26,624 matches
-
timidă, frumoasă, rece, tăcută, foarte politicoasă, mândră și nesociabilă. Sophia Magdalena prefera să stea la reședința sa, Palatul Ulriksdal ori de câte ori putea. Avea două prietene intime, Maria Aurora Uggla Ehrengranat și baronesa Virginia Charlotta Duwall Manderström, care au rămas domnișoare de onoare și după ce s-au căsătorit, lucru neobișnuit pentru curtea suedeză. Iubea singurătatea și îi plăcea să-și petreacă zilele în apartamentele ei, cinând singură. Nu avea nimic de-a face cu politica cu excepția cazului din timpul războiului din 1788 când
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
era și regina iar Munck a fost chemat să ajute cum să-și consume căsătoria. Munck, un nobil finlandez, care era în acel moment maestru stabil, era cunoscut pentru aventurile sale; Munck era îndrăgostit de Anna Sofia Ramström, domnișoară de onoare a reginei. Contele și Ramström urmau să fie prezenți într-o cameră alăturată gata de afi de ajutor dacă este nevoie. Când acest lucru a devenit cunoscut, mulți oameni au speculat pe exact modul în care acest tip de asistență
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
din 31 de regimente, aproximativ 65.000 de oameni. Atacul a început pe 15 mai și a continuat până pe 8 iunie. Ordinul împărătesei a fost transmis de Grigori Potiomkin, care doar cu câțiva ani mai înainte devenise „cazac zaporojean de onoare” sub numele de Hrițko Necesa. Ucazul împărătesei Ecaterina cea Mare din 8 august 1775 avea să sublineza că Siciul Zaporojean fusese desființat datorită nesupunerii față de autoritatea centrală, iar numele de „cazac zaporojean” nu mai poate fi menționat fără să se
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
ridica aridă și singuratică, în golful format la unirea coastelor Normandiei și Bretaniei. Într-adevăr, episcopul Aubert a primit în trei rânduri, în cursul somnului, porunca Arhanghelului Mihail de a pune să se ridice pe Muntele Tombe o biserică în onoarea sa. Vâzând starea acestei insule stâncoase, abia lipită de continent, acoperită de tufișuri și de mărăcini, locuită doar, în afară de animale sălbatice, de câțiva ermiți, Aubert a judecat această poruncă drept imposibil de realizat și s-a gândit că este vreo
Sfântul Aubert () [Corola-website/Science/317540_a_318869]
-
și seducător în același timp. Replică rapel pt. calitatea literară a dialogului, aparținând personajului lui Cornel Coman: „Așa îmi dau eu socoteala...” pt „Așa cred eu!” Pr. ACIN pentru partitura muzicală a lui Radu Șerban. Menț. spec. Cannes (tineret), Diplomă Onoare, Avelino.”" Asociația Cineaștilor din România (ACIN) a acordat în 1976 acestui film Marele Premiu pentru filmele artistice de lung metraj ("ex-aequo" cu filmul "Osînda" al lui Sergiu Nicolaescu) , iar compozitorul Radu Șerban a primit Premiul pentru muzică. Filmul a obținut
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
dintre care amintim: Academia de Științe Medicale, Asociația Română de Urologie, Asociația Română de Endourologie (membru fondator), Asociația Europeană de Urologie, Societatea Internațională de Urologie, Asociația Americană de Urologie, Uniunea Medicală Balcanică, Consiliul Național al Prostatei. A fost membru de onoare al Societății Sud-Est Germane de Urologie și al Societăților Urologilor din Republica Moldova. Profesorul a primit de-a lungul activității sale numeroase distincții și premii, dintre care amintim: Ordinul Muncii clasa a III-a (1979), Ordinul național Pentru Merit în grad
Petru Drăgan () [Corola-website/Science/317584_a_318913]
-
și al Societăților Urologilor din Republica Moldova. Profesorul a primit de-a lungul activității sale numeroase distincții și premii, dintre care amintim: Ordinul Muncii clasa a III-a (1979), Ordinul național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer (2000), Cetățean de Onoare al Orașului natal, Jimbolia (1966), Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara (2002).
Petru Drăgan () [Corola-website/Science/317584_a_318913]
-
primit de-a lungul activității sale numeroase distincții și premii, dintre care amintim: Ordinul Muncii clasa a III-a (1979), Ordinul național Pentru Merit în grad de Mare Ofițer (2000), Cetățean de Onoare al Orașului natal, Jimbolia (1966), Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara (2002).
