6,582 matches
-
de a recunoaște valoarea textului literar și de a-i pune în evidență cele mai subtile mecanisme și efecte de sens. Ea continuă - deși cu alte metode, integrînd mai ales perspectiva teoriei textului - formula fericită a lui Tudor Vianu, de îmbinare între interesul pentru limbă și cel pentru literatură, de stăpînire a domeniului și comunicare elegantă - ; reușește astfel, în toate cărțile sale, să facă observații de finețe, să sistematizeze și să sintetizeze într-un mod definitiv datele principale ale problemei, dar
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
române (Litera U), în care există doar un subsens în care complementul desemnează obiecte inanimate, mai ales abstracte: a urî trufia, lumea, fabulele, mîndria, scrisorile etc. Desigur, analogia contribuie la întărirea poziției în limbă a unei forme sau construcții: normalitatea îmbinării ,urăște să cumpere" poate să influențeze în timp și atitudinea noastră față de ,iubește să cumpere" (formulare care mi se pare, cel puțin deocamdată, inacceptabilă).
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
capitolul II, Universul pamfletar; 3) să analizeze mijloacele artistice și disponibilitățile imaginarului pamfletar, în capitolul III, Apocalipsa cuvântului. Prin urmare, o ,teorie" a pamfletului este conjugată cu o analiză tematico-sociologică și cu o necesară analiză stilistică, realizând astfel o rodnică îmbinare a planurilor filologice ale cercetării. Scriind cu patimă, cu o pasionalitate inevitabilă în pamflet, Arghezi a stârnit patimi, reacții disproporționate și adversități. Destul de greu de situat teoretic, aș înclina să consider pamfletul o specie a genului oratoric, cu toată preponderența
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
și a disciplinei căpătate în școală, dansatorii acestei companii de stat (dar pe care statul nu o finanțează decât cu 25%) sunt motivați și financiar, aflându-se sub oblăduirea unui impresar American care-i duce pretutindeni în lume - o fericită îmbinare între datele locului și inteligența managerială de peste ocean. Nu aceleași calități le-au avut și organizatorii români care au adus compania rusă și care nu s-a ostenit să facă un program de sală, obligându-ne astfel să cerem o
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
și trust me, i can really feel the diffrence. în plus, poți fi mai bun decât orașul alegând să fii deasupra lui. afișele astea au viitor. Ceva inedit care te duce cu gândul la vechiul oraș...numit Micul Paris.O îmbinare a elementelor vechi cu cele moderne. Notă 10 plus pentru idei. Nu știu dacă toți se prind, dar e super tare ideea. Mmmda, sunt niște domni și niște doamne foarte speciale Mai bine puneau poze cu ei ca să ne gândim
Noile ad-uri Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82828_a_84153]
-
Ceva câh și urât de care nu prea e bine să vorbești" (sictir.org); "a fost un sistem bun dar prost aplicat, spre deosebire de un sistem rău și câh! și putrefact dar bine aplicat" (Forum RL) etc. Cu sensuri sau în îmbinări diferite de cele previzibile din limba literară apar a face buba buba la... (specifică limbajului infantil fiind folosirea lor pentru a desemna orice rană sau suferință fizică): "neînfricații luptători NATO (...) sînt, mai degrabă, niște păpușei care fug plîngînd la mama
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
acces special! ata ete!" (fasterman.go) etc. Ata ete apare mai ales ca o construcție incidentă, sau ca tipică formulă de închidere a referirii la un episod nedorit. Motorul de căutare Google furnizează numărul incredibil de 280 de atestări ale îmbinării; de fapt, multe se repetă, astfel încît exemplele semnificative selectate rămîn 50: deloc puține, totuși! Deocamdată, descrierea situației rămîne o indiscreție făcută, cu ajutorul Internetului, în domeniul oralității tipice; va mai dura probabil pînă ca ata ete să apară și în
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
Despre diaspora scrie ca despre o lume de personalități scindate, sfâșiate, dezgustate. Iar legionarii care mișună cu numele, faptele și încrâncenările lor în paginile "jurnalului" fac parte evident din opusul, contrariul, din negațiile sale. Pentru capacitatea de a portretiza, citez îmbinarea de valori, sentimente, volubilitate critică ușor cenzurată în ironie, a apariției lui Grigore Nandriș: "imposibil să scoți un slavist din micile lui socoteli lingvistice, circumscrise la orizontul manualelor didactice și în capul lui Nandriș la limitele bucovinene ale "patriei mici
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
