19 matches
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > LEBĂDĂ NEAGRĂ Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului lebădă neagră plutește prin noapte tirind un șir de stele după ea grațioasa și tăcută, îmbiata de-o șoaptă să-și schimbe tăcerea pe-o stea grațioasa și demnă plutește mereu peste valurile mărunțite de vint lebădă neagră este ca o fecioara desenată pe ceruri într-un singur cuvînt dar se duc norii peste oceane prin
LEBADA NEAGRA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lebada_neagra.html [Corola-blog/BlogPost/355806_a_357135]
-
memorie catacombică, am numi-o, sau hard îngreunat - nocturn ... ) - scrisul creativ și comunicabil - cuminecabil, este „cină de taină” sau agapie, Arc-arcadă, prag și boltă: ceea ce conține este cu atât mai viabil cu cât conține Informație elevată, fruct de gustat, fruct îmbiat: al Cunoașterii. A scrie este și a dărui, empatic și sinergic, celuilat, patosul (iubire mistică) din preaplinul tău: cu cât oferi mai bine primit, cu atât se înnoiește în sinea ta harul: Scrii și ai sau nu au Charismă, talent
TAINA SCRISULUI (9): NECESITATEA EXISTENŢIALĂ de EUGEN EVU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 by http://confluente.ro/Eugen_evu_taina_scrisului_9_necesit_eugen_evu_1343213297.html [Corola-blog/BlogPost/359092_a_360421]
-
și-și ridică pontos colțurile gurii într-un zâmbet laaarg... îl întrebă din priviri Gabi siderat. Amuțise, nu alta. Luându-i drept refuz tăcerea, Sandu licită: -Hai, atunci pentru doi... O iei și-o mănânci nescuturată?! Nevenindu-i a crede, îmbiatul își scoase ochelarii și se prefăcu a le verifica lentilele, gest ce masca stupefacția. Apoi, uitând de maniere, își cotrobăi cu degetul acuitatea potenței urechii dinspre amic. Mulțumit de cercetări, trânti frust: -Stai așa! Cred că te-ai tâmpit! Mie
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459063409.html [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
în vara viitoare să se căsătorească. Erau planurile unei femei mature pe care însă Matei o cunoștea prea puțin și nu voia să promită nimic pentru început. Antilopa a scos sandviciurile și a desfăcut sticla cu vin. Matei se lăsa îmbiat mai ales la vin, căci voia să fie cu mintea limpede la tot ce se întâmpla. Asta a făcut-o pe Antilopa să insiste. Matei a întrebat-o despre evenimentele din viața ei. Astfel avea să afle că trăise și
NOAPTEA LUNGĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Antilopa_noaptea_lunga.html [Corola-blog/BlogPost/361758_a_363087]
-
fericită în palatele ei din împărăția nevăzuta de ochiul omenesc, a munților de cleștar și argint din înaltul cerului, de desupra norilor. Tihna însă i-a fost spulberata când a fost vrăjita cu mărul iubirii dat de o vrăjitoare pizmașa. Îmbiata cu vicleșug de vrăjitoare, ea a gustat din mărul iubirii și al discordiei și a pierdut toată liniștea, pacea sufletească de până atunci și s-a îndrăgostit de Mărțișor. Acesta era un tînăr chipeș, isteț și iscusit la mânuirea armelor
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/Varvara_magdalena_maneanu_m_varvara_magdalena_maneanu_1394610635.html [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
o tradiție de familie crizelor sociale moderne. În ziua de Crăciun, înainte de masă, ne pupam și închinam câte un pahar, un cocktail de șampanie și suc de portocale, o rețetă de familie. Ca să avem o digestie armonioasă, soacră-mea trebuia îmbiată cu cel puțin trei. Între timp, noi cele mai tinere supravegheam la bucătărie curcanul și cartofii copți. Nu știu de ce mă ofeream, la masă îmi puneau mereu în față vărzucile de Bruxelles. Bărbații mai serveau câte un rând de băuturi
Români alergici la România. O familie de timișoreni m-a pârât soacră-mii din UK că eu provin din cea mai proastă zonă a țării by https://republica.ro/romani-alergici-la-romania-o-familie-de-timisoreni-m-a-parat-soacra-mii-din-uk-ca-eu-provin-din-cea-mai [Corola-blog/BlogPost/339678_a_341007]
-
o carte care dă încă o viață semnelor daco-românești. Această carte este încă o statuie a spiritualității noastre. Doamna Elisabeta a vrut să scrie reportaje de călătorie dar a realizat o poezie în proză de toată frumusețea, încât ne simțim îmbiați să-i urmăm exemplul magic: acela, ca plecând în chip de turiști spre atrăgătorul Horezu, să ne trezim și noi, pentru o clipă, semizei într-un seducător Olimp românesc. Aceste rânduri ale mele au luat startul, ghidate pe o recenzie
STATUIA UNEI IUBIRI CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1445280381.html [Corola-blog/BlogPost/368326_a_369655]
-
ale occidentalilor. Atunci când nu au funcție decorativă, reacțiile localnicilor devin și surse de umor, atât pentru Conradi, care se distrează pe seama unui muncitor, fără să își dea seama că îi pune în pericol locul de muncă, cât și pentru spectator, îmbiat să râdă de conformismul asistenței care se dezbrăca de dragul șefei sau de accentul strident în engleză al unui corporatist român. Personajele locale rămân simple scheme care să justifice, amplifice, contrazică, potențeze trăirile și sentimentele eroilor. Localnicii din film nu suferă
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