Petru Drăgan () [Corola-website/Science/317584_a_318913]
-
întind până la Lviv, Chełm și Halici”. Pentru delagația poloneză a devenit clar că Hmelnițki se erijase nu doar în poziția de lider a cazacilor zaporijieni, ci al întregii Ucraine și prezenta pretenții pentru moștenirea Rusiei Kievene. Într-un panegiric în onoarea lui Hmelnițki se subliniază că „Atâta vreme cât în Polonia este rege Jan al II-lea Kazimierz Waza, în Rusinia este hatman Bogdan Hmelnițki”.. După bătăliile de la Zbaraj/Zbaraż și Zboriv/Zborów, Hmelnițki a câștigat numeroase privilegii pentru cazaci, ca urmare a
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
de început”. A fost directorul Casei de Cultură Vișeu de Sus. între 1994-2013. Din anul 2008, este realizator de emisiune de divertisment (epigrame-parodii) la HTV Borșa și, din anul 2013, la Nord TV Borșa. Din anul 2007, este cetățean de onoare al orașului Vișeu de Sus. Membru al Uniunii Epigramiștilor din România (2002) Membru al Societății Naționale de Haiku (2003) Membru al Uniunii Scriitorilor din România (iunie 2003) Membru fondator al Cenaclului literar ,Alexandru Ivasiuc" Sighetu Marmației (1970) Redactor-șef al
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației, ediția a XXXIII-a. 2006, 22 octombrie — Premiul „Ion Cănăvoiu" pentru cea mai bună carte de parodie {Apelul de seară), la Festivalul Național de Umor „Ion Cănăvoiu", Runcu (Gorj). 2006, noiembrie — Diploma de onoare „în semn de apreciere a întregii sale activități în domeniul creației literar-artistice și promovării valorilor culturale", primită din partea Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național Maramureș și din partea Fundației Culturale „Archeus", Baia Mare. 2007 — Cetățean de onoare al orașului Vișeu
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
noiembrie — Diploma de onoare „în semn de apreciere a întregii sale activități în domeniul creației literar-artistice și promovării valorilor culturale", primită din partea Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniul Cultural Național Maramureș și din partea Fundației Culturale „Archeus", Baia Mare. 2007 — Cetățean de onoare al orașului Vișeu de Sus. 2007, 1 aprilie - Premiul I la secțiunea Creație literară a Festivalului Internațional de Satiră și Umor „Mărul de aur", Bistrița - ediția a XXIII-a. 2008 - Premiul pentru antologia Apelul de seară, la Festivalul Internațional de
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Asociația Scriitorilor Baia Mare, la concursul „Cărțile anului 2010". 2011, noiembrie, Chișinău — Premiul al II-lea — la Festivalul Național de Epigramă și Fabulă „Donici, cuib de-nțelepciune", ediția a VII-a, secțiunea Fabulă. 2012, 21 aprilie, București — Diploma de Membru de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România, „pentru aportul excepțional la promovarea epigramei românești". 2012, 12 mai, Buzău — Premiul I — secțiunea Creație literară, la ediția a XIII-a a Festivalului Național de Epigramă „Cât e Buzăul de mare" pentru volumul de parodii
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
haremului. Erau considerate servitoare de uz general în harem. De obicei nu erau considerate suficient de frumoase pentru a fi prezentate sultanului. Erau văzute că potențiale canditate la rolul de concubină și pregătite pentru a-și dezvolta talentele. O mare onoare pe care sultanului o putea face unui invitat de parte bărbăteasca era cea de a-i prezenta o odalisca de la curtea să care nu devenise încă concubină lui. Aceste femei erau de obicei frumoase și talentate, dar cel mai important
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
al ziarului județean din Bacău), „Luceafărul”, „Orizont”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Bucovina literară”, „Crai nou” (ziarul județean din Suceava), „Ziarul de duminică” (suplimentul literar al „Ziarului financiar”) etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și cetățean de onoare al comunei sucevene Udești, locul natal al tatălui, scriitorul Eusebiu Camilar. În această comună se află casa memorială „"Eusebiu Camilar"”, înființată de Muzeul județean Suceava, în urma unei donații. Aici are loc în fiecare an Festivalul-concurs „Eusebiu Camilar-Magda Isanos”, destinat descoperirii
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
IV a renunțat la pretenția de a-I fi sărutate încălțările, în rest însă a dat clar de înțeles cine e stăpânul aici. Plata indemnizației promise grecilor intarsia, locurile, acordate lor-chiar și împăratului-la recepții, nu erau dintre cele mai de onoare. La 9 aprilie, în Miercurea Mare, au început solemn ședințele commune ale delegațiilor latină și greacă. La început, s-a hotărât să fie supuse unor discuții preliminare chestiunile cele mai controversate: purcederea Duhului Sfânt, euharistia, Purgatoriul și primatul papei-și
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
