26,132 matches
-
Marga este o comună în județul Caraș-Severin, Banat, România, formată din satele Marga (reședința) și Vama Marga. La sud-est de Caransebeș, pe valea râului Bistra, la aproximativ jumătatea drumului dintre Caransebeș și orașul Hațeg, se află parohia Marga. Se învecinează la est cu Băuțarul Inferior, la miazăzi cu parohia Măru, la vest cu Măgura, Valea Bistrei
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
Inferior, la miazăzi cu parohia Măru, la vest cu Măgura, Valea Bistrei și Voislova iar spre nord cu Rusca Montană. Este așezată la o distanță de 1 km de DN 6 Caransebeș-Hațeg. Parohia este formată din comuna Marga și filia Vama Marga. Este ultima comună a județului Caraș-Severin. Vatra satului, este așezată la o altitudine de 400 m. Cel mai înalt vârf este vârful Sturu (1870 m). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Marga se ridică la de locuitori, în
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
125 de invalizi, văduve și orfani, iar la terminare o holeră care seceră încă 120 de vieți. Cel de-al Doilea Război Mondial sporește numărul morților cu 26, 56 de răniți, alte văduve, orfani, etc.Pe vreamea cand era la Vama Marga granita Austro-Ungara sa nu mai plateasca tribut aur si banii ei au sapat un tunel de la Sarmizecetusapana pe Campul Bautarului. Numele de Marga după unii vine de la cuvântul „Marna”, piatră de calcar ce se găsește pe aici. Unii autori
Comuna Marga, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301088_a_302417]
-
și tot pe aici au construit drum nou romanii, spre Sarmizegetusa, capitala Daciei romane. Pe frumoasa vale a Bistrei este situat satul Voislova. Localitatea Voislova este așezată pe cursul superior al văii Bistrei, învecinându-se: spre est cu satele Marga, Vama - Marga și Băuțar, spre nord cu Rusca Montană și Ruschița, spre vest cu Valea - Bistrei și Zăvoi iar spre sud-vest cu Măgura, Măru și Poiana Mărului. Valea Bistrei formează culoarul de trecere care face legătura între țara Hațegului și ținuturile
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
RSR, anexat legii 2/1968) sau Două Mai (conform decretului de înființare al localității, semnat de Mihail Kogălniceanu în 1887) este un sat în comuna Limanu din județul Constanța, Dobrogea, România. Este situat pe litoralul românesc la 6 km de Vama Veche și la 5 km de Mangalia. La recensământul din 2002, satul avea o populație de 2248 locuitori, din care 1847 români, 289 ruși lipoveni, 97 tătari, 6 turci și 5 maghiari. Doi Mai este și o stațiune estivală. Numele
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
arată Eugene Pittard în "La Roumanie : Valachie - Moldavie - Dobrudja", Paris 1917, la pagina 299. După o legendă locală, denumirea ar proveni de la cele două "maiuri”, unelte țărănești care s-ar fi folosit în această așezare. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, litoralul este teoretic ocrotit de aria protejată Acvatoriul litoral marin Vama Veche-2 Mai (arie terestră și maritimă cu mai mult de 250 specii de floră și faună marină), dar practic, lipsa de fonduri și de informare duce la o
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
pagina 299. După o legendă locală, denumirea ar proveni de la cele două "maiuri”, unelte țărănești care s-ar fi folosit în această așezare. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, litoralul este teoretic ocrotit de aria protejată Acvatoriul litoral marin Vama Veche-2 Mai (arie terestră și maritimă cu mai mult de 250 specii de floră și faună marină), dar practic, lipsa de fonduri și de informare duce la o exploatare și o poluare a acestei porțiuni a Litoralului românesc, care nu
2 Mai, Constanța () [Corola-website/Science/301133_a_302462]
-
izvoare care se unesc într-un pârâu - bogat în apă în timpul ploilor, dar care seacă uneori în lipsa lor - numit de localnici Negruțu, în hărți find numit Săuzeni. Din punct de vedere administrativ, satul Hărpășești aparține împreună cu satele Doroșcani, Popești, Obrijeni, Vama și Pădureni de comuna Popești. Prima atestare documentară a satului este într-un uric a lui Ștefan cel Mare din 12 ianuarie 1488, unde este menționat satul Arpășești aflat lângă Todirești, sat dispărut în prezent. La 28 martie 1560 se
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
extremitatea sudică a județului Timiș, la granița dintre România și Șerbia. Satul este mic și relativ izolat. Are o singură legătură stradală, un drum comunal de 5 km, care îl leagă de Stamora Germană și de drumul național DN59 Timișoara - vama Stamora Moravița. În trecut drumul comunal continuă spre vest, până la localitatea vecină Gaiu Mare (Veliki Gaj), acum în Șerbia, însă acum granița, care trece de la nord-vest până la sud de sat, acționează că o barieră care izolează satul. Distanță până la cel