C. Rogozanu Cartea de critică literară a Ilinei Gregori, Studii literare, este, fără exagerare, un eveniment. O îmbinare perfectă de rigurozitate, concizie, curaj al opiniilor, academism se poate regăsi în aceste studii. Critica a oscilat întotdeauna între impresionisme și opere riguroase incapabile să atragă o masă largă de cititori. Realizarea echilibrului între aceste două laturi în critica românească
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
amalgam de senzualitate-sinceritate (v. personajele principale) și caricatural-grotesc (v. spre exemplu eroul negativ, Ducele, precum și episodul "Like a Virgin" interpretat de către personajul Zidler). Prin alternarea cu finețe a registrului comic cu cel (melo)dramatic. Și, nu în ultimul rînd, prin îmbinarea clișeelor (v. în special dialogurile) cu emoția autentică provenită din intensitatea poveștii de dragoste. Tocmai la acest nivel se situează epicentrul peliculei. Precum în Romeo și Julieta (versiunea cu Leonardo Di Caprio și Claire Danes, în regia aceluiași Baz Luhrmann
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
împotriva lor?" - Evenimentul zilei 352, 1993, 2) sau în cel patetic: "Ziar dedicat poporului român" (subtitlul Jurnalului Național). Folosirea ironică e de obicei semnalată de contrastul cu situația sau cu contextul lingvistic, ori de recurența clișeelor. în orice caz, există îmbinări destul de specializate pentru uzul ironic; una dintre acestea este tot poporul: "de teama tîlhăriilor ce pot avea loc cînd tot poporul stă cu ochii în soare" (Cotidianul, 2428, 1999, 9); "în apărarea țărișoarei noastre invadate de inamic, urma să sară
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
ins dintr-o bucată, are o fire de luptător" (Monitorul de Brașov, 15 iulie 2000); "te mai duci cu săru' mîna la un prieten pentru o lingură de mîncare și un pahar de vin" (nebunii.ro/gratis) și chiar în îmbinări mai puțin stabile - "sancționează diplomația românească pentru că "a încercat cu sărut mâna"" (cartea.ro/ reviste) - , atestînd un proces de generalizare: "ne târăște spre atitudinile de "sărut mâna" și de lichelism" (geocities.com/ml-info). Cele mai multe extinderi de utilizare pare să le
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
politic ("pînă aici, argumentul "corect politic" se susține" - cotidianul.ro); în fine, corectitudine politică ("toată tragedia - sau poate vodevilul? - se joacă între faimoasa "corectitudine politică" și nu mai puțin faimosul "e interzis să interzici" - orizontliterar.ro). Gradul de asimilare al îmbinării e și mai puternic în cazurile în care adverbul politic primește un sufix adverbial specific, caracteristic cuvintelor vechi, devenind politicește. Citatele în care sintagma apare în această formă indică o indiscutabilă intenție ironică: "Nu spun de unde, pentru că n-ar fi
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
morfologică): "nu împărtașesc (...) conceptul de relativism pentru adevăr, political correctness-ul care desființează morala" (FRL - 11.03.2002). Pentru a discuta semantica și pragmatica folosirilor actuale, citatele cele mai la îndemînă sînt tot cele jurnalistice și/sau din Internet. Nu totdeauna îmbinările au sensul care ne interesează: politic corect poate însemna "just, adecvat din punct de vedere al logicii politice": interviu "este un lucru moral și politic corect ca alianța șNATOȚ să continue spre extindere" (Jurnalul Național - arhiva/ian2001); "felul politic corect
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
ține (cel puțin în limbajul curent) de gradare. Adverbul indică și o orientare argumentativă a enunțului: cel puțin dacă e implicată funcția sa de atenuare, se presupune că elementul marcat de cam e simțit de vorbitori mai curînd ca negativ: îmbinarea cam rău e mai normală decît cam bun, iar enunțul "a venit cam repede" presupune că ar fi fost preferabil ca venirea să se producă încet. Evident, regulile de uz folosesc mai ales pentru a se putea descrie efectele încălcării
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
fără a înceta să fie același observator implacabil al vieții spaniole, într-o galerie de personaje și scene descinzînd din Quevedo, Goya și Valle-Inclán. Nucleul tuturor scrierilor sale este tableta ce consemnează o impresie fulgurantă, definită de el ca o îmbinare de caricatură și acvaforte, o explozie de viață, aparent arbitrară ("fără cap și coadă, stabilind conexiuni fugare cu realitățile cele mai diverse"), în fond însă înscrindu-se într-un ansamblu coerent de stampe ale Spaniei profunde, acea Spanie văzută de Unamuno
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
sunete, iar dicționarul, respectiv, o colecție de jucării, însă limba s-a dezvoltat, firește, din nu prea multe unități de bază ale alfabetului, consoanele și vocalele ei fiind precum strunele acestui joc cu păpuși sonore. Iar dacă am lua o îmbinare întâmplătoare, liber dispusă a acestor sunete, cum ar fi, spre exemplu: bobeobi sau dâr bul scil, sau Manci! Manci! (sau) ci breo zo! - vocabulele în cauză nu aparțin nici unei limbi, în același timp însă ele spunând ceva anume, fie și
