158 matches
-
de poveste, de ceea ce este sau de ceea ce ți-ai dori tu să fie. Recunosc că sunt înnebunita după cuvinte, la fel cum recunosc că de foarte mult timp nu mai sunt îndrăgostită de acest București veșnic gri, murdar, comunist, îmbâcsit. În mod cert, relația mea cu Bucureștiul se metine din două motive: obișnuință și prietenii.Este o relație care ar fi trebuit să se termine în momentul în care am constatat că există locuri pe pământ în care presiunea societății
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
de Asociația “Salvați Delta - AC” împreună cu Coca-Cola HBC, Ministerul Mediului și Comisia Internațională pentru protecția fluviului Dunărea. Dacă vreți clipurile pe mail, scrieți pe office@salvatidelta.ro [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6TajKRlaDJg] Am recunoscut acest peisaj - apa îmbâcsita și plină de pet-uri; Văd Dunărea așa mereu și mă întreb dacă pot face ceva. Poate mai mult decât să admir inițiativa voastră cu filmulețele. Există ceva dincolo de aceste imagini? Asociația voastră se axează numai pe salvarea Deltei sau
Ziua Dunarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82960_a_84285]
-
de cicatricele vieții, încercând să-mi văd chipurile din timpul nebuniei mele. Există fotografii, dar chipurile au fost multe, cele cu care am avut curajul să mă arunc cu capul înainte. închisă într-o plasă de sânge, cu aura capului îmbâcsită de atâtea amestecuri cu zațul lumii, oare eram eu acea ființă? Mă întreb inutil pentru că nu știu cine am fost eu. Plăcerea este un paliativ pentru a atinge repede ceva de neatins, corespunzând timpului exploziei, înfloririi, după care urmează fanarea, scuturarea și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Park" sau "Palmierul", banii nu sunt o problemă. Cât despre pensionari - să dea Domnul să reziste până la indexarea viitoare! Nu știi ce să admiri mai mult la politicianul român: iresponsabilitatea sau cinismul? Iremediabil rupți de viața reală, purtați de apele îmbâcsite ale nemerniciei, nu observă cum a început să le alunece pământul de sub picioare. Nici unul dintre politicienii cu funcții nu realizează primejdia mortală ce paște România. Prea ocupați să-și facă valizele, n-au avut când, între o deplasare și alta
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
Social. Orice supralicitare legată de acest loc, manifestată de-a lungul timpului pe ici, pe colo, riscă să-i deformeze atmosfera firească, climatul non-conformist, boemia, riscă să vicieze pulsiunile unui ritm "altfel", care acceptă imperfecțiunea, cu cele ale unei instituții îmbîcsite. Nu se așteaptă nimeni să găsească aici "teatru mare", direcții fundamentale, ci frămîntările creației și ale creatorilor ca el să rămînă viu, neliniștit. Aici se pot capta mesaje teatrale pe care, decodîndu-le, afli mai mult despre lumea din jur, despre
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
arunci și, menținîndu-ți vii poftele, să nu te legi de obiecte, ci să le schimbi, multe din ele fiind cu totul noi față de cele ale trecutului și cu o durată de viață precis datată. Nu provizii de obiecte și case îmbîcsite, ci funcționalitate și folosire intensă. Desigur, m-am văzut în acord cu noua mentalitate și, de pildă, am descoperit cu încîntare mormanele de lucruri, unele în stare bună, înșirate pe trotuar din timpul zilei pentru a fi ridicate noaptea. O
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
chinuitoare: să scriu, să încheg rapoarte sumare, dar exacte, despre Îngeri! Cît de perfid mă bălăceam în gîndul că tocmai diavolul plătea cu bani grei timpul ăsta schingiuit de nesomn, hrănit cu pîine neagră și cafea amară, fără zahăr, timp îmbîcsit cu fel de fel de medicamente exotice... Însemnam sîrguincios amănuntele secundei, furișat oriunde simțeam că se întîmplă miracole, vor țîșni flaute, se vor dărîma lemnării putrede cu geamuri apăsate pe dinăuntru de sînii femeilor curioase să afle ce și cum
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
vișinei. Covoare grele învîrteau flori și dragoni pe sub tălpile celor ce le cutreierau. Și lemnăria se înălța neagră, lăcuită, cu intarsii în ape de garanță. Candelabrii rareori folosite spînzurau dintr-un plafon îndepărtat - odoare enorme, păstrate taman pentru frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
nici măcar șansa unei retrageri decente. Va fi zdrobit și deodată cu el se va scufunda o bună parte din echipa neocomunistă ce de vreo zece ani se pune de-a curmezișul istoriei. Plecarea lui Constantinescu ridică vălul și de pe chipurile îmbâcsite ale celor ce se vedeau "prezidențiabili" nu din orgoliu și meschinărie, ci, firește, pentru a se pune în slujba țărișoarei! Nu de-un regim al coloneilor are azi România nevoie, ci de oameni care să înțeleagă mersul din ce în ce mai complicat al
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
ciudat, sînt greoaie la cîntat și nu le prea reține publicul. Prima variantă la „Șpriț de vară” era mult mai încărcată de tropi, ca un Villon curat!... Băieții mi-au dat-o la întors - și pe bună dreptate: suna prea îmbîcsit, prea calofil, prea pedant. Se pierdea tocmai acea grație bahică pe care trebuie să ți-o transmită cîntecul, sentimentul acela care unește ebrietatea cu bucuria de a trăi și contemplarea liniștită a morții. Așa am învățat că, în lyrics-uri, se
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
