Prăjiturele cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
binele tău. Dacă ești nechibzuit și te apropii prea mult de ea acum, o să dai de bucluc. S-au mai văzut asemenea cazuri. Trebuie să mai ai puțină răbdare. Am încuviințat tăcut. Oricum, n-aveam cu cine vorbi. În plus, apucasem să schimb două cuvinte cu Umbra, așa că nu-mi rămânea decât să aștept să se ivească ocazia potrivită. Paznicul se ridică și se duse la chiuvetă. Bău câteva căni mari de apă. — Cum merge treaba? întrebă el. — M-am mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
iz de istorie străveche. Poate din pricină că povestea mi-era proaspătă în minte. L-am lovit ușor cu cleștele din oțel inoxidabil și m-am dus la bucătărie. Am spălat vasele din chiuvetă și am șters masa. Sosise momentul să mă apuc de permutări. Am cuplat robotul telefonic ca să nu mă deranjeze nimeni. Am deconectat soneria, am stins toate luminile din casă cu excepția lămpii din bucătărie. Aveam nevoie de cel puțin două ore ca să mă concentrez asupra datelor fără să mă perturbe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
S-a auzit tonul de semnalizare. Am simțit cum mă înghite haosul. Fără nici un avertisment. <pe mine> bea treptat haos  12 La capătul lumii O hartă a capătului lumii A doua zi după ce mi-am întâlnit Umbra, m-am și apucat să fac harta orașului pe care mi-a solicitat-o. După ce-a apus soarele, am urcat pe dealul de vest ca să am o perspectivă mai amplă. Dealul nu era totuși suficient de înalt ca să-mi ofere panorama dorită, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Voiam să dorm fără întrerupere. Și-atât. Mi-am pus imaginația în funcțiune și m-am gândit cum o să fie viața mea de Computator pensionar. O să adun destui bani ca să duc o viață decentă și o să am timp să mă apuc de greacă și de violoncel. Să-mi pun violoncelul în portbagaj și să plec singur la munte. Să exersez acolo cât poftesc. Dacă lucrurile or să meargă bine, o să-mi pot probabil cumpăra o căsuță la munte. Una mică și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
venit deloc, a început și bruiajul... Sigur a pățit ceva. I-am telefonat la laborator, dar nu răspunde. Cred că au pus Întunegrii mâna pe el. Mi-e teamă să nu i se întâmple ceva rău. — Sigur? Poate s-a apucat de unul dintre experimentele lui și a uitat să mai vină acasă. Nu-ți amintești ce-ai pățit și tu? Ai stat o săptămână fără să vorbești. Știi foarte bine că mai uită de el. — Nu-i așa. Cel puțin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
se afla carnețelul cu datele permutate. Apartamentul în care locuiam nu era deloc sigur. Un profesionist ar fi putut sparge seiful în mai puțin timp decât mi-ar fi trebuit mie să spăl o batistă. Mi-am pus tenișii. Nu apucasem să spăl decât unul. Am luat rucsacul la subsuoară și am ieșit din cameră. Nu era nici suflet de om pe coridor. Am decis să nu folosesc liftul, așa că am coborât pe scări. Nu se luminase încă de tot. Era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Le-am lăsat pe amândouă la biroul de bagaje din Shinjuku. Nu pricepeam nimic. Doar semne de întrebare în jurul meu, așa că ar fi trebuit să se găsească cineva să facă lumină, să-mi dea măcar o idee de unde s-o apuc. N-aveam cum să fug toată viața de dușmani, cu craniul la subsuoară. În clipa în care am terminat de mâncat salata de cartofi și de băut berea, am auzit ușa de oțel sărind din țâțâni. Când s-a prăbușit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
