369 matches
-
care-i acordă spiritului putința de-a se afirma în act creator. "Carnea, scria Antonin Artaud, a fost întotdeauna mai presus de spirit și există un punct mort în care carnea, pentru că e carne, este mai plină de virtuți, mai îmbătătoare, mai spirituală decît spiritul pur, care nu mai înseamnă nimic și e laminat de carne". Corpul devine "inteligent", plăsmuindu-și dublul poetic, peisajul său inedit, aplicat universului ca o sfidare: "Odihnă ți-era carnea, nunta mea, mi-era frică/ Să
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
omul. Căci pe lîngă omul faptei și cuvîntului, el este, în același timp, vizionarul, în înțelesul cel mai propriu al cuvîntului. Cei vechi i-ar fi spus Văzătorul". Chiar ansamblul literaturii de care se ocupă îi apare situat sub un îmbătător semn al festivului, în prezența căruia jubilează: "Literatura franceză a avut din totdeauna înaltul simț al Galei. De la Villon la Apollinaire și de la Maurice Scève la Valéry, de la trubaduri la lionezi și de la poeții Pleiadei la romantici, ca și de la
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
la Avignon un pod, Saint-Benezet, cîntat peste tot în serbări ceremonioase de familii bune, cu copii eleganți, talentați sau nu, care nici nu știau bine despre ce cîntau, unde este Rhonul, unde este cetatea Papilor în care mistralul aduce mirosul îmbătător al lavandei, unde cosașii și greierii îți înnebunesc urechile și visele zi și noapte. Neîncetat. A fost odată la Avignon Jean Vilar, Gerard Philipe, Peter Brook, Ariane Mnouchkine, Tadeusz Kantor, Bob Wilson, Roger Planchon, Maurice Bejart, Patrice Chereau, Jeanne Moreau
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
este și ziua tuturor copiilor. Lor le plac mult jocurile.Vine vacanța și putem merge la pescuit. Cu prietenii de pe strada mea organizăm multe jocuri. Și după joc admir și ud florile din grădiniță. Vino vară, cu soare, cu arome îmbătătoare, cu ploaie, tiptil, ca un râs de copil! Florea Constantin
Vine vara!. In: Alabala by Florea Constantin () [Corola-journal/Imaginative/573_a_717]
-
pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii. Răbufnirea de floare a viilor făcea ravagii pe dealuri și pe terasele lor. Vântul alb împrăștia molatic dinspre ele peste sat o revărsare de mireasmă cum nu mai exista alta de îmbătătoare. Nici parfumul florilor de migdal și de cireș , nici al celor de iasomie, n-o întreceau; poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau a celor de Mâna Maicii Domnului, să-i fi fost oarecum pe- măsură, dar nimeni
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot bat? Nopți înstelate Grădinile-n floare Pe ascuns Mângâiere-aripată sărutul furat Pe obrazul ca focul - Să fi fost doar sfială? Iarba după întâia ploaie Cu mireasmă îmbătătoare Fierbințeala zăpezii Ce-ți amorțea degetele precum și Fața plină de zbârcituri A mătușii. Toate laolaltă de-a valma Ca un stup cu zumzet de-albine. Sunete preschimbate-n culori Mirosuri trecute în temeri Lucruri care au devenit chipuri Clipe în
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
nostalgie, a comenta menționatul volum, cuprinzînd și textele de odinioară, din paginile Stelei, ce ne stîrneau o neveninoasă, emulativă invidie... Un prim aspect al poeziei oferite de Sina Dănciulescu o constituie o delicatețe impresionistă, o năzuință spre un concret blînd, îmbătător, înfrăgezit de lumină. Spre deosebire de șaizeciștii (colegi de generație) atrași de materialitatea brutală, agitată, stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
zestre, candelabre. La belle epoque! De undeva vine și se strecoară o muzică divină, se amestecă cu mirosul lemnului din pardosele, cu mirosul fiecărui obiect în parte, cu istoria mirosurilor familiilor din care provine, cu mirosul esențelor de tot felul, îmbătător. Aici, Maître Photographe și echipa lui fac minuni de-a dreptul. Preț de o oră ești aranjat, machiat, îmbrăcat cu toalete cu parfum, coafat cu bucle fine sau cu părul întins pe spate, uns cu puțină briantină la bărbați și
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
