25,546 matches
-
„” (în ) este o povestire care începe ca un eseu și care a fost scrisă de poetul și prozatorul american Edgar Allan Poe. Ea discută impulsurile autodistructive ale naratorului, concretizate prin metafora simbolică a „demonului perversității”. Naratorul descrie acest spirit ca un impuls care tentează
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
cele din urmă, se simte lovit de un „demon nevăzut”. El își dezvăluie secretul „foarte limpede”, dar cu o grabă ca și cum s-ar fi temut să nu fie întrerupt. Este judecat rapid și condamnat pentru crimă la moarte prin spânzurare. Povestirea „” a fost publicată pentru prima dată în ediția din iulie 1845 a revistei "Graham's Magazine". O versiune ușor revizuită a apărut în almanahul literar bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D.
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
s Magazine". O versiune ușor revizuită a apărut în almanahul literar bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D. și publicată în ziarul "Viitorul" din București, anul II, 1908, nr. 407, pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română a fost realizată de N.D. și publicată în ziarul "Viitorul" din București, anul II, 1908, nr. 407, pp. 56. Povestirea a fost tradusă apoi de Nicolae Dașcovici (publicată în vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
vol. "Scrieri alese", editat în 1968 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 507-513, fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că Poe a avut propriul său demon al perversității. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a scris-o pentru a-și justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
„” (în ) este o povestire SF a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
„” (în ) este o povestire SF a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Poe, publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Povestirea prezintă călătoria olandezului cu un balon cu aer cald în Lună. Ea reprezintă una dintre primele povestiri science-fiction publicate, data sa de apariție fiind considerată de numeroși exegeți ai genului ca fiind data de naștere a literaturii S.F. Poe a plănuit să continue farsa în edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
edițiile suplimentare ale revistei, dar a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol al povestirii i-a făcut pe cititorii educați să-și dea seama că este vorba de o farsă. Într-una din zile, o mulțime numeroasă adunată în centrul orașului Rotterdam observă un obiect de zbor ciudat, asemănător cu un balon cu aer
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
de un fost localnic pe nume Hans Pfaall ce fusese dat dispărut cu cinci ani în urmă, este preluat de unii dintre locuitorii de frunte ai orașului și cercetat în detaliu. Manuscrisul, care ocupă cea mai mare parte a textului povestirii, prezintă în detaliu modul în care Pfaall a ajuns pe Lună cu ajutorul unui balon din pânză cauciucată, construit într-un mod revoluționar și care conținea un dispozitiv care transformă vidul din spațiu în aer respirabil. Cu cinci ani în urmă
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
relatări Hans Pfaall și cei trei creditori ar fi niște bețivi ce tocmai se întorseseră dintr-o călătorie de peste mări, în timp ce omulețul fără urechi ar fi un pitic vrăjitor ce ar fi dispărut de câteva zile din vecinătatea orașului Bruges. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840), fiind publicată
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
datorită penei eminentului scriitor american Edgar Poe. Dăm, conform tradițiunilor noastre, portretul și note biografice asupra acestui nuvelist.” O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Nemaipomenita întîmplare a unui anume Hans Pfaall” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 125, 1960), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”; traducerea lui Vinea a fost republicată sub titlul „Hans Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Pfaall” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Aventura fără egal a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Hans Pfaall” este
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
din București). „Hans Pfaall” este considerată a fi una dintre primele scrieri științifico-fantastice, ea având ca subiect zborul dincolo de limitele gravitației terestre, cu 30 de înainte de apariția romanului " De la Pământ la Lună" (1865) al lui Jules Verne. În subsolul acestei povestiri, E. A. Poe definește literatura S.F., scriind că narațiunile cu un subiect asemănător sunt considerate „mistificări” care „încearcă să pară verosimile prin amănunte științifice”. Într-o notă la „Hans Phaall”, Poe se referea la deosebirile dintre povestirea lui și alte lucrări
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Verne. În subsolul acestei povestiri, E. A. Poe definește literatura S.F., scriind că narațiunile cu un subiect asemănător sunt considerate „mistificări” care „încearcă să pară verosimile prin amănunte științifice”. Într-o notă la „Hans Phaall”, Poe se referea la deosebirile dintre povestirea lui și alte lucrări care prezentau o călătorie imaginară în Lună: „În aceste diferite opuscule, scopul este întotdeauna satiric, tema o descriere a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în aplicarea principiilor științifice (atât cât o îngăduie natura fantastică a subiectului) la călătoria de la Pământ la Lună.” Povestirea lui Poe nu tratează călătoria în Cosmos ca un subiect fantezist sau ironic, ci analizează un număr impresionant de probleme de natură științifică ale zborului interplanetar precum calculul timpului necesar pentru a parcurge distanța de la Pământ până la Lună, depășirea dificultăților
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
care conține asemănări importante în ceea ce privește acțiunea. Astfel, într-o cuvântare ținută în fața membrilor Gun-Club-ului din Baltimore, președintele Impey Barbicane amintește de călătoria ficțională a lui Hans Pfaal în următoarele cuvinte: Scriind despre „Hans Pfaall”, profesoara Zoe Dumitrescu-Bușulenga considera că această povestire "„ne introduce în specificul unei anumite laturi a creației lui Poe. E vorba, de data aceasta, de capacitatea lui de fabulație în ipostaza analitică, unică în istoria romantismului universal, și care-l duce la o viziune științifico-fantastică asupra lumii. Scriitorul
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
„” (în ), tradusă inițial „A o mie doua poveste a Șeherazadei”, este o povestire comică scrisă de Edgar Allan Poe și publicată în numărul din februarie 1845 al revistei "Godey's Lady's Book". Povestirea este prezentată ca o continuare necunoscută a antologiei arabe "O mie și una de nopți", fiind descrisă cea de-
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
„” (în ), tradusă inițial „A o mie doua poveste a Șeherazadei”, este o povestire comică scrisă de Edgar Allan Poe și publicată în numărul din februarie 1845 al revistei "Godey's Lady's Book". Povestirea este prezentată ca o continuare necunoscută a antologiei arabe "O mie și una de nopți", fiind descrisă cea de-a opta și ultima călătorie a lui Sinbad Marinarul, împreună cu diversele mistere întâlnite de el și de echipajul său. Anomaliile sunt
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
notele explicative din josul paginilor. În timp ce regele este neîncrezător - exceptând cazul vacii ce ține un continent așezat pe spatele său - că toate aceste mistere sunt reale, aceste mistere s-au petrecut în diverse locuri înainte sau în timpul vieții lui Poe. Povestirea se termină cu dezgustarea atât de profundă a regelui de povestea Șeherezadei încât poruncește ca ea să fie executată a doua zi. Pe când făcea niște cercetări de orientalistică, naratorul nenumit a descoperit o lucrare practic necunoscută în Europa și America
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]