27,010 matches
-
dispune de oameni talentați, harnici și dornici de progres. Dar nu trebuie să-i uităm nici pe cei rămași în sat, care sunt oameni harnici și talentați atât în ale agriculturii, cât și în diferite meserii, lucru demonstrat prin frumoasele gospodării aflate în plin progres. Demn de remarcat sunt o serie de familii care au calități deosebite în sculptura lemnului: Covrig Mihail, Covrig Gavril, Moldovan Ioan (sculptorul), Covrig Ilisie și Hărșan Gheorghe. Cultul a fost de la început și se păstrează până
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
resturi de cărămizi, vetre, gropi, cioburi de vase, etc. Popa Pistol, după trecerea prigonirii turcilor, rămăsese cu un pistol pe care-l purta la chimir, pentru a se răzbuna pe cetele de turci care încă mai dădeau iama călări prin gospodăriile oamenilor.Și astfel a luat numele Armei, de Popa Pistol. Cătunul Ciuculești era așezat la captul dinspre apus al moșiei Mânăstirii Aninoasa, pe apa Strâmbei, numindu-se Strâmba??. Din această localitate locuitorii, foarte puțini care mai rămăseseră, în frunte cu
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
1830, pe moșia lui Ștefan Bellu, farmat din porcarii veniți din Glavaciog și Voinești. La 1848 îl găsim în administrarea comunei Popești împreună cu satele Palanga și Izvoru de Jos, numit clănțăul ( cătunul) Porcăreni, având 10-15 fumuri. Înainte de 1864, cele câteva gospodării din Purcărești erau așezate pe dealurile și văile din apropiere, locuitorii lui fiind clăcași pe moșia lui Ștefan Bellu din Tătărăștii de Sus. La 1864 satul făcea parte tot din comuna Popești-Palanga și avea 56 de familii de clăcași, dintre
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
familii mijlocașe, împroprietărite cu câte 7 pogoane și 19 prăjini, iar 6 pălmași cu câte 498 de stânjeni pătrați. La fiecare li s-a dat loc de casă și de grădină, iar satul a fost dat la linie 1, toate gospodăriile fiind mutate pe o parte și pe de alta a șoselei trasată atunci. În 1864 mai erau patru urmași de porcari, întemeietori ai satului:Trâncă Purcaru, Stan Purcaru, Ștefan Purcaru și Nedelea Purcaru. Cartea de Hotărnicie a terenurilor delimitate la
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
avea în rândul comunității . Cei care s-au așezat pe aceste meleaguri mai târziu , au fost nevoiți să respecte tradițiile și obiceiurile locului. Satele comunei Slobozia , ca dealtfel toate satele situate în zonele de câmpie , sunt unele de tip adunat , gospodăriile găsindu-se dispuse de-a lungul rețelei de drumuri în mod grupat . Cea mai mare paret a moșiei se găsește situată în afara vetrei satului , adică la câmp. BIBLIOGRAFIE 1. Anuarul meteorologic al I.N. M.H. București, 1970; 2. Atlasul climatologic al
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
matcă și a inundat o parte a satului Agăș, ajungând în șosea unde au fost inundate curțile locuitorilor pe o distanță de aproximativ 2km. Inundații au fost și pe cursul pârăului Drăcoiu. Apa a rupt atunci peretele pârăului canalizat, inundând gospodăriile locuitorilor. În anul 1991 au fost inundații în satele Goioasa și Sulța, provocate de pâraiele Grohotiș și Sulța. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Agăș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Agăș, Bacău () [Corola-website/Science/300652_a_301981]
-
și aflată în același sat. Fiind o zonă de deal, principala activitate a locuitorilor este agricultura, cu subramurile sale, însă, una de subzistență și nicidecum una perfomantă, transformată într-o afacere. Creșterea plantelor și a animalelor pentru consumul propriu al gospodăriilor, rămâne în continuare caracteristică localnicilor, deși au existat posibilități de finanțare cu bani de la UE pentru dezvoltarea unor afaceri. Din punct de vedere economic, singurele afaceri dezvoltate sunt micile magazine mixte sătești, și comerțul cu amănuntul de produse agricole practicat
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
ieșirea din sat, la o distanță de vreo 5km, există un izvor de salamură la care vin și locuitori ai satelor vecine. Acest izvor are o întrebuințare foarte mare pentru locuitorii comunei Cașin, salamura fiind foarte folosită aproape în fiecare gospodărie. Valea Curiței este străbătută de pârâul Curița. Acesta izvorăște din spatele muntelui „Măgura Cașinului”, din coastele dealului „Chioșuri” și adună până la vărsarea în Cașin afluenți de dreapta, pâraiele: Bulziș, Sârbul, Sihastru, Brăduleasa, Corbu, Lărguța și pârâul Stânii. Din partea stângă, pârâul Curița
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