atitudinii din 1943: "Manifestul Cercului literar, spre deosebire de cele care l-au precedat, ca expresii ale orientării generațiilor noi românești, n-a tins la inițierea unui curent nou, la revoluționarea tiparelor literare, la formulări îndrăznețe și la invenții fantaste. În atmosfera îmbâcsită și apăsătoare a acelui timp, el a vrut să trezească speranțele în forțele tinere ale nației, să afirme, peste vicisitudini și aberații, continuitatea faclei valorilor eterne" (op. cit., p. 511). Cu alte cuvinte, Manifestul cerchist nu avusese veleități de noutate radicală
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
numele camaradului ucis de mina rusească la Cotul Donului. Când a ajuns acasă, mai cântărea doar 37 kg din cele 75 kg cu care plecase pe front, avea o coxartroză care-l mai supără din când în când și plămânul îmbâcsit de mahorca fumată ca să-i țină de foame. Dar avea demnitatea de ofițer român neștirbită și o experiență de viață strânsă în ani de bejenie. A cunoscut oameni și locuri, ura și tristețile semenilor, mizeria și verticalitatea umană de toate
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Antene și îndeamnă oamenii să nu se mai uite la ele. Mai că vedem rating-urile acușica prăbușite, lăsând pe drumuri atâția slujbași din economia privată a lui Voiculescu! Când am crede că premierul combativ ar putea împrospătă o atmosferă îmbâcsita de ranchiuni, cănd sperăm asta, hop îl auzim cum, în maniera brevetata de Băsescu, aruncă săgeți spre postul TV ce-l pune-n fiecare zi la zid, acelasi pe care il cocoață, ce-i drept, pe președinte. Și ce dacă
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
ridică într-un cot, bâjbâind după telecomandă. Tăcerile pe muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider. Colanții ei gri. Mașina din spatele blocului. Vecina zgâită pe geam. — Trebuie să oprim să punem benzină. 70, 80, 100 la oră. — Unde mergem? Nu știu. Unde mergem? Nu știiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiu! Colțul de pădurice anostă. Râsul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spiritul de solidaritate, rupe zăgazurile tăcerii, șterge antipatii. În jurul unui foc cu hartane de vânat și sticla de rachiu trecută din mână în mână, he-he! ce repede își dă drumul la gură până și cel mai înrăit filosof (adică taciturn, „îmbâcsit”, „constipat” etc. - nota autorului). Fiind și colaborator la revista Vânătorul și pescarul sportiv, tovarășu’ Căpuștean a devenit automat și președintele activ al filialei locale. Acum soțiile șefilor mai mari și mai mici, după o săptămână de așteptat bărbații reținuți la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității față de propriile acte! De asta are nevoie morala. În lipsa ei ar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
civilizației moderne europene, apare pentru întâia oară scris la Neculce, dacă nu mă înșel. Fericit moment. Nu se știe în ce an, zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
tot, apoi, ramas în pană, nu puteam renunța și am trăsnit încă vreo oră cu biciul, până când un sfert din el s-a făcut praf. Și am ajuns acasă cu un bici mai puțin și plin de sfoară, cu hainele îmbâcsite, impregnate de folmotoci de sfoară. Sfoara de Manila parcă era celebra sau poate memoria mă înșala. Și taică-miu a trebuit să-mi faca alt bici, mai mare, care zace și acum în pod. Până să învăț să-l mânuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Cald al dracului, aș putea zice spre a vă aduce pe buze cuvântul monșer. Cald și înghesuială. Viermuială. Aglomerație. Plin de indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu. În cele din care izbucnea aroma, ghiceai hârtia transparentă de atâta unsoare în care fusese împachetat mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
jos, să te împiedici și să cazi în nas, începu să recapituleze. Apropie ușa cu mare grijă și o închise fără să facă nici cel mai mic zgomot. Răsuflă ușurat și, cînd în sfîrșit începu să respire normal, simți aerul îmbîcsit, putoarea din jur făcută de mirosurile amestecate de mîncare, băutură, parfumuri, rufe murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum e posibil să trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin toate colțurile, scaunele și fotoliile făcute vraiște, sticlele și paharele răsturnate pe jos. — Alo, alo? Dacă nici de data asta nu răspunde o las baltă, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
loc cît mai bun din care lumina să poată umple toată nava. Se simți brusc animat de simțul răspunderii pe care-l avusese întotdeauna foarte dezvoltat, acum e momentul să-ți schimbi ceva în propria atitudine, își spuse adulmecînd aerul îmbîcsit din jur, gîndindu-se la ce le-o fi trecut celorlalți prin cap cînd el a început să dea semne de panică. Dacă la ora asta e considerat doar un laș, sau mai rău, un dezinteresat care n-a făcut altceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile, urmărește-le stresul, vînzoleala, privește-i cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul era rece și îmbâcsit. Se așeză pe masă apoi spuse: — Cred că i-a spus Honor Klein. Răspunsul a venit atât de surprinzător încât am rămas cu gura căscată, iar apoi m-am așezat brusc pe fotoliu, de parcă aș fi fost îmbrâncit. — Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești! Te spun soției mîine seară, la premieră. Crezi că nevastă-mea-i ca asta? o privește Lazăr luminîndu-se. Măcar atîta noroc am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]