profilul acestui "Talleyrand valah"? Dintr-un anumit unghi de vedere, foarte probabil! Meritul lui Petre Pandrea e, pe de-o parte, cel de-a prezenta o densă paradă de personaje grotești, zugrăvite cu o profuziune de amănunte incitante, dînd senzația îmbătătoare a concretului, iar pe de alta, de-a le încadra într-o perspectivă moralistă fondată pe o morală relativ rară la speța scriitorilor de expresivitate veninoasă, "muntenească". Autorul se vrea - și nu ni se pare chiar hazardat! - "un soi de
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
transformă, Bezuhov și Bolkonski se confirmă ca indivizi; surprind; devin diferiți; libertatea lor se inflamează și împreună cu ea identitatea eului lor; sunt momente de poezie: le trăiesc cu asemenea intensitate că lumea întreagă aleargă în întâmpinarea lor cu un cortegiu îmbătător de detalii minunate. La Tolstoi, omul este cu atât mai mult el însuși, este cu atât mai individual, cu cât are forța, fantezia, inteligența de a se transforma. În schimb, cei pe care-i văd schimbându-și atitudinea față de Lenin
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
nefericită. Ce? Nu zic. Nu insist. Un om singur și apăsat, pe care îl cheamă Richard, fiindcă a venit pe lume exact când făcuse vâlvă sosirea președintelui american Nixon la București. Cu taxiul, urcăm în sus pe Copou prin mirosul îmbătător de tei... Richard - pentru că de aici înainte, așa îi voi spune, prietenește, îmi propune să vizităm ceea ce o lume întreagă cunoaște - Teiul lui Eminescu, și pe care mărturisesc că nu l-am mai văzut de vreo patruzeci și ceva de
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
nu de vreo cimilitură de nedezlegat. Precum la alți poeți importanți, "vocile" liricii lui Gheorghe Grigurcu se cuvin a fi ascultate toate, în unitatea lor de ansamblu. Iată, în Iarba, o deviere/confundare de impresii vizuale și auditive, - simplă, fericită, îmbătătoare: De-a lungul câmpiei / călătorind călătorind / o iarbă asurzitoare ca un tren. Iată și o mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră, cum hohotește cristalin, picurat" hi, hi, hi" de a-i sorbi vocea tînără, subțire, întremătoare, de a i-o bea ca pe-
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
văcuță cu mujdei și fructe - ne informa asupra izbânzilor gospodăriei (procente, investiții) apoi ne conducea pe dealul unde făceau elevii practică. De obicei stăteam acolo trei-patru zile, rareori o săptămână, n-aveam ce face, hălăduiam prin vie, mă amețea parfumul îmbătător al strugurilor, sporovăiam cu puștii, erau entuziaști, se îngrășaseră, elevele își atribuiseră culesul și sortatul, băieții cărau recolta în coșuri de răchită, uitaseră de școală, de matematică și fizică și rusă, ieșiseră din rolul de elevi nătângi și speriați și
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
desfăcut demonstrativ nodul de la cravată și mi-a cerut voie să se ducă până dincolo să se schimbe. A revenit după câteva minute îmbrăcată într-un halat de casă de crepsatin roz și împrăștiind în jurul ei o undă de parfum îmbătător. Apoi, apoi... Natalia nu îndrăznea să-l întrerupă cu nici o întrebare sau comentar, de teamă că se va răzgândi și se va opri de tot din povestit. - Apoi a revenit lângă mine, a lăsat să-i cadă de pe umeri halatul
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și acum mai simt pe limbă fire din pânzele neîntrecuților maeștri renascentiști -, mi-am potolit setea din cascade și peșteri baroce, m-am lăsat pătruns de praful entuziast și pestriț al velocilor futuriști, am gustat, o, acea atât de subtilă, îmbătătoare drojdie depusă, prin ani aici, în adâncul oricărui lucru.. Acum sunt sătul, ghiftuit, îmi fac mulțumit siesta, privesc cu încredere viitorul, mă simt ca un humus fertil. Am și început să simt mișunând în mine primele încolțiri. În curând va
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
nr. 1858 din 01 februarie 2016. DRUM PRIN VIAȚĂ Am străbătut pădurea,pe poteci abia zărite Și-am reușit deunăzi s-ajung în luminiș, Și-au mai tăcut fantomele urâte, Ce m-alergasera nebune,prin desiș. Ce soare și miros îmbătător Și flori și tril de pasarele, Deasupra,azurul cerului,încântător, Un colț de răi,cu viorele. De s-ar putea din crâng să nu mai fugi Să stai cu fericirea, Sa simti,s-auzi,al inimilor rugi Și să rămâi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
