27,128 matches
-
jurnalului de călătorii: un compozit de notații de tip diaristic și descrieri ale locurilor vizitate, invocări nostalgice ale locurilor natale etc. Tonul monoton, imperturbabil, al însemnărilor de călătorie devine o strategie, nu mai este un neajuns. O continuă alertă domină lectura - în fond, Mircea Horia Simionescu nu parodiază pentru a distruge, ci pentru a recupera, a recicla un stil - de aceea cred că avem de-a face cu un tratat fals de călătorie, de fapt un adevărat tratat despre metode, despre
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
Mircea Horia Simionescu nu parodiază pentru a distruge, ci pentru a recupera, a recicla un stil - de aceea cred că avem de-a face cu un tratat fals de călătorie, de fapt un adevărat tratat despre metode, despre tehnici de lectură și de interpretare. Modificările sînt (par) imperceptibile tocmai pentru că ele apar în punctele esențiale ale structurii parazitate: spre exemplu, într-un jurnal obișnuit de călătorie lîngă dată apare și numele locului în care autorul se află în acel moment - în
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
autorul intră în pielea unui răcan). * De asemenea, iubitorii vechi de Arsamatoria pot depista cîte pagini (destule) aparțin inepuizabilului Ioan Groșan. Cea mai nostimă producție a sa din acest număr se ascunde sub numele de... Rică Răducanu. Cu marginalul Tirania lecturii, paginile Rică Răducanu vă recomandă au un preambul care îi poate convinge pe naivi că simpaticul Tamango e un obișnuit al anticariatelor și librăriilor Humanitas. Recenziile sînt însă eșantioane de Arsamatoria sută la sută. Cum cea despre Postmodernismul românesc de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
încă! nu a tuturor), și-a văzut de ale lui, ca și cum nimic nu l-ar fi împins să se schimbe el însuși o dată cu schimbarea modelului lumii în roman. Așa dar nu e o problemă de evoluție reală, ci una de lectură. Se prea poate ca noi să posedăm inerții diferite în funcție de domeniul la care ne raportăm și nu să existe inerții caracteristice fiecărui domeniu în parte. Eu, ca literat, sînt, la rîndul meu, mai atașat intuitiv de acele reprezentări ale lumii
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
inspirat din ele." E trist că editorialistul Evenimentului nu le acordă concetățenilor săi nici măcar meritul de a-l fi dat jos pe Ceaușescu fără model din străinătate, ci încearcă să afunde revoluția din România, cîtă a fost, în suprapuneri de lectură, pornind de la cartea lui Tibor Meray Budapesta 1956. În același număr al ziarului, tot pe prima pagină, scrie că Există viață după moarte. Dar dacă citim articolul cu acest titlu aflat mai înlăuntrul ziarului descoperim că s-ar putea să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
nu am mai avut alte modele. - La ce vîrstă i-ați descoperit pe Caragiale și Zarifopol în calitate de autori? - Pe Caragiale am început să îl gust cînd, întîmplător, într-o revistă școlară, am citit schița Căldură mare. Entuziasmul meu după această lectură a fost nelimitat. Nu pot să uit momentul acesta. Și de atunci - cred că aveam vreo zece ani - așa a rămas pentru tot restul vieții. În tinerețea mea am avut șansa să cunosc oameni cu adevărat extraordinari. Printre apropiații tatălui
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Șlefuirea minții. Ceea ce dă minții șlefuire, sagacitate și viață. - Înseamnă că există atîtea culturi cîți oameni. Pentru că fiecare și-a șlefuit altfel mintea. - Probabil că așa este. - Care sunt cărțile care au contribuit cel mai mult la șlefuirea minții dumneavoastră, lecturile care au contat efectiv la structurarea modului dumneavoastră de a vedea lumea, de a gîndi? - Cred că acele cărți care au avut un asemenea rol asupra mea au fost cele din literatura franceză a secolului al XIX-lea. Dar nu
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
valorii nu ține, în definitiv, doar de gustul personal al criticului, ci și de standarde de epocă, de mentalități culturale ori de mode, orbirea, la propriu, despre care e vorba mai departe pare mai degrabă (și până la proba contrarie) o lectură proastă decît o incompetență, și de aceea nici un critic nu e scutit de ea. În principiu, o close reading, precum aceea recomandată de criticii americani din anii ’30 ai secolului trecut, ar trebui să-i cruțe pe practicanții meseriei de
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