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
același nume. Localitatea Lovrin este amplasată în partea de nord-vest a județului Timiș, la 47 km de municipiul Timișoara și 17 km est de orașul Sânnicolau Mare. Lovrinul este străbătut de DN6 care face legatura între cele două orașe, respectiv vama Cenad. Lovrin este un mic nod feroviar, la intersecția dintre trei linii feroviare. Legăturile din gara Lovrin sunt între Sânnicolau Mare și Timișoara, Nerău - Periam - Arad și Lovrin - Jimbolia. Vecinii localității sunt: la nord satul Pesac (4 km pe drumul
Comuna Lovrin, Timiș () [Corola-website/Science/301374_a_302703]
-
Timiș, Banat, România. Face parte din comuna Moravița și are o populație de 892 locuitori (2002), majoritatea români. Se situează în extremitatea sudică a județului Timiș, la granița dintre România și Serbia. Este traversată de drumul național DN 59, Timișoara - vama Stamora Moravița. Punctul vamal se situează 6 km la sud, după localitatea Moravița. Distanța până la cel mai apropiat centru urban, orașul Deta, este de 13 km. Față de municipiul Timișoara se află la o distanță de circa 56 km. Prin Stamora
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
cenzură și are tupeul să încerce să le publice în Vatra, sub titlul " Listele de 'uvrajuri prohibarisite' ". Nu e cooperant cu autoritățile de Securitate, care află că nu e sincer cu ei, aduce cărți interzise care i se confiscă la vamă, îi umblă gură în public și încurajează diverși contestatari, Liviu Ioan Stoiciu, Dan Petrescu, Ștefan M. Găbrian, , , . Era ”turnat” deja în 1972 de o poeta care își semna ”notele informative” cu numele de cod ”Donna Albă”. Securitatea reîncepe urmărirea informativa
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
în vremea când a fost elev Ion Vidu și o hartă a Daco-României. În toată perioada Medievală și Modernă , Buteniul a fost cea mai înfloritoare așezare din Bazinul Mijlociu al Crisului Alb . Aici se află sediul protopopiatului ortodox , judecătoria și vama dintre Transilvania și Ungaria Localitatea are o merituoasa tradiție și pe linie muzicală, dispunând de un cor renumit pe plan național, în cei peste 90 ani de activitate câștigând numeroase premii și evidențiindu-se prin calitatea interpretării și repertoriului. Pe
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
sec. XV-XVI. În apropiere, lângă "Dealul Căprii", unde s-au găsit urme dacice și feudale (sec. XII-XIII) este vechea albie a Mureșului, existentă până în secolul al XIX-lea; în evul mediu erau în aceste părți un important văd și o vama. La acest văd al Mureșului, în apropierea cetății, s-a desfășurat în iunie 1527 bătălia hotărâtoare între țăranii români, maghiari și sârbi, răsculați sub conducerea lui Iovan Nenada și armatele nobiliare. Trei zile, cele două oști au stat față în
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
al XV-lea menționează localitatea în mai multe rânduri.În 1405 numele Lăpușelului este menționat prin toponimicul "Magyarlapus", în 1470 prin "Magyarlaapos", iar în 1475 este amintit sub numele de "Lapws".Din acest an localitatea este înregistrată ca "loc de vamă" al orașului "Rivulus Dominarium" (în maghiară:Asszoypataka, germană:Frauenbach), municipiul Baia Mare de azi. După alte surse, prima atestare datează din 1760 (Hagymás Lápos). Din punct de vedere administrativ, până spre sfârșitul secolului al XVII-lea localitatea a fost o feudă
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
județul Motrului, ca să fie lui Vlad cu toți nepoții lui, de ocina și de ohaba, sătul Bela și Preslop. Au dat domniei mele un cal și o cupă. De aceea să le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de gloabe, de cărături, de podvoade, adică de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor lor, nepoților și strănepoților cât va
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
fie lui Vlad cu toți nepoții lui, de ocina și de ohaba, sătul Bela și Preslop. Au dat domniei mele un cal și o cupă. De aceea să le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de gloabe, de cărături, de podvoade, adică de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor lor, nepoților și strănepoților cât va trăi domnia mea
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
