24 matches
-
din 24 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului am strâns în inimă milenii de amintiri despre amor din care povârnișul vremii m-a`ndestulat până să mor căci nu m-a săgetat vreodată un spin și eu să nu răspund la îmbierea strecurată în sufletul de dor flămând m-ademeneau păcate grele în crânguri pline de frumos și eu m-am înfruptat din ele lăsându-mi dragostea prinos dar cea mai aspră încercare ce macină la moara mea a fost a muzelor
ACUM M-A OSÂNDIT ERATO de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416810591.html [Corola-blog/BlogPost/372019_a_373348]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEȚII LOR Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă din încheieturile zării parcă se așteaptă un semn să fie acel semn de tandră îmbiere la viață la continuitate stradă tăcută frunze așternute domină tonul de culoare colori de vis gesturi alese brațe deschise către intersecția iernii iernii fără zăpadă priviri către toamna din iarnă asupra frunzelor așezate cuminți le simt viața mai mult culoarea
FRUNZELE IERNII ÎN TOAMNA VIEŢII LOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1420948692.html [Corola-blog/BlogPost/372830_a_374159]
-
apoi să mor *** Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub sălcii dese
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424325352.html [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
copiilor” să modeleze duhurile cele încă fragede, pentru a-L vedea („cei mici”, care vor TREBUI să devină „cei MARI și CURAȚI”, în țara asta!), încă din răsăritul vieții, pe El, Lumina Lumii - și a nu se lasă răpiți, de îmbierile celui viclean, spre zările beznei și rătăcirii sufletului și Duhului! Iar „Glasul comun” al Prea Sfinției sale, preotul RADU BOTIȘ să însemneze și să devină Glasul acelei DOINE a lui Goga (numită, cu înțelept gând: „NOI”! - adică, FAMILIA NEAMULUI ROMÂNESC-CETATE DE
PREOTUL RADU BOTIŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Preotul_radu_botis_al_florin_tene_1342202123.html [Corola-blog/BlogPost/347896_a_349225]
-
a II-a) Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub sălcii dese
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1455777799.html [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
stranii și imprevizibile (în „jometria de gâceală” a orizontului oracular) și care până acum nu asigurase îndeajuns norocul - pentru că vecina se urnea cu greutate când era pusă să cântărească și să gândească „cu capul” ei, așa că niște „adjuvanți” predictibili pentru îmbiere și tonus nu stricau niciodată. Îi venea să râdă dar să și plângă la auzul veștii. Era oare vreme de coțopeneală sau putea să-și ia adio de la onorarea - de către de către cel va fi „uns” amu-amu - unor promisiuni tot mereu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_doamne_ce_sus_a_ajuns_.html [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
în robe călugărești. „În regulă!” își mușcă Nobunaga atât de tare buza, încât dinții i se mânjiră de sânge. „N-au decât să mă numească un rege demon care nimicește buddhismul! Magnificele frumuseți ale muntelui nu mai sunt decât falsele îmbieri ale unei vrăjitoare, iar acești călugări înarmați nu sunt mai mult decât niște nesocotiți. Îi voi arde cu flăcările războiului și voi face ca adevăratul Buddha să fie chemat afară din cenușa lor!” În aceeași zi, dădu ordin să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon). Neființa este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
noastre. Aerul din casă era îmbibat cu esențe afrodisiace sofisticate. Asta reușea să-mi captiveze complet creierul și simțurile. Și totuși, într-o seară, după ce cinasem împreună cu Corinna, depășind obișnuitele preliminarii pe care le așezam între noi și plăcutele noastre îmbieri senzuale, am descoperit - cu mare surpriză - că rămâneam indiferent față de trupul ei. Nimic. Nu eram tulburat câtuși de puțin. Nu mai aveam nici o reacție virilă. M-a cuprins deodată teama, căci mă simțeam grozav de umilit la gândul că ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
aveau și, printre francezi, nu mai puteau fi menționate decât dineurile mareșalului de Biron și supeurile de vineri ale Doamnei de La Vallière. Aceste mari adunări, de obicei cu mult mai puțin agreabile decât reuniunile particulare, unde te bucuri, cu toate îmbierile lor, de farmecele intimității, sunt necesare într-o capitală; ele dau persoanelor de rang înalt prilejuri de apropiere și păstrează între marile familii legături de bunăvoință și mijloace comode de a forma alianțe matrimoniale; ele au și avantajul de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
