1,610 matches
-
închid pleoapele/ fără să vreau", dorind ca ,să strîng în toți porii/ mirosul de brad încins la soare", poeta își dezvăluie un proiect utopic: ,lumea să mă cheme/ de la ușă/ să împrospătez aerul/ din cutiile urbane". Ori notează vise inocente, îmbibate de efluviile naturii: ,visez că merg din nou/ prin lunca ieșită la soare/ ca o fecioară în/ întîmpinarea iubirii// mirosul ierbii din veac/ în viața din vis/ să-mi fie de leac" (visez că merg din nou). Așteptările sale sînt
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
răului s-ar afla - și aci Vintilă Horia urmează o celebră teză a lui Nietzsche - în gîndirea lui Socrate, care, eliminînd mitul și exacerbînd rațiunea ca posibilitate de cunoaștere, ar fi construit ,elucubrații ce se vor modelice": ,împotriva unui orizont îmbibat de mituri, capabil să adune în propria lui unitate o adevărată ascensiune către cultură, să creeze cultură, omul socratic, bazat pe un optimism raționalist, se realizează numai în abstract, dînd naștere Ťunei educații abstracte, unor obiceiuri abstracte, unui drept abstract
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
la divin rezultă într-o recristalizare sacrala și valoric orientată a realității în jurul acelui aspect care a fost recunoscut ca fiind divin. Lumi de simboluri, semne lingvistice și concepte se ordonează singure în jurul centrului sacru, se stabilizează că sisteme, devin îmbibate cu spiritul agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin sugerează câteva posibile definiții ale acestui concept controversat (cel puțin pentru anul apariției acestei cărți). Astfel, prin religii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în vecinătatea talentului. Întreruperea temporară a curentului Deși se vorbește mereu despre moarte - despre sinucideri și execuții - și spectatorilor li se arată practic aproape toate instrumentele violenței - de la somnifere și cuțite la altele mai sofisticate - piesa lui Radu Macrinici este îmbibată de compasiune: oricât de nevolnic ar fi fiecare individ luat în parte, există în suma trăirilor tuturor ceva care merită să fie ocrotit și păstrat. îngerul electric, cel ce veghează și, ca să poată să o facă, ia cofeină ca să nu
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
înfățișate pînă aci sînt departe de-a epuiza acest filon bogat din discursul protocronistului. Mai putem aduce și altele, ce se revarsă, de sub condeiul său, ca dintr-un corn al abundenței, pentru a fixa mai exact atmosfera volumului în discuție, îmbibat de exacerbare etnicistă: "Holocaustul culturii române începe cu denunțuri seci, cu liste negre, alcătuite de scriitori de linia a doua, de linia a treia sau chiar mai de jos, care vin din descendența revistei "Cuvîntul liber" scoasă cu ideile și
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
Vincente Minelli, de melodramele flamboaiante ale lui Douglas Sirk. Am vrut, prin filmul meu, să aduc un omagiu acelei perioade a istoriei filmului, în care mari cineaști europeni exilați au lucrat pentru studiourile americane și au făcut Hollywoodul. Filmul e îmbibat de referințe la acele filme și de dragostea mea pentru acele actrițe fasonate de Studiouri..."
