47 matches
-
Prin cenușă,-n crematoriu... Sfântul Verde Domnilor ce la Domnie Ați pus furtul și averea Drept un drept să își înmie Cei mai ticăloși puterea... Nu vi-e jenă, nu vi-e groază Că se-ntoarce bumerangul Urei ce vă-mbățoșează Când ne-grețoșați cu rangul? Nu simțiți că vine clipa Plumbului ca tăvălugul, Când huzurul și risipa Vă vor fi ștreangul și rugul? Nu vă temeți de pârjolul Ce în chinuri mistui-va Urma voastră ca nămolul Și vă vom scuipa
GRUPAJ DE POEZII PATRIOTICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 by http://confluente.ro/romeo_tarhon_1408382081.html [Corola-blog/BlogPost/349409_a_350738]
-
mirat ca blegii, uitându-ne în sus la el. -Ce vă uitați așa la mine? ne-a repezit nea Mitică. E clar că voi nu știți cum să strigați, ca să vă dea femeile mai multe ouă! -Ba știm! ne-am îmbățoșat noi. -Ce știți, mă, ce știți? se prefăcu mirat nea Mitică. -Cum se strigă la Câțu-Mâțu! am răspuns, siguri pe noi. -Cum se strigă, mă, cum se strigă? a insistat nea Mitică. Atunci ne-am umflat și am tras un
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1427631788.html [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
camera ascunsă? - Să trăiti, domnu' general! Vă explic eu. Pot să mă ridic? Nu mai sunt așa tânără, încât, să rezist la poziții acrobatice, sughiță . -Ăsta e circ. Vă bateți joc de noi? Avem lucruri mai importante de făcut, se îmbățoșa cel mai mare în grad. Sunt agent Plopu! -Nu s-ar zice! îl măsura femeia clătinându-se, pe omul mic, slab, îmbrăcat în uniformă. -Ce se întâmplă, aici? - Păi, să vă explic: am fost la un spectacol de striptease și
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Nonsens_camelia_constantin_1335883683.html [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
Dorcescu! Grădini de umbre culegătorii de flori dorm iepurește în nopțile albe iar ziua vorbesc uneori la microfoanele toamnei culegătorii ăștia sunt niște personaje de roman merg pe scene improvizate și declamă aiureli printre semne de punctuație la final se îmbățoșează în autografe sunt străini culegătorii de flori străini de străzi, de case străini de studii, de joburi, de toate practicile omenești plăsmuite vreodată. ei nu efectuează nimic dar sunt locuri sunt drumuri, sunt destinații și mai ales sunt timbre pe
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427548614.html [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
lui Nene. Ei, ei, oare cum o fi petrecut mireasa noaptea nunții? Domnule Tokichiro! E zadarnic să te abții așa. Ce-ar fi ca azi să-ți iei liber toată ziua și să teduci acasă? Te-așteaptă cineva. — Bah! se îmbățoșă Tokichiro în fața râsului prietenilor săi. Hohotele zgomotose pluteau pe coridoare, în lumina zorilor. Într-un târziu, de pe terasa castelului înceou să răsune cu putere o tobă și cu toții se duseră grăbiți la posturi. — Am venit! Intrarea casei lui Asano Mataemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i afecta demnitatea. Și, da, aceea era postura lui bișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și îmbățoșeze pieptul. Vasalii săi superiori îl sfătuiseră odată să-și corecteze atitudinea, iar Ieyasu consimțise dând vag din cap. Dar într-o noapte, stând de vorbă cu servitorii, le povestise despre trecutul lui. — Am crescut în sărăcie. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de-acolo. Scorpia de soacră-mea are grijă de Django, a continuat ea trăgând cu sete și dispreț din țigară. Indiferent ce fac, fac prost. Ei, dar Theo cum e? I s-a mai îmbunătățit culoarea părului? Hugo s-a îmbățoșat indignat. Ce zisese Amanda de părul lui Theo? Lui i se părea perfect în regulă. Încă mai e puțin roșiatic, s-a confesat Amanda. Dar l-am pus pe Charles Worthington în stand-by în caz că situația se înrăutățește. — Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a-și explicita contextul. „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului”, afirma ritos poeta. Dacă nu-ți mai conservi și cultivi coeficientul de vulnerabilitate, atât cât Îl ai, „dacă te Îmburghezești”, atunci „intră În tine altcineva”, persoana ta se decolorează și se Îmbățoșează. Vulnerabilitatea interioară, exprimată prin curiozitate și uimire, prin dispoziția de a asculta pe ceilalți, chiar dacă viața ți-e bine așezată social și profesional, te