6 matches
-
mâncă corbii Vei fi erou... Pe scaun de simți cumcă te clatini Tu ia ochii mulțimei cu stranii nouă datini Și din Apus adună sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii îmbălsămiți ca mumii Pot trece tineretul în scandelele lumii... Unul asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți Ațîță-i astfel unul asupra celuilalt Prin răutate mare vei sta cel mai înalt. Mulțimea? Amăgește-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
descris hanâma fumând din narghilea, pe vremea când poetul trăia în exil la Istanbul : Colo, fumând tăcută, o tânără hanâmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mână, Iar rumena-i guriță ca fragul pârguit, Din narghelea essală un fum îmbălsămit. Sau Dar frumoasa esilată Fuma dintr’o narghilea Și gurița-i purpurată C’un parfum de flori ce-nbată Fumu-n aer răspândea (263, pp. 9, 90). După modelul haremului turcesc (234), opiofilia a pătruns și în budoarul nevestelor de mari dregători
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință. [LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAȚIONAL] 2262 Când simte cineva bătaia inimei polone, când simte sufletul național îmbălsămit de poezie, înduioșiat de muzică, atuncea lumea are voie de-a-l taxa de nebun daca el ar susține de esemplu că Polonia e pe moarte sau că va muri. Se poate oare să moară corpul națiunei 138 {EminescuOpXV 139} când
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
așezi; "Ca nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți în veacuri, rînduitori de cete, "Coroana mea ș-a voastră e plină azi de pete. "O voievozi ai țării, frângeți a voastre săbii "Și ciuma în limanuri să între pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
leagă de cîmpie sau de colină, n-are apetit pentru o categorie specială a realului; imaginația vrea să-și apropie o lume mirifică În care cerul, pămîntul și marea fuzionează și participă la o existență virginală. CÎmpul este „Însmălțat”, aerul „Îmbălsămit”, raza (lumina) „beată”, femeile au fața albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oficiază ritualuri sacre: „Peste sînul tău de crin E o vale ce pătrunde Sau o umbră ce-o ascunde, De mistere loc divin!”... Roza, amarantul, crinul ne introduc În altă sferă a naturii, aceea imaterială a parfumurilor: natura „odorantă”, „aerul Îmbălsămit”, lumea volatilă a „prefumurilor” („profumurilor”) care acompaniază actele lirice esențiale. Parfumul este unul dintre elementele nutritive ale beției, un drog fin care provoacă imaginația. Acolo unde este iubire, plăcere, mister este În preajmă totdeauna un dulce prefum: „Să se verse
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]