25,546 matches
-
remarcat că „mai mulți cetățeni onești” au fost păcăliți de poveste, dar „oricine a crezut-o un experiment veridic trebuie să aibă un grad de naivitate mare, foarte mare, într-adevăr”. Elizabeth Barrett Browning i-a scris lui Poe despre povestire lăudându-i talentul de „a face ca improbabilități oribile să pară aproape și familiare”. Poetul virginian Philip Pendleton Cooke i-a scris și el lui Poe, numind povestirea „cel mai blestemat, oribil, șocant și ingenios capitol de ficțiune pe care
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
mare, într-adevăr”. Elizabeth Barrett Browning i-a scris lui Poe despre povestire lăudându-i talentul de „a face ca improbabilități oribile să pară aproape și familiare”. Poetul virginian Philip Pendleton Cooke i-a scris și el lui Poe, numind povestirea „cel mai blestemat, oribil, șocant și ingenios capitol de ficțiune pe care un creier uman l-a conceput sau urmărit vreodată. Acel sunet gelatinos, vâscos al vocii omului! Nu a existat niciodată o astfel de idee mai înainte”. George Edward
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
șocant și ingenios capitol de ficțiune pe care un creier uman l-a conceput sau urmărit vreodată. Acel sunet gelatinos, vâscos al vocii omului! Nu a existat niciodată o astfel de idee mai înainte”. George Edward Woodberry a scris că povestirea, „din cauza dezgustului fizic și al groazei nebunești, nu are rival în literatură”. James M. Hutchisson se referă la această povestire ca „probabil cea mai înspăimântătoare poveste a lui Poe”. Rudyard Kipling, un admirator al lui Poe, se referă la „Faptele
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
vâscos al vocii omului! Nu a existat niciodată o astfel de idee mai înainte”. George Edward Woodberry a scris că povestirea, „din cauza dezgustului fizic și al groazei nebunești, nu are rival în literatură”. James M. Hutchisson se referă la această povestire ca „probabil cea mai înspăimântătoare poveste a lui Poe”. Rudyard Kipling, un admirator al lui Poe, se referă la „Faptele în cazul domnului Valdemar” în povestirea sa „In the House of Suddhoo”, sugerând rezultatele dezastruoase ale vrăjitoriei folosite de un
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
groazei nebunești, nu are rival în literatură”. James M. Hutchisson se referă la această povestire ca „probabil cea mai înspăimântătoare poveste a lui Poe”. Rudyard Kipling, un admirator al lui Poe, se referă la „Faptele în cazul domnului Valdemar” în povestirea sa „In the House of Suddhoo”, sugerând rezultatele dezastruoase ale vrăjitoriei folosite de un om ce încerca să salveze viața fiului său bolnav. Într-una dintre vrăji, capul unui copil mort pare să vorbească. Naratorul spune: „Citește relatarea lui Poe
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
salveze viața fiului său bolnav. Într-una dintre vrăji, capul unui copil mort pare să vorbească. Naratorul spune: „Citește relatarea lui Poe despre vocea care venea de la muribundul hipnotizat și vă veți da seama pe jumătate de groaza acelei voci.” Povestirea „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată de mai multe ori pentru radio, televiziune și cinema. O primă adaptare a fost scurt-metrajul "Il caso Valdemar", produs în anul 1936, în Italia, de către regizorii Gianni Hoepli și Ubaldo Magnaghi. Emisiunea
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată în Argentina în anul 1960 ca un segment al filmului "Masterpieces of Horror", prezentat mai întâi în SUA în 1965. El a fost, de asemenea, ultimul dintre cele trei segmente inspirate din povestirile lui Poe în filmul "Tales of Terror" (1962) al lui Roger Corman. Narciso Ibáñez Serrador a inclus o adaptare în serialul "Historias para no dormir" ("Povești pentru a nu adormi") în anul 1966, care a fost refăcută 16 ani mai
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Roger Corman. Narciso Ibáñez Serrador a inclus o adaptare în serialul "Historias para no dormir" ("Povești pentru a nu adormi") în anul 1966, care a fost refăcută 16 ani mai târziu cu aceeași actori, dar de această dată în culori. Povestirea a fost adaptată apoi de George A. Romero în filmul "Two Evil Eyes" (1990). Serialul de teatru radiofonic "Radio Tales" conține o adaptare a povestirii intitulată „Edgar Allan Poe's Valdemar” (2000) pentru National Public Radio. Povestirea a fost adaptată