apără de ritualism, de canoane servite, În cele din urmă de dogmatism. Odată, un tânăr profesor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dânșii. Au stat deoparte și au privit cum hoardele duceau lupte crâncene pentru putere. Se uitau din țarinele pe care le trudeau din greu la cum se perindau pe jilț stăpânitorii cruzi. Coroana și sceptrul erau trecute de la o căpetenie îmbățoșată la alta. S-au supus poruncilor, plecându-și capul, dar au fost cruțați de tăișul sabiei. Instinctul supraviețuirii la acești blajini a fost mai puternic decât orice emoție în fața trecerii prin foc și sabie a propriilor ținuturi. Nimic nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
decât să fiu refuzat. I-am rugat să mă aștepte. S-au minunat văzând că eu am curajul să mă îndrept spre intrarea de la Palatul Patriarhal. Sunând de mai multe ori ... apare un prelat foarte suprins de așa îndrăzneală. Mă îmbățoșez și eu ... și cu un ton răspicat îi spun că sunt din România cu un mesaj pentru Preînaltul. Cu greu l-am convins că nu-i pot înmâna mesajul decât personal. A acceptat să încerce ... și m-a invitat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
limbă nouă în familia indoeuropeană! Culmea: Stati n-are obrăznicia să declare până la capăt că "moldoveneasca" ar avea personalitate proprie, toate elementele gramaticale fiind "comune cu cele din limba română, nimeni nu se îndoiește de asta." Și atunci? Stati se îmbățoșează: Nimeni nu are dreptul să-mi impună cum să-mi numesc limba." Mă rog, așa o fi. Să-i spună și "limba plugarilor", dar dacă Măria își pune altă pălărie, nu-i tot Măria? Am măcar satisfacția că mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mă omoare cu zile? — Ei, oricum, zic, încercând să găsesc alt subiect de conversație. Deci... ăă... — Oricum, Becky cel puțin zece ani de acum încolo nu trebuie să-și facă griji pentru asta, spune Luke în treacăt. — Poftim? Mami se îmbățoșează brusc și ne săgetează cu privirea, întâi pe Luke, apoi pe mine, apoi din nou pe Luke. Cum adică? — Becky vrea să mai aștepte cel puțin zece ani până se mărită, spune Luke. Nu-i așa, Becky? Se lasă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de ore pe zi ajutând-o și epuizându-se în așa hal, încât Crăciunul nostru a fost un dezastru? Dar nu pot să-i spun nimic lui despre asta. O dată, când am adus vorba despre subiectul ăsta, Luke s-a îmbățoșat tot și mi-a zis că întotdeauna am avut un ghimpe împotriva mamei lui (ceea ce e destul de adevărat), că ea își sacrifică o groază din timpul ei prețios pentru a-i ajuta pe cei bătuți de soartă și că acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vechi aliat. — Domnișoara Bloomwood. Antoine apare de nicăieri, îmi ia mâna și și-o lipește de buze. Acum sunt completamente la dispoziția dumneavoastra. Îmi cer scuze pentru întârziere. Știți cum e, se mai întâmplă și mici incidente iritante... Alicia se îmbățoșează brusc. — Bine, zice. Trebuie să plec. — Au revoir, spune Antoine, fără măcar să ridice privirea. — Pa, Alicia, spun nevinovată. Îți doresc o nuntă frumoasă. În clipa în care iese furtunos, mă las în scaun, și inima încă îmi duduie de încântare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din partea unuia pentru care școala înseamnă doar castane încasate în plină figură, cucuie, vânătăi și echimoze. La asta s-ar reduce. De fapt, și la mine o mare însemnătate o au coșmarurile despre ora de chimie. Amintiri fizice traumatizante. Mă îmbățoșez și îi spun că sunt la Jurnalism. Îi spun ca un bou, ca și cum să ia aminte, că io, la București acolo, sunt mare, cum zicea și bătrânul Moromete, am tăiat Bucureștiul pe din două, jumate e al meu. Am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să treci pe la mine să facem o discuție analitică pe marginea ei, după rectificările necesare asupra cărora mi-am permis să-ți atrag atenția. Da?" "N-aș putea să trec miercuri?", am tatonat, mizând pe uitucenia lui. Nu!", s-a îmbățoșat Băși. "Luni! Uite, îmi notez și în agendă", face moșul cu un rânjet plin de satisfacție. "Ai timp, tot weekendu' ăsta", îmi aruncă foarte mulțumit de sine, înainte de a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai întârziat, bre?". Anton se uită la el liniștit, analiză în tăcere întrebarea și, după nici o jumătate de minut, îi răspunse într-un stil spartan (adică zgârcit la vorbă, nu războinic, așa cum și-ar închipui unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