se oglindește În spuma albă a mării. Mă uit atent și mi se pare că până și el a Învățat să danseze... Mă aplec și iau o piatră mică. E pentru o prietenă. O miros și simt Încă o dată parfumul Îmbătător al L isabonei . Orașul te Învăluie din primul moment În care se deschide ușa avionului. Este ciudat, Însă pretutindeni totul pare să pulseze a viață, emană o grație și Îți induce o stare specială, apropiată foarte mult de sacru. Mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
opțiunea d-sale închiderea în cercul "relațiilor" cu pricina. Urmează o mărturie contradictorie potrivit căreia ființa "torturată" se simțea totuși foarte bine: "Și, deci, viața mea care ar fi trebuit să nu-mi priască datorită atîtor șicane, a fost, totuși, îmbătătoare prin faptul că - paradoxal - mă simțeam și mă comportam ca o ființă liberă, înregistram temperatura bucuriei în fața naturii, a artei, a creației proprii, a iubirii, a jocurilor de tot felul (homo ludens)". Ceva nu e în regulă. După cum e puțin
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
-ți fixezi prioritățile, să-ți marchezi conferințele și dezbaterile care te interesează, expozițiile, muzeele, spectacolele, spectacolele-lectură, orarul curselor spre locurile de joc din afara cetății, întîlnirile ș.a.m.d. Mirajul teatrului se amestecă cu aburii căldurii din sudul Franței, cu farmecul îmbătător al Provence-ului, cu zbieretul neîncetat al greierilor, cu locurile extraordinare care alimentează bugetul turismului, cu mirosurile lavandei, cu freamătul Rhonului, cu amețitorul mistral, cu intensificările norilor, furtunilor, ploii. De regulă, însă, iese învingătoare căldura, canicula de-a dreptul, cum s-
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
proprii teatrelor germane de a dilata mesajul până la caricatură, a creat un spectacol dinamic, motivat, grav și vesel în același timp (cu excepția finalului din care a rămas doar farsa și a dispărut vraja nopții ce rezonează cu cea mai subtil îmbătătoare muzică). Un decor foarte frumos (Adriana Urmuzescu) îl situează pe Mozart în lumea lui Wateau (cu care are atâtea afinități), sau poate în lumea aparențelor. Prin comparație, orchestra, sub bagheta energică a dirijorului italian David Crescenzi mi s-a părut
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
agramat - " Nu e bani! De unde să vă dau? S-o omor pe mama?" Gângavi și pleșcari, șmecheri cu pompă și nesimțiți cu rictus lombrosian, ei debordează de vitalitate doar când reporterii le plantează sub nas un microfon sau când lumina îmbătătoare a camerelor de televiziune le baleiază orgoliile inepte de mahalagii. Sub costumele excelent croite colcăie mitocănii multiseculare. Băgați până-n gât în afaceri murdare, traversează morocănos drumul de la piscină la jeepul de lux și de la restaurantul cinci stele la apartamentul cochet
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
-i face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și cea mai cuceritoare a postura a lui Cezar Petrescu din epistolarul în chestiune o reprezintă figură îndrăgostitului fugos, de sorginte romantică. Cuadragenarul cunoaște o îmbătătoare regresiune în timp, etalîndu-si sinceritatea năvalnica, adolescentina: Totul s-a petrecut în mine atît de năvalnic și în afară de orice rațiune! Am uitat tot ce m-a învățat viața, experiența, un trecut atît de febril consumat. Simt cu inima unui adolescent
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
zgârcit, al lui Titus... Nici două milenii și ceva, câte trecură de atunci, nu potolesc ura... * * Sept. 1976, Barcelona. Ajung la orele nouă seara într-un oraș imens, luminat ca ziua. Ies imediat, după miezul nopții, pe bulevardele largi, exotice, îmbătătoare, pline de fructe, de păsări exotice, căi spațioase numite aici Ramblas. Ceva mirific. Nu mă mai aflu în Europa. Mă aflu în mijlocul unei utopii materializate, în lumea imaginară a conchistadorilor... Catedrala arhitectului Gaudi... E ca o poveste populară de turtă
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
ultimului act care este nu numai urât ci și total în contradicție cu muzica. Unghiulos, agresiv în simetriile lui dure, el nu creează vraja acelei nopți în care aspirațiile, neliniștile personajelor, jocul ingenios de ambiguități rezonează cu cea mai subtil îmbătătoare muzică ce s-a scris vreodată.
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]