nu se întîmplă așa. Ca și Homer, criticul ațipește și el din cînd în cînd. Sigur că, uneori, neatenția se poate explica și ne putem da seama dacă ea este primară sau secundară. Exemplele de propagare în timp a unor lecturi cu omisiuni, dovedite prejudecăți curente, sînt nenumărate. Un astfel de exemplu este acela, pe care l-am comentat recent, al interpretării maiorescienelor „forme fără fond” doar pe baza unor fraze din articolul În contra direcției de astăzi în cultura română, trecîndu-se
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
ani, cîți despart în timp cele două articole, ideile din cel dintîi. Tot ce pot spune este că Maiorescu a constatat probabil că nu fusese citit ca lumea și a făcut precizările de rigoare. Dar asta nu scuză perpetuarea primei lecturi, amendată de autorul însuși, vreme de o sută și mai bine de ani. Orbirea este evidentă. Și nu mă pricep s-o explic decît psihologic: pretinsa eroare a tezei lui Maiorescu era mult mai spectaculoasă decît adevărul ei eventual și
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
interes arătat, prin tradiție, de critica noastră modernă asupra aspectelor stilistice și lingvistice din poezie și proză este responsabil de tăcerea care acoperă acest vers în toate exegezele. Sîntem lăsați, într-un fel, să credem că el nu ridică la lectură nici o problemă specială. E citat laolaltă cu celelalte. Poetul intră în cavou și privește cadavrul iubitei - iată principala informație morală pe care ne-ar furniza-o poezia. Restul, scîrțîitul coroanelor în vîntul rece al iernii etc., ține de cadrul fizic
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
decît aceea, să-i zicem axiologică, și care ne ascunde uneori adevărata valoare a unei opere: dacă aceasta din urmă poate primi tot felul de justificări, cum am mai spus, cealaltă nu se lasă măsurată de o banală neatenție de lectură. Orbirea e generală, așa dar nu poate fi întîmplătoare. E ca și cum frazele lui Maiorescu ori versurile lui Bacovia și Arghezi ar fi fost invizibile. Cărui fapt se datorează oare lipsa lor de vizibilitate. Și nu e această orbire și altceva
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
generală, așa dar nu poate fi întîmplătoare. E ca și cum frazele lui Maiorescu ori versurile lui Bacovia și Arghezi ar fi fost invizibile. Cărui fapt se datorează oare lipsa lor de vizibilitate. Și nu e această orbire și altceva decît o lectură neatentă?
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
țară pe căi mai mult sau mai puțin legale, semnate de autori din lumea liberă. „Omul nou”, este, din păcate, o tristă realitate în această țară unde bacilul marxism-leninismului i-a infestat deopotrivă pe ignoranți, pe cei fără prea multă lectură însă lipsiți de complexe, destupați la minte, relaxați ideologic și onești din punct de vedere intelectual, dar și pe oamenii cultivați, care au avut neșansa să-și desăvîrșească educația în sistemul școlar din perioada comunistă. Elocvent este, în acest sens
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
în realitate vor fi fost mai puțin glorioase decît în carte). Citirea, după revoluție, a unor cărți semnate de autorități în domeniu precum Florin Constantiniu sau Lucian Boia nu a făcut decît să îmi întărească această convingere. Abia acum, după lectura cărții lui Alexandru George am înțeles că dincolo de aspectele punctuale, care au și ele importanța lor, un manual alternativ ar trebui/ar putea să vizeze chiar sensul istoriei naționale. Alexandru George demontează cu ajutorul unor probe de bun-simț, lesne de verificat
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
fel de relevanță. Pentru a înțelege poporul român este necesară o bună însușire a istoriei, o citire temeinică (atenție însă, în registru critic!) a vastei literaturi politice interbelice și posibilitatea de a configura o viziune asupra prezentului din perspectiva acestor lecturi. Alexandru George este unul dintre cei mai originali și mai valoroși gînditori liberali ai momentului. Adepții liberalismului, dar și adversarii lui, ar avea numai de cîștigat din lectura captivantelor sale eseuri despre libertate. Alexandru George, Tot pentru libertate, Editura Albatros
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
și posibilitatea de a configura o viziune asupra prezentului din perspectiva acestor lecturi. Alexandru George este unul dintre cei mai originali și mai valoroși gînditori liberali ai momentului. Adepții liberalismului, dar și adversarii lui, ar avea numai de cîștigat din lectura captivantelor sale eseuri despre libertate. Alexandru George, Tot pentru libertate, Editura Albatros, București, 2003, 260 pag.