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
fost refăcută 16 ani mai târziu cu aceeași actori, dar de această dată în culori. Povestirea a fost adaptată apoi de George A. Romero în filmul "Two Evil Eyes" (1990). Serialul de teatru radiofonic "Radio Tales" conține o adaptare a povestirii intitulată „Edgar Allan Poe's Valdemar” (2000) pentru National Public Radio. Povestirea a fost adaptată liber în comedia neagră "The Mesmerist" (2002). În documentarul BBC "Dickens", scriitorul Charles Dickens întâlnește o persoană ficțională cu numele de Poe în turneul său
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
dată în culori. Povestirea a fost adaptată apoi de George A. Romero în filmul "Two Evil Eyes" (1990). Serialul de teatru radiofonic "Radio Tales" conține o adaptare a povestirii intitulată „Edgar Allan Poe's Valdemar” (2000) pentru National Public Radio. Povestirea a fost adaptată liber în comedia neagră "The Mesmerist" (2002). În documentarul BBC "Dickens", scriitorul Charles Dickens întâlnește o persoană ficțională cu numele de Poe în turneul său din Statele Unite ale Americii. Poe îl ia cu el pentru a vedea
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
său din Statele Unite ale Americii. Poe îl ia cu el pentru a vedea un om ținut la ușa morții prin hipnotism și, atunci când omul imploră să fie eliberat pentru a putea muri, el se transformă într-o grămadă de viermi. Povestirea este adaptată și în filmul de desene animate după povestirile lui Poe, "Extraordinary Tales" (Raul Garcia, 2013).
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
pentru a vedea un om ținut la ușa morții prin hipnotism și, atunci când omul imploră să fie eliberat pentru a putea muri, el se transformă într-o grămadă de viermi. Povestirea este adaptată și în filmul de desene animate după povestirile lui Poe, "Extraordinary Tales" (Raul Garcia, 2013).
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
„Ochelarii” (în ) este o povestire comică a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în numărul din 27 martie 1844 al ziarului "Philadelphia Dollar Newspaper". Naratorul, tânărul Napoleon Bonaparte în vârstă de 22 de ani, își schimbă numele de familie din cel de
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
se căsătorește în cele din urmă cu doamna Stephanie și promite să poarte permanent ochelari de acum înainte. „Ochelarii” a fost publicată pentru prima dată în ediția din 27 martie 1844 a ziarului "Philadelphia Dollar Newspaper". Criticii au sugerat că povestirea a fost plătită după numărul de cuvinte, așa explicându-se, prin urmare, lungimea sa relativ mare, mai ales pentru o scriere umoristică. La retipărirea ei în ediția din martie 1845 a revistei "Broadway Journal", Poe însuși a recunoscut că nu
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
așa explicându-se, prin urmare, lungimea sa relativ mare, mai ales pentru o scriere umoristică. La retipărirea ei în ediția din martie 1845 a revistei "Broadway Journal", Poe însuși a recunoscut că nu a „fost conștient de lungimea mare a povestirii „Ochelarii” până ce a devenit prea târziu ca răul să mai poată fi remediat”. Editorul ziarului "Dollar Newspaper" a tipărit „Ochelarii” cu comentariul că „este una dintre cele mai bune dintre scrierile pure și abile [ale lui Poe] și a doua
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
Newspaper" a tipărit „Ochelarii” cu comentariul că „este una dintre cele mai bune dintre scrierile pure și abile [ale lui Poe] și a doua doar după producția premiată de public, «Cărăbușul de aur»”. Editorul John Stephenson Du Solle a retipărit povestirea în ziarul "The Spirit of the Times" din Philadelphia, afirmând: „Povestirea «Ochelarii» a lui Poe valorează singură dublul prețului hârtiei”. Ea a fost publicată pentru prima dată în străinătate în numărul din 3 mai 1845 al revistei londoneze "Lloyd's
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