care ne apare astăzi. La început satul s-a construit pe trei ochiuri de luncă, pe valea pârâului Solonț. La poalele unui deal , situat pe partea dreaptă a pârâului Solonț, a fost amplasată Biserica , iar pe stânga Școala și majoritatea gospodăriilor țărănești. Din dreptul Bisericii satul se ramifică spre Dealul Arie, de-a lungul pârâului Coșarului, pe o distanță de 4km. ( sat desființat și comasat cu Băhnășeni în anul 1968 ). Drumurile de legătură ale satului cu așezările învecinate sunt puține. Un
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
cultural. În perioada 1972 - 2008 sau organizat 17 excursii de o zi la obiective de interes istoric și turistic aflate pe o rază de 200 km în jurul satului. Excursiile mai lungi nu sunt agreate din cauza problemelor pe care muncile din gospodăria țărănească le ridică. Se constată o prezență mare a bătrânilor la excursii, acestea fiind considerate un fel de recompensă pentru munca lor. Poate fi auzită des exclamația „Am și eu dreptul măcar la atâta, după un an de muncă!”. De
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
cu succes au fost: renovarea și acoperirea în anii 1982 - 1983 a localului fostei agenții PTTR (azi magazin mixt); aprovizionarea cu făină și mălai în perioada 1980 - 1989 a locuitorilor din cele trei sate; analizarea aspectului igienico-sanitar și funcțional al gospodăriilor din Stroești; renovarea și acoperirea Căminului Cultural din Stroești; acoperirea, restaurarea picturii, efectuarea lucrărilor de drenaj la Biserica Sf. Cuv. Paraschiva din Stroești, în perioada 1990 - 2007; construirea unui nou locaș de cult în Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de 1 octombrie 2001. La oficierea slujbei de sfințire și binecuvântare a Sfintei Biserici au participat un distins sobor de preoți și diaconi, atât populația din împrejurimi cât și din localități mai îndepărtate. Lucrările de construcție ale celorlalte clădiri (chilii, gospodării și alte anexe) s-au încheiat la începutul anului 2003. În acest an la data de 24 februarie s-a emis din partea Sfintei Episcopii și actul de înființare al Schitului prin decizia înregistrată cu numărul 495. Actualmente schitul se află
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
ca numărul românilor a fost de 1390 de suflete, pe când al străinilor de 657.Astăzi satul se întinde pe 2 km pe o terasă din stânga Oituzului, lățimea trecătorii fiind de 800-900 m, pe vechea vatră de 48 de hectare, densitatea gospodăriilor fiind însă redusă dovedind o slabă ocupare a terenului cuprins în vatră, lucru datorat transformării perimetrelor construibile ocupate înainte de război în grădini și loturi de folosință. Fondul de locuit este format din 200 de gospodării. Vatra satului este de tip
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
de 48 de hectare, densitatea gospodăriilor fiind însă redusă dovedind o slabă ocupare a terenului cuprins în vatră, lucru datorat transformării perimetrelor construibile ocupate înainte de război în grădini și loturi de folosință. Fondul de locuit este format din 200 de gospodării. Vatra satului este de tip adunat, cu o formă dreptunghiulară. Satul este străbătul de șoseaua națională, paralel cu aceasta existând două ulițe.Administrativ, din 1920 aparține de jud. Trei Scaune, plasa Tg. Secuiesc. Din octombrie 1926 până în decembrie 1929 a
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
apă, sau peiorativ „năpărteni"). Locuitorii satului au fost până după cel de al doilea război mondial, predominant crescători de animale. Din anii 1950 și mai ales după colectivizare, caracterul de păstori a dispărut complet, cultivarea cerealelor devenind preocuparea principală. În gospodării a mai rămas câte o vacă pentru lapte și cu vițel, un porc și găini, mai mult nici nu permitea statutul de țăran colectivist. După spusele bătrânilor, satul, până în urmă cu cca 160 ani, se afla așezat pe locul numit
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Diaconescu, care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale, din conducerea Gospodăriei Agricole Colective proaspăt înfințate în anul 1962, au oprit cercetătorii arheologi ai muzeului din Deva să studieze urmele unui castru roman amplasat lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
comuniștii. În continuare prezentăm câteva date din istoria administrației satului: - linia ferată prin Livadia s-a construit în anii 1871 -1875, la această muncă fiind angajați mulți săteni din acea generație ; - Cartea Funduală în Ardeal s-a fondat în 1873, - Gospodăria Agricolă Colectivă ( G.A.C. ) a fost înființată la 20 august 1962, primul președinte a fost Cincora Ion Țilică iar contabil provizoriu Turcu Petru Ponoran. Tot în august 1962, GAC Livadia s-a contopit cu cei din Valea Lupului, și apoi