pe actuala vatră a satului, el se întindea în sus de Poiana Slatiorii, din punctul numit Dealul Balului până în valea pârâului larg, loc numit și acum «Poienița Olarului ». Fiind un sat destul de răsfirat : se zăreau case și în locul numit « Pomii Vămii », peste pârâu de actualul Canton și pe lângă actualul schit, în punctul numit Tofan. Din spusele lui Dron Vasile, Onofrei Gheorghe și Popa T., în actualul loc Ruiniș ar fi existat mai multe familii, dintre care amintim: fam. Pantuc, fam. Vasian
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
cu începere din 1772 îi consemnează pe ardeleni (pe unii cu nume și pe alții cu poreclele: bârsan, ungurean, sălăgean, almășan, etc... Venirea transfugilor s-a desfășurat pe poteci, de cele mai multe ori știute doar de localnici și care erau numite "vama cucului". Atestarea documentară datează din anii 1737 în scrierile lui Dimitrie Cantemir, 1771 în documentele lui B. Awer, completate de A. Vonw Enzely în „ General Karte Von Siebenburgen- 1789". Sunt menționate astfel așezările Grinziescul Vălenilor, Grinziescul Buzeteskhiților și Kilibizo. Satul
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
Mare este menționat pentru prima dată în 1794 în „Pomelnicul bisericii din Grințieș, întocmit de către Teodosie Zugravu. În 1792 Imperiul Habsburgic și-a împins granița dincolo de cumpăna apelor - la Prisecani în vestul comunei Grințies fiind instituite pichete de grăniceri și vamă. Prin danii succesive, pământul a intrat în posesia mănăstirilor, mari proprietari de pe raza comunei Grințieș fiind așadar mănăstirile, familia (1676-1855) boierilor Cantacuzini și familia (1855-1945) fostului domn Mihail Sturdza. În 1864, când a început construirea unei mănăstiri grecești care devine
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
plus și deosebit de important. Prima mențiune documentară a așezării (dacă luam în seamă localizarea aici a târgului săcuienilor facuta de C.C. Giurescu in 1943), aflată până în prezent, ar data de pe la 1431, când Dan al II-lea scrie tuturor târgurilor și vămilor țării că a reînnoit privilegiul comercial dat de Mircea cel Bătrân brașovenilor (DRH,I,p. 130). Deși așezările de la Bucov din secolele VII-X dispar în urma unor incendii violente, viața va continua aici. Probabil, locuitorii care au scăpat de pârjol s-
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
situată în partea de nord-est a județului, în zona montană a acestuia, la 45 km de reședința Ploiești, pe valea Drajnei și a Drajnuței, la limita cu județele și . Are ca vecini: la nord - comuna Chiojdu (județul Buzău) și comuna Vama Buzăului (județul Brașov), la sud - comunele Drajna și Izvoarele; la vest - comuna Măneciu, la est - comunele Starchiojd și Posești. Satul Cerașu este o așezare submontană înconjurată de culmi și piscuri muntoase ca: Vârful lui Crai, Clăbucetul, Leurdeanul, Căprioru și Chimniți
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
lui Crai, Clăbucetul, Leurdeanul, Căprioru și Chimniți. Este străbătută de șoseaua județeană DJ230, care o leagă spre sud de Drajna. În extremitatea nordică a comunei se află pasul Tabla Buții, pe care se poate traversa spre nord în comuna brașoveană Vama Buzăului, dar, deși un drum important în Evul Mediu, acesta nu mai este astăzi folosit, pe el existând doar trasee turistice și drumuri forestiere. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cerașu se ridică la de locuitori, în scădere față de
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
răfuit și cu Thomas Hutchinson, viceguvernatorul și cumnatul lui Andrew Oliver. Hutchinson a ordonat ridicarea efigiilor spânzurate de pe arbore . Pe 26 august, seara, mulțimea condusă de Mackintosh, s-a împărțit în două coloane, una spre judecătorie, cealaltă spre locuința inspectorului vămilor. Reunite, au năvălit asupra casei lui Hutchinson, devastând-o. În noiembrie, generalul Thomas Gage, comandantul suprem al forțelor britanice din America, a oferit trupe regulate pentru menținerea ordinii. Guvernatorul coloniei, Francis Bernard, a refuzat susținând că prezența trupelor putea stârni
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
trebuia să supravegheze comportarea Metropolei și să stabilească relații și cu alte comitete din alte state. În mai 1773, Parlamentul britanic a adoptat Legea Ceaiului (Tea Act), conform căreia Compania Indiilor de Vest capătă dreptul de export a ceaiului fără vamă, ceaiul fiind desfăcut în America prin agenții proprii. Fiind o lovitură dată contrabandistilor coloniali și negustorilor, comitetele de corespondență au intrat în stare de alertă, iar călăreții voluntari selectați transmiteau corespondență în colonii, iar în New York și Philadelphia se desfășurau
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]