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
mai buni nu-și arată rănile, trag consecințele. Nu urăsc femeia, ci pe celălalt bărbat. Rezolvă lucrurile între ei. Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și durerea s-a scurs din ei. Trebuie să-ți întorci privirile, să nu-i mai vezi. Unii bărbați sunt îngeri. Poartă cămăși albe și miros a rufe călcate. Felul lor de
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
organice", ale enigmei. De altfel, în numeroasele interviuri acordate de-a lungul anilor, Simenon explică ritmul alert în care își scrie romanele tocmai prin "scufundarea" în atmosfera cărții, experiență greu de îndurat pe termen lung. Nu doar comisarul Maigret "se îmbibă" de realitatea locurilor în care își desăvârșește investigația, ci însuși autorul său procedează astfel, lăsându-se captivat de întâmplările petrecute în jurul lui. Iar URSS e un teren bizar, tragic, minat de suspiciune, teroare și propagandă; un "loc rău", care și-
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
se ating". A face pe prostul convins că nu există deștept mai mare decât tine a devenit una dintre specialitățile politicianului român de astăzi. Logica sa provine din comportamentul șmecheresc al chelnerului care-ți pune în farfurie mici alterați, dar îmbibați în mirodenii puternic mirositoare. Când îl întrebi dacă micii sunt proaspeți, el îți vorbește despre răceala berii, iar când îi spui că ai ficatul sensibil te asigură că și el a făcut plajă la Mamaia. Problema e că deși face
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
fetițe/ răsucita pe un deget uscat/ șam umblă pe cer/ trebuie să ajungă la mecca/ să cumpere mere/ închipuiți-vă un poet de tip clasic/ sugînd la sînul muzei sale" (șam umblă pe cer). Prin astfel de manevre suprarealismul se îmbiba de un "realism" dulceag, indolent și persiflator, de nuanță balcanică, ce atestă o psihologie și o ambianța precum marca de fabricație pe un produs aflat în comerț. Marca eului liric prin care transapare cea a unei anume ființe plantate într-
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
jeepurile cortegiului, apăru automobilul ministerial de culoarea siropului de fragi. Senatorul Onésimo Sánchez stătea placid și fără vîrstă în mașina cu aer condiționat, însă îndată ce deschise portiera îl înfioră o pală de foc, iar cămașa de mătasă naturală i se îmbibă de o supă alburie și se simți cu mulți ani mai bătrîn și mai singur ca niciodată. În viața reală împlinise de curînd 42, își luase onorabil diploma de inginer în metalurgie la Gottingen și era un cititor perseverent, deși
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
vă piardă. Am căutat un poem ceva mai cuminte, holurile liceului: „liceul ăsta miroase a urină de câine/ dimineața femeile de serviciu o împrăștie cu cârpele lor/ pe toate coridoarele noi intrăm în clase/ ne astupăm urechile și inhalăm cuvinte îmbibate cu urină/ în pauză ne frecăm hainele de pereți/ ne ducem pe la majorate «vai, cu ce parfum te-ai dat?»/ «nu, nu e dior?» bărbații se oferă să ne țină paltoanele/ le perie le scutură le mângâie/ ca să ne simtă
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
a tinerei Rica era teatrul. Admirația pentru Aristide Demetriad și prietenia cu fiica acestuia, viitoarea pictoriță, au făcut-o chiar să viseze, o perioadă, la o carieră de actriță. Ultimul an de liceu îl face într-un Brașov încă puternic îmbibat de frumoase tradiții săsești, în timp ce vacanțele și le petrece la Predeal, unde va învăța și ungurește. Va urma, în continuare, Facultatea de Litere din București, unde îi are ca profesori pe Caracostea, Dragomirescu, Iorga sau Take Papahagi. Frumusețea Profirei și
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Marina Constantinescu Acum mai bine de doi ani, poate chiar trei, daca îmi aduc exact aminte, Nora Iuga a venit la redacție cu o traducere și cu o poveste uluitoare. Ne-am îmbibat cu toții, fellinian, de destinul tulburător al Aglaiei Veteranyi, de salturile acrobatice ale unei lumi crude și schizoide, de machiajul abundent practicat la circ, machiaj avariat de lacrimi, beții și atrocități. Nora Iuga o cunoscuse pe Aglaia și legaseră o relație
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
în alt eon e simplu,/ pot pentru ca să zic: un moft." (Caragialeta p. 74). Prin cuvinte, forme poetice și citate din literatura începutului de secol XX Șerban Foarță dă o prospețime postmodernă lumii lui I.L. Caragiale. Dar spiritul lui Caragiale a îmbibat întreaga cultură română de ieri și de azi. El poate corupe versuri devenite loc comun după primii ani de școală („Mult e dulce și sărată/ brânza ce mâncăm,/ altă brânz-adevărată/ ca ea nu aflăm./ Chiar și-atunci cînd este iască
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