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
zilnice pentru toți membrii comunității din Livadia. De asemenea solul este de calitate inferioară, terenul este sărac, și nu se pretează agriculturii de mare productivitate, cu toate că erau folosite îngrășăminte naturale, existente din belșug, datorită numărului mare de animale existente în gospodăriile majorității locuitorilor din Livadia. În condițiile prezentate anterior a rămas de secole pentru locuitori alternativa păstoritului și a creșterii animalelor, ca ocupație de căpetenie, completată într-o măsură mai mică de agricultură, de cultivarea cerealelor (grâu, secară și porumb), a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
vedere ocupația principală a locuitorilor din Livadia rezultă că alimentația de bază a acestora era în primul rând bazată pe folosirea produselor animaliere: lapte, brânză, ouă sau carne de pasăre, porc, vită și oaie. La Sărbătorile de iarnă în fiecare gospodărie se sacrificau 1-2 porci, a căror carne se consuma fie proaspătă sau conservată prin sărare și afumare (în podul casei). Mezelurile (cârnații și sângerii), jambonul și slănina, prin afumare se puteau păstra în condiții foarte bune pe tot parcursul anului
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
proprietate a obștei (din composesoratul satului). Pe lângă stâne se creșteau și porci, de asemenea se îngrijeau caii necesari executării transportului materialelor necesare la munte. Creșterea și îngrijirea animalelor se făcea în locuri diferite după anotimp: - iarna (noiembrie-aprilie) în anexele de pe lângă gospodăria din sat, - primăvara erau scoase la pășune la fânețele de lângă sat sau pe dealuri, - vara (iunie-iulie) erau duse la pășune pe muntele Dealul Mare, unde erau multe stâne pentru păstori în care locuiau și prelucrau laptele, precum și staule pentru animale
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
erau numiți ,bănieși”,denumire care exprima specificul meseriei pe care o practicau ca producători de unelte agricole și de uz gospodăresc din lemn. Statutul lor era (curios), inferior social, ceva între români și rromi. Câteva din uneltele agricole întâlnite în gospodăria unui livedean sunt: - plugurile din lemn, care ulterior au fost făcute din fier, - grapa, pentru fărâmițatul pământului după arat, - coase, - sape, - greble,etc. Înainte de apariția grapei de fier la sfârșitul secolului XIX, între uneltele agricole folosite în Livadia, aceasta era
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
noastre cu țiglă. Majoritatea caselor aveau două încăperi cu ferestre mai mici, o cameră fiind destinată servirii mesei și locuitului, iar cea de a doua pentru dormitul întregii familii. Cu timpul s-a construit o casă mai mică în curtea gospodăriei unde în timpul verii se prepara mâncarea pentru oameni și animale. De asemenea în această clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
s-a construit o casă mai mică în curtea gospodăriei unde în timpul verii se prepara mâncarea pentru oameni și animale. De asemenea în această clădire era amplasat și cuptorul de pâine (de aceea clădirii I se mai spunea “cuptor”). În gospodărie se mai găsea șura cu: grajdurile pentru vite, podul pentru nutrețuri ( po-limar), magaziile pentru uneltele agricole, magazia din nuiele pentru păstrarea porumbului ( ,cotarcă” ). Olăritul era o îndeletnicire care s-a dezvoltat mult în trecut deoarece se găsea din abundență argila
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
etc. Locul de desfășurare a sărbătorii se și numea „Nedeița". Vitele se coborau din munte la terminarea secerișului din sat pentru a paște iarbă pe „miriște".Treieratul cerealelor se făcea cu batoze tracționate, la început, cu boii sau caii din gospodărie, iar operația propriu zisă de treierat dura cca. 3-4 săptămâni. Această mutare din curte în curte a batozei era dificilă, deoarece căile de transport (ulițele) și curțile erau înguste, unele fiind în pantă. Batozele erau ale unor proprietari din alte
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
toamnei, cu „deoșatul" lui în curte, se face și în prezent după evenimentele din anul 1989 când au fost retrocedate proprietățile luate abuziv la colectivizare. În serile lungi de iarnă aveau loc șezători ale tinerilor care erau itinerante în diferite gospodării. Cele două posturi (de Crăciun și de Paște) se țineau riguros, nu se consuma decât varză,cartofi și fasole, iar mâncare de dulce: brânză, carne, ouă și slănină nu se consuma deloc. Acest obicei al postului din motive religioase era
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]