mai bune dintre scrierile pure și abile [ale lui Poe] și a doua doar după producția premiată de public, «Cărăbușul de aur»”. Editorul John Stephenson Du Solle a retipărit povestirea în ziarul "The Spirit of the Times" din Philadelphia, afirmând: „Povestirea «Ochelarii» a lui Poe valorează singură dublul prețului hârtiei”. Ea a fost publicată pentru prima dată în străinătate în numărul din 3 mai 1845 al revistei londoneze "Lloyd's Entertaining Journal". Prima traducere în limba română a fost publicată anonim
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
formă de foileton în ziarul "Gazeta de Iassi", anul I, 1867, în nr. 28, 29, 31, 32, 33, 35 și 36, aceasta fiind probabil a doua traducere în limba română a unei scrieri a lui Poe (prima a fost traducerea povestirii „Hruba și pendulul”, publicată anonim în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
anul I, 1867, în nr. 28, 29, 31, 32, 33, 35 și 36, aceasta fiind probabil a doua traducere în limba română a unei scrieri a lui Poe (prima a fost traducerea povestirii „Hruba și pendulul”, publicată anonim în 1861). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. În afară de avertizarea cititorilor pentru a-și asculta medicii oftalmologi, Poe pare să abordeze conceptul de „dragoste la prima vedere” - de fapt, primul paragraf al povestirii subliniază
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. În afară de avertizarea cititorilor pentru a-și asculta medicii oftalmologi, Poe pare să abordeze conceptul de „dragoste la prima vedere” - de fapt, primul paragraf al povestirii subliniază că „era pe vremuri un fel de obicei să-ți bați joc de așa-numitele «iubiri fulgerătoare»”. Cu toate acestea, povestirea este prezentată pentru a „aduce o dovadă mai mult pe lângă nenumăratele pe care le mai avem asupra adevărului
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
asculta medicii oftalmologi, Poe pare să abordeze conceptul de „dragoste la prima vedere” - de fapt, primul paragraf al povestirii subliniază că „era pe vremuri un fel de obicei să-ți bați joc de așa-numitele «iubiri fulgerătoare»”. Cu toate acestea, povestirea este prezentată pentru a „aduce o dovadă mai mult pe lângă nenumăratele pe care le mai avem asupra adevărului celor ce susținem” că există dragoste la prima vedere. Ironia este că naratorul nu are o „primă vedere” a femeii de care
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
nenumăratele pe care le mai avem asupra adevărului celor ce susținem” că există dragoste la prima vedere. Ironia este că naratorul nu are o „primă vedere” a femeii de care se îndrăgostește din cauza faptului că nu poartă ochelari. În plus, povestirea se referă și la vanitate. Naratorul își schimbă numele, „cam în silă”, din Froissart în Simpson, „un nume foarte obișnuit și mai degrabă plebeu” pentru a intra în posesia unei moșteniri. Numele său original, spune el, îi inspira „o mândrie
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
el, îi inspira „o mândrie ce mi se putea ușor ierta”. Aceeași mândrie îl împiedică să poarte ochelari. Doamna Lalande recunoaște ca ea i-a dat astfel o lecție. Numele de „Napoleon Bonaparte” face referire evidentă la generalul corsican Napoleon. Povestirea conține, de asemenea, foarte puternice tonuri oedipiene. Publicista Carmen Trammell Skaggs a afirmat că povestirea, deși este intenționată a fi umoristică, a arătat totuși cunoașterea operei de către Poe. El face o referire la soprana Maria Malibran și la Teatrul San
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
să poarte ochelari. Doamna Lalande recunoaște ca ea i-a dat astfel o lecție. Numele de „Napoleon Bonaparte” face referire evidentă la generalul corsican Napoleon. Povestirea conține, de asemenea, foarte puternice tonuri oedipiene. Publicista Carmen Trammell Skaggs a afirmat că povestirea, deși este intenționată a fi umoristică, a arătat totuși cunoașterea operei de către Poe. El face o referire la soprana Maria Malibran și la Teatrul San Carlo și descrie, de asemenea, tehnica vocală într-un mod care implică o cunoaștere atentă
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]