4 matches
-
în alte texte antiiorghiste are conotații polemice, semnificând: lingușirea, servilismul, obediența compromițătoare, care-i caracterizează pe acoliții lui Iorga. Ironia debușează în parabola zeflemitoare ce exploatează, în continuare, aceeași contradicție, cu aportul oximoronului și al sugestiilor senzoriale: "Or fi ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul tuturor. Și nu oricine le adună într-o cupă de cristal. Și nu pe oricine îl lasă apetitul să-și facă din ele un desert". La Arghezi, abstractul aici, egolatria blamabilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de raze, armele Franței, Spaniei și Siciliei. Bucuria era în toate inimile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu se răni nicidecum de triumful tovarășului său de învățătură. Cu toate acestea, zicea Pergoleze, pusesem eu în Olimpiada mea toată instrucția și dumnezeiescul foc ce îmi dăruise cerul, aceasta era cel mai frumos al meu vis, cugetarea mea, zâmbire îmbălsămită preste care eu îmi luam zborul către viitor și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică, urâcioasă m-a necinstit în ochii concetățenilor mei, și de față cu Enrieta de Serrei numele meu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe marea azurată Revarsă-n fluviu d-aur, măreț, dezmierdător! Pe luciu orizonte, acolo unde cerul Cu marea se Îmbină, apare luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce În ce eterul; Și stînca se-nvelește sub umbre, negurînd. Îmbălsămitul aer ce cîmpul răspîndește, Cu aerul de mare s-amestecă plăcut; Sub malul singuratic un val abia mugește; Zefirii dulci aleargă și undele sărut”, În acest decor sincretic („eden al lumii”) pare a se situa spațiul securizant al lui Bolintineanu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]