tale, cu tot ceea ce vezi, auzi, citești, «furi», de a înțelege deci că Lumea și lumea ta sînt într-o perfectă interpătrundere, ambele fiind, în același timp și în aceeași măsură, «reale» și «ficționale». În cele din urmă, aceste proze, îmbibate de detalii realiste și autobiografice, care intervin în funcție de mersul capricios al memoriei și imaginației autorului, sînt întru totul ficționale. Unele lucruri s-au întîmplat, însă în alte contexte, altele mi-am imaginat că s-ar fi putut întîmpla, ori chiar
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
auto)ironie. Nimic nu descrie mai bine deruta existențială a unui om singur ca acest poem al gândurilor curmate la nivelul cuvintelor de legătură: "iar această levitație de umbre-vocale/ susurând în gura tăcerii nu e decât/ somnolența singurătății tale/ ce îmbibă toți porii aerului// ai fi preferat mai degrabă nu/ și poate era mai bine să/ decât doar așa ca și cum/ așteptând că va fi să fi fost/ fără să". De altfel, spre sfârșitul ciclului, esențializarea devine tot mai accentuată, poemele capătă
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
se scurge spre noapte, printre limbile focului îl ochești asudând, cu pulpa soioasă-ntre mâini visând moartea căprioarei în ceaunul de-aramă degetele picioarelor lui de poet al naturii, negre de fum, cu unghii scorojite, îndoite în carne scormonesc praful îmbibat de grăsime îți face cu ochiul, e ora când demonii ies la dans. Să jucăm, legiune, să-i călcăm în picioare. Apăsat de ani, întind mâna și te culeg ca pe o floare e atâta duioșie în pasul ușor al
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
catran care șuieră și își ițesc capetele. Aleargă de mănîncă pămîntul. E drept, cît se poate alerga prin păpușoiul din Moldova, cel de la periferia orașelor, de la marginea blocurilor, de la începutul pădurii. Liziera se vede undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat de sudoare și l-a aruncat în sus și pe ăla. În jur, nici țipenie. Blocurile sînt departe, se văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
lumea aceasta supraumană mai aproape de cer Cu câtă spaimă de moarte încape într-o inimă largă de om Toți au branulele la vedere înfipte în vene Verzi albastre și roșii fixate pe brațe cu leucoplast Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
să-i panseze rănile încă proaspete. Nu. Și nici să ia cu sine veșmintele. Încă o dată nu. El voia doar să știe când se încheie veghea și când va regăsi răcoarea culcușului. Căci fusese o zi toridă și buretele fusese îmbibat cu oțet. Poate că ar fi fost mai bine ca totul să se fi petrecut iarna, numai că iarna e întotdeauna o altă sărbătoare, una ce nu începuse încă a fi celebrată. De unde să fi știut el de Isaiia ori
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Emil Brumaru Ne mai uităm uimiți la curcubeie, Chiar stăm sub ele, ne topim de dor, Vrem suflete să fim culorilor Ce altfel se desfac și se descleie, Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi, Spre-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni și delicați, Îmbrobonați în oakuri de chemare A tot ce are iz și fluturare De limbi de vechi balauri înfocați
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
pe montagnarzi. Aceștia căzură cu toții în genunchi, asemenea celor de la Kabba, în timpul slujbei, dar îmbrăcămintea lor nu mai era albă, ci aidoma cu a celor care trăiseră în secolul al XIII-lea. Fuseseră doar sfătuiți să poarte astfel de straie, îmbibate de miresmele Florii Vieții și ale fructelor de pădure. Unii după alții primiră îmbrățișarea lui Morpheu. Încă indecis în privința apartenenței sale la o grupare sau alta, Negrescu se trezi singura ființa bipedă a cetății, în afara magicienilor și a ostașilor. Urmărindu
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
puse la macerat prin complicitatea internațională a membrilor unei tabere ONU de menținere a păcii - cu radicale consecințe pentru toată lumea: o intoxicație în masă cu alcool metilic și detașarea cu maximă rapiditate înapoi în țară. Istoria de la Al Waqbah e îmbibată de acea atmosferă a fantasticului realist pe care Suceavă îl importă cu știință de la García Márquez, Llosa et co., de unde se trage, tehnic, și poate cea mai bună povestire a acestui volum, În București, cînd se lasă seara, sămînță de
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
palierele genului. Ca și în țară proza, cea mai ținută sub obroc, a fost și aceea care a încercat pe mai multe căi să-și sape albii de existență, cu unele remarcabile rezultate. Până de curând, lirica basarabeană s-a îmbibat mai cu seamă din izvoarele cele mai la îndemână, spre deosebire de aceea din dreapta Prutului, de orientare occidentală - franceză la începuturi și încă multă vreme și cu propriul patrimoniu de sincronizare. Pe când vecinătatea rusă s-a făcut simțită în chiar sensibilitatea basarabeană
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]