fost tratată de soacra sa. Frederica a fost descrisă ca fiind rigidă, timidă, neprietenoasă și frumoasă. Primii ani ea a constatat că este dificil să se adapteze etichetei stricte a curții și juca jocuri pentru copii cu doamnele ei de onoare. Căsătoria a fost considerată fericită însă regele era mult mai interesat de sex decât ea. După nașterea fiului ei în 1799, s-a simțit mai bine în poziția ei de regină. În 1800 a fost încoronată la Norrköping iar în
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
după separare. După divorț, ea a încredințat tutela copiilor ei Țarului Rusiei. Ea a continuat corespondența cu fosta soacră, Sophia Magdalena și cu regina Hedvig Elizabeth Charlotte căreia i-a încredințat interesele ei economice în Suedia. În conformitate cu doamnele ei de onoare, Frederica a refuzat propunerile de la cumnatului ei Frederic Wilhelm de Braunschweig-Oels și Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. S-a zvonit că s-a căsătorit în secret cu tutorele fiului ei, J.N.G de Polier-Vernland. A călătorit mult folosind
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
se desfășoară o dată la 2 ani alternativ în SUA și Europa. În cadrul Ryder Cup este posibilă egalitatea între cele două echipe. În acest caz trofeul rămâne în posesia deținătorului. Echivalentul Ryder Cup în golful feminin este Solheim Cup, organizat în onoarea lui Karsten Solheim ( fondatorul PING ) și are loc în același format, la intervale de doi ani, atlernativ cu Ryder Cup. Sistemul de clasificare mondial al jucătorilor de golf este World Golf Rankings, vezi: Official Golf Rankings . Acest sistem alocă puncte
Golf (Sport) () [Corola-website/Science/317788_a_319117]
-
Luxemburg, Țărilor de Jos, precum și foste familii regale ale Greciei, României, Germaniei și Rusiei descind din Elisabeta Stuart. Elisabeta s-a născut la Palatul Falkland din Fife. La momentul nașterii sale, tatăl ei era doar rege al Scoției. Numită în onoarea reginei Elisabeta I a Angliei, mica Elisabeta a fost botezată la 28 noiembrie 1596 la capela regală de la Holyroodhouse. În timpul vieții sale în Scoția, Elisabeta a crescut la Palatul Linlithgow, unde a fost plasată în grija Lordului Livingstone și a
Elisabeta de Bohemia () [Corola-website/Science/317826_a_319155]
-
canonice poziție-impuls. Un exemplu de transformare canonică este Hamiltonianul însuși formula 1. Într-un sens mai general, paranteza Poisson este folosită la definirea algebrei Poisson, algebră în care mulțimea Poisson este un caz special. Toate aceste denumiri au fost date în onoarea matematicianului francez Siméon-Denis Poisson. În coordonatele canonice formula 2 din spațul fazelor, fiind date două funcții formula 3 și formula 4, paranteza lui Poisson este definită de următoarea ecuație: are o serie de proprietăți analoage produsului vectorial. Fie formula 6 și formula 7, funcții de
Paranteza lui Poisson () [Corola-website/Science/317866_a_319195]
-
În anul 1998, în sala Operei Naționale Timișoara, face primul spectacol de gen Umanitar din țară, pentru copiii orfani de la Casa Copiilor „Sfanțul Nicolae”. Spectacolul se numea „Toată Lumea-i Dintr-un Neam”. Cu acest prilej i se acordă Diplomă de Onoare a Orașului Timișoara de către primarul Timișoarei, Gh. Ciuhandu. În 2008 este invitată în Concertul Națiunilor de pe Avenue of America la FOX 5 din New York. Spectacolul de la Carnegie Hall din anul 2005, a fost în favoarea copiilor bolnavi de leucemie. În anul
Lia Lungu () [Corola-website/Science/317994_a_319323]
-
apară". La începuturile carierei sale, Wolfe a corespondat cu J.R.R. Tolkien. Wolfe a câștigat premiul World Fantasy pentru întreaga creație, premiul memorial Edward E. Smith (sau "Skylark") și este membru al Science Fiction Hall of Fame. A fost invitat de onoare la convenția mondială de science fiction din 1985, Aussiecon Two. Pe lângă acestea, a câștigat o serie de premii pentru operele sale, așa cum se vede în lista de mai jos: De asemenea, a adunat o serie de nominalizări, printre care șaisprezece
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
Duce a jucat în ultima lui piesă "Rege al Iudeii" în rolul lui Iosif din Arimathea. KR era un susținător al curentului slavofil în domneiul artelor. Marele Duce Constantin a fost președinte al Academiei Ruse de Științe (1889-1915), membru de onoare al Academiei Regale Suedeze de Științe (1902). Și-a adus contribuția la deschiderea noului Muzeu Zoologic din Sankt Petersburg. A fost președintele societății imperiale de arheologie ruse, a societății imperiale de naturalsim, de antrolpologie și de etnografie. A fost membru
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
fost președintele societății imperiale de arheologie ruse, a societății imperiale de naturalsim, de antrolpologie și de etnografie. A fost membru al societății imperiale pentru încurajarea artelor și a societății muzicale din Sankt Petersburg. Marele Duce Constantin a fost membru de onoare al societății astronomice din Rusia, al societății istorice ruse, al Crucii Roșii Ruse, al societății ruse al transporturilor maritime comerciale. A fost foarte devotat atât Țarului Alexandru al III-lea cât și Țarului Nicolae al II-lea. KR și soția
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]