În robe călugărești. „În regulă!“ Își mușcă Nobunaga atât de tare buza, Încât dinții i se mânjiră de sânge. „N-au decât să mă numească un rege demonic care ucide buddhismul! Magnificele frumuseți ale muntelui nu mai sunt decât falsele Îmbieri ale unei vrăjitoare, iar acești călugări Înarmați nu sunt mai mult decât niște nesocotiți. Îi voi arde cu flăcările războiului și voi face ca adevăratul Buddha să Învie din cenușa lor!“ În aceeași zi, dădu ordin să fie Înconjurat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tău. O citise cine stie de câte ori dar voiau s-o mai audă odată, si inca cetita de prietenul băiatului. Dar mie mi-a mers drept la inimă acest "ei, ce zice?": ce aer de arhaica și curată sfătoșenie în această îmbiere indirectă în care nu e nimic din spiritul de falsă discreție modernă! (p.14). Voluntar și rănit în război, Băncilă se zbate, în pofida a 44 de ore predate săptămânal la licee și în meditații particulare, să alerge prin diverse cazărmi
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
din plin ajutat în cucerirea lor de turcaleții de la Ankara! Platonică avea să rămână relația noastră și mai târziu, fiindcă, între altele, soarele dogorea prea tare, deșertându-ne de dorinți, pe când apa ne istovea la rându-i cu văluroasele-i îmbieri și amăgiri. Studenți fiind tustrei, nici la capitolul hrană n-o duceam prea faimos, aceasta contribuind oarecum la abstinența involuntară, ca și supravegherea continuă a plajei de către soldații grăniceri înarmați cu binocluri și lunete puternice pe care le îndreptau mult
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
femeile dinăuntru au observat interesul nostru pentru ele. Dat fiind că fascinația noastră tot sporea, picurata parcă dintr-o țeavă spartă, femeile ne-au făcut semn să intrăm în casa lor transparență. Nădăjduiesc, îmi șopti Cobră, ca esti imuna la îmbierile femeilor-papusi. Dar eu am scuturat din cap. Va să zică vrei să intrăm, comenta Cobră, deja împăcat cu gândul că nu puteam sa rătez istorioara care se întrezărea. Mda, am zis eu cu jumătate de gură. Să nu spui că așa a
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
care vestesc deschiderea altora noi. Sute de orhestre și tarafuri, deslănțuite, îți sparg urechile; te orbesc luminile multicolore, focuri bengale și artificii. La Élysée, la Florence - rue Étienne, pe iarba verde din Monceau, afară în tufișuri, "au jardin de Virginie" - îmbieri, hohote, drăcii. Orgiile pyrotehnice ale d-nei Lavarimère; trâmbițe, talgere, muzica militară a lui Gébauer și viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
care le exprimi într-un cod de simboluri abstracte și de aceea, cînd Russell își părăsește empireul logic pentru a coborî în arena promiscuă a eticii sociale, merită să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu veți întîlni cugetări filosofice abisale sau ample dezvoltări erudite. Tot ce am urmărit a fost să adun
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
felul următor: un individ nebărbierit, în pantaloni de trening și cu o bluză cu mâneci lungi răsturnat pe tastatura computerului, butonând între 6 și 10 ore, trezit din când în când din transă de intervențiile prietenei sale, când cu o îmbiere la o cafea, când cu o invitație la film, când cu o sugestie de canastă. E greu să le ții pe toate în echilibru. Am spus-o și o repet: literatura merită multe, dar nu va merita niciodată să-ți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
care le exprimi într-un cod de simboluri abstracte și de aceea, cînd Russell își părăsește empireul logic pentru a coborî în arena promiscuă a eticii sociale, merită să-i urmărești nu declarațiile de principiu, care sînt forme politicoase de îmbiere a cititorului, ci tactica de care face uz, adică felul logic cum procedează pentru a se apropia de temă. „În paginile ei nu veți întîlni cugetări filosofice abisale sau ample dezvoltări erudite. Tot ce am urmărit a fost să adun
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
să pun capăt zvârcolirii zadarnice. Tu ești mormântul pe care l-au visat ceasurile neprielnice ființei și leagănul suprem al vastelor oboseli. Răsfiră miresme de adormiri peste necugetatele mele răzvrătiri, soarbe-mă în tine, ucide-mi zvâcnirea spre zori și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrea descoperă poezia, iar poezia are un extrem de larg evantai, încât are de unde alege tot ce vrea. Deci, înainte de-a convinge un om să-mi citească poezia, mă gândesc dacă eu, omul, aș accepta o astfel de agresivitate sau îmbiere. Nu cred că aș accepta. Așa că îl las pe cititor să se apropie sau să se îndepărteze de poezia mea. Sau de altă poezie a altui poet. Portretul robot aș putea fi eu, cititorul de poezie. Eu citesc poezie în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută... Ea glumea! Ai crezut că plouă soare, C-a dat iarbă pe răzoare, Că alunul e un cântec... Astea-as vorbe și descîntec! Trebuia să dormi ca ieri Surd la cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ființe. Fragilitatea copilului e un dat, un semn firesc al vârstei sale, o caracteristică printre altele (și „compensată” de altele) a omului, „fiară bătrână”; în schimb, fragilitatea melcului e un rezultat, ea apărând atunci când el este scos, prin „cânt și îmbieri”, de după al său „oblon de var”, pus protector „între trup și ce-i afar”. Mică vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]