său de alături, când se auziseră acele zbierete. Încercă cu precauție: "Anico! Anicuțo! Ce s-a întâmplat, dragă? Care-i necazul?". Ea îl privi cu o manifestă adversitate, rățoindu-se: "Nu Anicuțo, da? Sînt doamna profesor universitar Ana Săvulescu!", se îmbățoșă dumneaei. "Scuze! Oricum, știm foarte bine cine ești", spuse Băși cu blândețea cu care vorbești cuiva aflat într-o cămașă de forță. Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după onoare și respect fug acum mogulii cu limba scoasă. Îi roade o cumplită foame de bani. Din cauza asta șantajează, fură, înșală, joacă politic și mint artistic în momente cheie sau când interesele lor o cer. În restul timpului, se îmbățoșează că fac presă pe bune. Din păcate, unii colegi onorabili au ales cea mai josnică metodă pentru a acoperi mizeria din care își iau leafa: ridiculizarea președintelui pe motiv că e obsedat de moguli. Mimează cu falsă inocență nedumerirea: cum
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a declarat că trebuie să li se ceară nemților flămânziți să‑și plătească hrana În orice alt chip, dar nu În aur. Era cu neputință pentru el să meargă mai departe fără a compromite interesele țării sale, „care (a urmat Îmbățoșându‑se și Încercând să arboreze o mină de demnitate) fuseseră plasate În mâinile lui”. Lloyd George - de ce trebuie să mă Întorc mereu la scena aceea? Nu pot să‑mi dau seama de ce m‑a afectat În asemenea măsură. Așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ei, ei, oare cum o fi petrecut mireasa noaptea nunții? Domnule Tokichiro! E zadarnic să te abții așa. Ce-ar fi ca azi să-ți iei liber toată ziua și să te duci acasă? Te-așteaptă cineva. — Ia vezi! se Îmbățoșă Tokichiro În fața râsului prietenilor săi. Hohotele zgomotose pluteau pe coridoare, În lumina zorilor. Într-un târziu, de pe terasa castelului Începu să răsune, cu putere, o tobă și cu toții se duseră grăbiți la posturi. — Am venit! Intrarea casei lui Asano Mataemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
s-a trezit azi cu puțele nițeluș sculate și li s-a aprins tărâța la garagață. E voinicoși și se-nfige la ciorovăială... (Oprindu-se iar din scotocit, palmele în șold și jucându-și mirarea): Măi, vouă vi s-o îmbățoșat pentru întâiași dată cimitirele!... PICA: Noi am fugit de aici!... Pe cine oare întrebi, de ce nu-ți găsești tu cimitirul dacă noi, de mult, am fost fugiți de aici?! TANASÂCU: BANAVATAGINTA! RAFAEL (rostind, cu respect, tot ceea ce-l obligă Ťtraducereať
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
să învețe meseria de mic. Cînd i-a cerut covrigul, Duțulache i-a cerut banii și apoi l-a lăsat să și-l aleagă, din ochi, nu pe pipăite, iar cînd și-a dat seama că el era, s-a îmbățoșat cu vocea lui de copil: "Dom Theodorescu, mi-ați dat bani ficși, eu ce cîștig de aici?" Fănică a mușcat din covrigul cald: "Nimic! Se întîmplă și asta..." A vrut să-i dea totuși un bacșiș foșnitor, dar s-a
Micul dejun by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6961_a_8286]
-
Se mai așteaptă o decizie a Curții Constituționale, se mai așteaptă deznodământul în cazul Costea, în fine, se așteaptă și reacțiile oamenilor din partid, mulți dintre ei nemulțumiți că li se vâră pe gât, acum, când P.D.S.R.-ul s-a îmbățoșat ca zmeul din poveste, un personaj dinafara nucleului dur. Dacă, în schimb, dl. Stolojan va miza pe ipotetica alianță Ap.R.- P.N.L., va pierde. După cum vor pierde și acele partide. Pe plan personal, dl. Isărescu riscă, e drept, puțin. Știm că
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
discuțiile despre fuziune au fost întrerupte. Victoria lui Băsescu a stîrnit orgasme politice în serie în ambele partide, care au uitat că au fost învinse de PSD la parlamentare și separat, și împreună. Pediștii s-au înfoiat și s-au îmbățoșat de parcă venirea lui Băsescu la Cotroceni i-ar fi transformat în partidul ales. Peneliștii au început să facă cu ochiul spre partidul lui Voiculescu și spre UDMR, ca să demonstreze că pe ei nu i-a făcut Băsescu. A urmat ruptura
Altă piesă, aceleași măști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11104_a_12429]