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
suplimentare indicând o calitate ("lucrează ca și medic"). Criticată de multe ori, construcția nu se extinde - dar nici nu dispare. Nu mi se pare, oricum, că în acest caz repetarea ar duce la obișnuință, făcînd abaterea suportabilă. Deși în principiu îmbinările fixe nu trebuie să fie logice (uzul prepozițiilor, de pildă, e specific fiecărei limbi; faptul că prepoziția compusă de către s-a specializat pentru complementul de agent se dispensează de justificări semantice), în acest caz lipsa de adecvare e prea evidentă
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
la fel de lungă cu citate în care să se observe cum scriitorii trecutului utilizau fără ezitări nu numai combinațiile întîmplătoare dintre ca și orice fel de inițială de cuvînt, dar chiar construcția stabilă - abandonată azi - ca cum. E foarte probabil ca îmbinări de tipul ca cum să fi ieșit din uz tocmai din cauza obsesiei cacofonice, cedînd definitiv locul celor în care intervenea salvatorul și (ca și cum). în orice caz, la scriitorii din secolele trecute găsim din plin primele forme. Citez cîteva exemple din
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
atestări la Bălcescu ("se fățărnici ca cum n-ar ști nimic din cele urmate", Românii sub Mihai-voievod Viteazul) și e încă prezentă la Titu Maiorescu ("rămîne ca cum n-ar fi fost", Critice). Evident, o verificare a uzului actual al îmbinării dă rezultatele previzibile: în Internet, ca cum apare doar în cîteva texte dialectale ("Să îmflă capu la ei ca cum să sloboage splina în bou!" - grai bănățean, infotim.ro/patrimcb), în unele fragmente arhaice sau parodice.
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
Rodica Zafiu Între unele sinonime, alegerea e de multe ori greu de justificat și de explicat. Mai ales în cazul unor pronume, adverbe, conjuncții cu valori identice, regulile de uz așteaptă încă să fie formulate. Chiar în afara îmbinărilor fixe, a structurilor speciale, rămîne impresia că, de exemplu, adverbele mereu și totdeauna nu sînt perfect sinonime. O sursă a diferențelor poate fi nivelul conotativ, stilistic, în care intră în grade minimale distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
de registru sau conotative: o definiție mai lungă (de fapt tot prin enumerare de expresii sinonime) primește doar adesea ("de multe ori, în repetate rânduri; adeseori, des"), în timp ce adeseori este explicat prin "adesea", iar deseori prin "adeseori". Există diferențe de îmbinări: comparativul și superlativul (cu unele sensuri particulare) sînt frecvente mai ales cu adesea ("mai adesea", "foarte adesea", "prea adesea", "cel mai adesea") și extrem de puțin probabile cu celelalte ("mai deseori", "foarte deseori", "prea deseori", "cel mai deseori" - ?). Toate cele trei
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
se pare mai clar marcată (chiar în structura lexicală a cuvîntului, conținînd un plural) la deseori, și mai atenuată la adesea, care tinde mai curînd spre semnificația "în genere": Nativul e adesea înalt" (horoscop). în ciuda diferențelor de nuanță semnalate, în afara îmbinărilor specializate adverbele citate se pot oricînd substitui reciproc. Care e însă situația preferințelor individuale și de grup? Cercetînd în arhiva electronică a Evenimentului zilei, găsim 901 de ocurențe pentru adesea, 582 pentru deseori, 317 pentru adeseori; frecvența zdrobitoare o atinge
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
rhetós, cu același înțeles ca în română, dar lipsit de acel u pe care i-l adaugă astăzi unii vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul acesta a fost împrumutat la noi în vremea fanarioților, probabil în îmbinări de cuvinte unde își mai păstra înțelesul dintâi din greaca veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași rădăcină cu unul din verbele vorbirii (eíro "a spune, a zice") și se înrudește de
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
Bătăliile lexicale purtate în jurul neologismelor au pus în umbră, în genere, opțiunile sintactico-stilistice ale limbii române literare. Cultivatorii limbii n-au dat multă importanță sintaxei, în domeniul căreia întîlnim puține normări explicite (recomandarea unor construcții, interzicerea altora). În evitarea unor îmbinări sintactice par să acționeze mai mult simțul individual al limbii și principiul eufoniei decît presiunea unor prescripții. Un caz semnificativ, care ne poate permite să verificăm tradițiile normative și eventualele lor efecte actuale, este cel al succesiunii mai multor substantive
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]