anunță el brusc. M-am întors și l-am văzut pe uriaș dând pe gât toată Cola dintr-odată. După ce a întors cutia cu gura-n jos ca să se asigure că n-a mai rămas în ea nici o picătură, a apucat-o între palme și-a strivit-o fără efort. Nici un mușchi nu i s-a clintit pe față. Cutia roșie s-a transformat într-o clipă într-o simplă foiță de metal. Parcă era o pagină de ziar în bătaia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Berea e pentru studenți și pentru muncitori. Faci și burtă, se duce naibii și sexul. La o asemenea vârstă e bun vinul sau tăria. De prea mult pipi apar o serie de disfuncționalități în metabolism. Las-o naibii de bere! Apucă-te de o băutură mai scumpă. O sticlă de vin de două sute de dolari nu-ți face cine știe ce gaură-n buget, dar dacă bei vin în fiecare zi, îți spală bine mațele. Am încuviințat și mi-am văzut mai departe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Atât, am zis. Pitic a dat din cap. Matahală a încuviințat și s-a repezit la ușile bufetului și ale dulapului de haine. A găsit halterele pe care le mai foloseam din când în când ca să fac mușchi. Le-a apucat cu o mână, le-a învârtit în aer și le-a dus la spate de parcă ținea un fulg. N-am mai văzut în viața mea asemenea mișcări. Grozav individul! Le-a apucat apoi cu ambele mâini, ca pe o bâtă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
când în când ca să fac mușchi. Le-a apucat cu o mână, le-a învârtit în aer și le-a dus la spate de parcă ținea un fulg. N-am mai văzut în viața mea asemenea mișcări. Grozav individul! Le-a apucat apoi cu ambele mâini, ca pe o bâtă de baseball, și a intrat în dormitor. M-am întins puțin ca să văd ce face. S-a oprit în fața televizorului, le-a ridicat deasupra umărului și a izbit cu ele ecranul. Țăndări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
îi congelasem, mușchiul file de vită, înghețata, untul de calitate superioară, sulul de icre de somon lung de vreo treizeci de centimetri, sosul de roșii făcut de mine... Toate se lipiseră de linoleum ca niște meteoriți prăbușiți pe asfalt. A apucat apoi congelatorul cu ambele mâini și l-a izbit de pardoseală cu ușa în jos. S-a rupt cablul din spate și a făcut scurtcircuit, aruncând în jur o ploaie de scântei. Mă durea capul numai când mă gândeam că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
sub buric. Lama încă fierbinte a lăsat o dâră adâncă, lungă de vreo șase centimetri. Dreaptă ca o riglă. Îmi venea să sar de-acolo, dar legat cum eram, n-am fost capabil nici măcar să mă mișc puțin. Pitic îmi apucă penisul strâns, cu mâna stângă. M-au trecut sudori reci. Eram sfâșiat de durere. Briceagul era plin de sânge. Pitic i-a șters lama cu un șervețel și l-a închis. Matahală mă eliberă din strânsoare. Chiloții îmi erau pătați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Și-a scos din buzunarul hainei un carnețel negru și a notat în el tot ce-i spuneam. I-am explicat că au venit doi indivizi care mi-au cerut un craniu și pentru că nu l-am dat, s-au apucat să caute singuri. I-am arătat și rana pe care mi-o făcuseră. O privi puțin, fără să facă vreun comentariu. — Ce fel de craniu? întrebă el. — Habar n-am. Aș vrea și eu să știu despre ce e vorba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
avea nimeni dreptul să-mi tulbure somnul. Eram regele disperării înfășurat în veșmintele necazurilor. Aveam de gând să dorm până venea broasca cea râioasă, mare ca un Volkswagen Golf. N-a fost să fie cum mi-am dorit. N-am apucat decât vreo două ore de somn. Pe la unsprezece seara s-a înființat la mine domnișoara durdulie în costum roz. M-a scuturat zdravăn de umeri. N-avea nimeni dreptul să-mi perturbe somnul. Nu eram mingea de ping-pong a nimănui

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de meri, așa cum se stabilise și există dovezi în sensul acesta. Întreab-o pe ea amănunte. O să fii mai convins dacă auzi din gura ei. Și-apoi vreau să-ți mai spun ceva. Ea a fost privată de umbră înainte să apuce să i se formeze sufletul, așa că nici n-are cum să știe despre ce-i vorba. E cu totul altceva când ți se ia umbra la o vârstă mai înaintată, când ești de acord să ți se întâmple asta. De

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]