morții Rebecăi. Cum de scăpase ocazia s-o înțepe și să râdă de nefericirea ei. Ieși din birou și intră la personal. Doamnele o serviră cu o ceașcă de cafea, amabile și prietenoase ca întotdeauna. Se așteptă să fie descusută, îmbiată să povestească amănunțit întâmplările nefericite care avuseseră loc. Dar se părea că nici una nu știa ce se petrecuse. Femeile vorbeau despre ale lor aruncându-i priviri din cele mai senine. Nu se putea să nu fi aflat întreaga fabrică despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al degradării umane, poate nebun și eu, într-o cușcă a celor periculoși, pe paiele reci și scîrnave, cu picioarele sub mine și cu uitătura goală, așteptînd „vizitatorii”. Pe cei mai „omenoși”. Mă vedeam studiat pe toate fețele, compătimit și îmbiat cu porcăriile rămase de la mesele lor, înțepat și scuipat, ațîțat și amenințat cu pumnii. Ce voluptate. Și ce labil am ajuns. Postura de ostatic e ultima la care m-aș fi gîndit. Acum însă îmi place. Mă simt privilegiat. Nu
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
abstract. E vorba, firește, tot de un model, dar în papuci de casă. Se vede bine, familiaritatea nu lipsită de discreție și de o bine măsurată reverență, în răspunsurile pe care le-au dat 24 de scriitori (din cei 75 "îmbiați") la ancheta revistei Apostrof, publicate în numărul 4 din aprilie 2001. Părerile de atunci, puse cap la cap de Marta Petreu, au ajuns, de curînd, carte, în Biblioteca Apostrof: În lumea taților. La originea grupajului despre anii dintîi n-au
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
stagiu de documentare, de două luni, din vara anului 1970, în care a umplut cu însemnări douăsprezece caiete studențești. Peste ani, în condițiile deplinei libertăți a scrisului, cu noi informații acumulate despre subiect, bântuit de aparițiile nocturne ale orașului și îmbiat, fără doar și poate, și de aniversarea tricentenarului orașului din primăvara anului trecut, Ion Ianoși s-a pus pe "repovestit" Petersburgul, într-o variantă nouă, aceea de "eseu liber de constrângerile științei severe", atingând o dimensiune dublă față de cea inițială
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
al algelor, măcar nu mai duhnește a căcat și a blană râncedă de țap - miasma ce predomină în mod normal. Două binecuvântări numai, dar provocarea e suficientă pentru puterile mele de calcul mintal. Plutind așa în neștire în apa rece, îmbiat și scuturat de frisoane de parcă aș fi deja în repetiții pentru ce mă așteaptă - străvechiul pas în spate pe sub furci - mintea mi-o ia razna și iarăși mă pomenesc pictând pești, fericit. Puteți să-mi ziceți oricum, că doar și
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
vălmășagul de întâmplări, zăngănitul găleții căzute de pe prispă mi-a sărit înainte... „De unde până unde să cadă găleata pusă pe prispă?”... Încet-încet, am descâlcit firul... Înainte ca armăsarul să pornească în galop spre portiță,câinele nostru a sărit de pe prispă îmbiat poate de prezența calului și a mea...Și în nebunia lui de a porni odată cu noi a sărit de pe prispă chiar pe lângă găleată și a agățat-o...După aceea nu a mai fost nimic altceva decât...dezastrul! ... Ne-ai făgăduit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și aplauzele pentru Vali Sterian erau una cu delictul de leznațiune și, deci, vivat ghilotina. Ei bine, citind cartea, mi s-au lichefiat rezervele, astfel încât joi 5 martie, în curtea GDS, la mesele pendinte de Green Hours, cu sticloanțe păcătos îmbiate dinspre cramele Oprișor și măncăruri parșiv furnizate de unii dintre autorii cuprinși în carte, am acceptat cu toții că, între l’art de vivre, ars amandi și ars moriendi, arta culinară are exact rostul mortarului care asigură coeziunea cărămizilor. Cartea are
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sentiment de dominație și am vorbit improvizat, mult și cu căldură. Am fost răsplătit cu o furtună de aplauze. Acesta a fost de fapt începutul carierei mele politice, deoarece am fost remarcat de un mare om politic de atunci și îmbiat și mă înscriu în partid. De atunci am ocolit țara în lung și-n lat, vorbind. Vom adăuga la autoportretul de orator al lui Pomponescu următoarele amănunte. Succesul său era condiționat de anume preparative, fără de care nu se simțea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
omului și năzuințelor sale; dimpotrivă, ea este izvorul dătător de viață și putere; în mijlocul naturii omul se purifică moral, chibzuiește, își adună forțele devine doritor de acțiune. Nu este deci o contemplare pasivă a naturii, deși compozitorul se lasă adesea îmbiat de farmecul ei, ci o meditare filozofică adâncă, ce cheamă la acțiune la mișcare, la luptă pentru viață. Muzicologia burgheză a afirmat la un moment dat că muzica lui Beethoven e abstractă. E drept, lucrările lui n-au la bază
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
am întors mai rotofeie cu 6 kile. Dacă nu mâncam la careva, era jale. Țin minte ce m-a șocat yes-no în privința mâncării la occidentali. Dacă apucai să spui: no, thanks, nu-ți mai dădeau nimic. La noi e cu îmbiatul. Tu zici ba și ei insistă. Dacă nu razi tot ce pun pe masă, ți-o iau în nume de rău. E un ritual social, o pierdere de timp specifică societăților precontractuale, dar cu oarecare farmec emoțional. Cu noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deșert, totuși soldații mergeau greu. Încă de la plecarea din Atlantida nu mai dormise nimeni dintre ei o noapte întreagă. Ochii voiau să se lipească și oboseala era foarte greu de învins. Totuși ai lui Iahuben priveau tot timpul deschiși, poate îmbiați și de înfățișarea plăcută a acelui sclav care, ori de câte ori se întorcea spre stăpâni, își arăta în lumina faclei ochii adânci și calzi. Era un bărbat zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]