Istoria liberală a românilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13081_a_14406]
-
asupra prozei scurte recuperate parțial în volumul Misterioasa dispariție... (Cristina Ionică a scris, la timpul respectiv, o recenzie în nr. 30/2002 al României literare) au pornit de la simbolistica ferestrei preluată din romanul mai sus amintit. Deși merită încercată o lectură independentă a acestor proze, textele sunt, cu două-trei excepții, evidenți sateliți ai romanului. Cei fascinați de metode structuraliste ar putea găsi la acest autor o materie generoasă. Ca și în Ferestrele zidite, oamenii care populează aceste povestiri sunt strâns legați
Recuperări by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13105_a_14430]
-
nășteau la vremea aceea verva lui Sebastian, care, lipsită de semnătură, ar putea foarte bine trece drept năduful unuia din contemporanii noștri. Și, de fapt, exact această senzație, de déjà vu, déjà vécu, e ceea ce însoțește cel mai adesea întreaga lectură a acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
coniac, al cărui cristal de cea mai bună calitate vibra ușor ducându-l la buze. - Superb pahar - îl elogie, ca să zică ceva. Bibliofilul era de acord, și făcu un gest pe jumătate de resemnare, pe jumătate de autoironie, sugerând o lectură secundă a tuturor celor aflătoare atunci și acolo: cupa fină, cele trei degete de coniac din sticlă, casa despuiată. Ba chiar și a prezenței lui printre ele: elegant, palid și uscat strigoi. - Mai am doar unul la fel - răspunse cu
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
gazetărești. - Nu spun, de multe ori, cărțile aparent ermetice, mai limpede ceea ce trebuie spus și înțeles, decât cele așa-zis populare ? - Nu prea cred, pentru că ne lovim, din păcate, de o realitate destul de greu de suportat: inapetența aproape generalizată față de lectura literaturii de artă, “gratuită”. - Față de lectura ca plăcere superioară. - Da, acum se citește mai mult nevoit, la presiunea curiozității și instinctului de conservare. Contează în primul rând informația. Revenind la ce vorbeam la început: preocuparea mea principală este să descopăr
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
cărțile aparent ermetice, mai limpede ceea ce trebuie spus și înțeles, decât cele așa-zis populare ? - Nu prea cred, pentru că ne lovim, din păcate, de o realitate destul de greu de suportat: inapetența aproape generalizată față de lectura literaturii de artă, “gratuită”. - Față de lectura ca plăcere superioară. - Da, acum se citește mai mult nevoit, la presiunea curiozității și instinctului de conservare. Contează în primul rând informația. Revenind la ce vorbeam la început: preocuparea mea principală este să descopăr, pentru că asta mi se pare funcția
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
se mai cultivă plăcerea estetică. Nu sunt ajutați deloc să înțeleagă de ce tot învață povești pe care le află, rezumate multicolor, pe sticla televizoarelor. Bieții copii și bieții copii mari, cititorii, nu știu sau au uitat să mai caute bucuria lecturii. Asta cred că e esențial și cred că de acest lucru ar trebui să se ocupe și teoreticienii: de satisfacția lecturii care nu servește la nimic! Nu duce nici la ameliorarea societății, nici la călătoriile în spațiu, nici la câștigarea
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
pe sticla televizoarelor. Bieții copii și bieții copii mari, cititorii, nu știu sau au uitat să mai caute bucuria lecturii. Asta cred că e esențial și cred că de acest lucru ar trebui să se ocupe și teoreticienii: de satisfacția lecturii care nu servește la nimic! Nu duce nici la ameliorarea societății, nici la călătoriile în spațiu, nici la câștigarea sau pierderea unor alegeri. Asta e literatura artistică, adică literatura adevărată. Sigur, sunt și alte specii care se îmbracă, uneori, în
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
zboară în voia lor, succesiunea ideilor este arbitrară, logica și coerența discursului nu mai au nici o importanță. Textul devine o pastă uniformă, ca ieșită dintr-un malaxor, în structura căreia se mai pot identifica fragmente de imagini, frînturi de idei, lecturi mai vechi sau mai noi, vise, obsesii erotice, sentimente, amintiri, reflecții spontane, speranțe, dezamăgiri, notații politice și nu numai din viața cotidiană. Aspectul de material fluid este întărit de absența semnelor de punctuație și a literelor majuscule. E drept, autoarea
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]