8 matches
-
în fiecare dimineață ceaiul ce însoțea pâinea cu marmeladă. Ospătar de meserie, Niculae a turnat ceremonios romul în căni împărțindu-l frățește. Nu puteau să închine decât într-un singur fel : - Hai liberareee !!!!!.... Cu fiecare sorbitură fiecare se simțea mai îmbățoșat, stârnindu-și fiecare starea de dârzenie și răutate, alungând pentru totdeauna orice urmă de teamă cu care armata, încă din primele zile de instrucție, s-a străduit să-i copleșească. Într-una din zilele de duminică, seara, s-a iscat
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1475743997.html [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
fi întâmplat, trebuia neapărat să-l cunoască pe acest Surd. Prea se temeau toți cei din jur de el! Oare cât de fioros putea fi? În ziua în care l-a cunoscut pe domnul Diță s-a simțit solemn și îmbățoșat. Abia a doua zi s-a întrebat dacă nu cumva el era Surdul, numai că întrebarea nu a persistat prea mult. Începeau să învețe să scrie și în vreme ce le arăta primele semne, domnul Diță a început să le cânte: “Un
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467628578.html [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
posibil mariaj ... benefic pentru ea în plan social ... benefic pentru mine în plan material. Tot mai exaltat de șansa ce mi se oferă ... ajuns la Cotnari și, apoi, în fața vilei Terente ... bat cu încredere la ușă. În timp ce îmi aranjam ținuta îmbățoșată ... ușa se deschide și apare o ... servitoare bătrână ... abia târându-și niște saboți ... care ... oarecum deranjată ... mă întâmpină cu "ce doriți"? Ofensat puțin de atitudinea ei ireverențioasă, ridic și eu tonul ... spunând, ușor răstit, că vreau să vorbesc cu Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
enorm, cu labele zgârcite pe lângă trup. Vedenia dură doar o clipă, căci apoi un abur lăptos opaciza iarăși oasele țestelor și pielea de sidef vârstat a frunților. Îmbrățișând o enoriașă cu țâțe obraznice, unul din îngeri își văzu poala veșmântului îmbățoșată, ridicîndu-se-ncet, nespus de dureros și de dulce, până se-nțepeni drept în sus, pe când cămeșa de lumină, proptită parcă-ntr-un par nevăzut, se sumețea cutată, spre poale, dezvelind picioarele cu unghii de calcedonie. Cântarea de slavă îi rămase în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atunci sigur că am să iau ceva... Atâta doar, spuneai că vii azi devreme... Cum, dar chiar dimineață spuneai, chiar dimineață, înainte să pleci, ai spus-o... He-he, bine-ți face, bine-ți face... Vezi că nu mai ești așa îmbățoșată ca adineaori, când îmi stăteai ca jandarmu la ușa umblătoarei, înhăimurată cu paltonu pe tine și cu cipilica, numa bine s-o iei la goană cum ies ? S-o iei la goană și să nu mai dai ăi cinzeci de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe șaua nasului, Andrei Vlădescu continuând: eu ce fac? și celălalt: îmi pare rău, nu știu, nu e treaba noastră, exact ce vi s-a spus mai înainte, și Andrei Vlădescu: dar asta e absurd și nedrept! Iar celălalt brusc îmbățoșat, învârtindu-și din nou ochelarii în mână, ridicând de câteva ori nervos din sprâncenele stufoase, umplându-și fruntea de șănțulețe ondulate și uitându-se drept la Andrei Vlădescu, enervat, plictisit, cu privirea mijită obosită de enorma neînțelegere pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În iad... Și când colo, ia-l de unde nu-i! Numai ca să-l coboare din ștreang, oamenii au trebuit să-și lege ochii cu o năframă, ca să nu cadă pradă diavolului ce Încă sălășluia viu În trupul lui, ținând-i Îmbățoșată bărbăția ce continua să palpite lovindu-se ritmic de buricul gol... „Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]