141 matches
-
poezia și este înzestrată să o facă, fără să poată merge însă destul de departe pe acest drum, pe cît de ademenitor pe atît de anevoios. Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și ale / ne-lumii / îi strivea măceșele bu-zelor" etc. Și ceilalți trei (Iulian Fruntașu, Maria Șleahtițchi, Adrian Ciubotaru) dispun de o
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
putea spune de unde venea și pe care, sincer să fiu, n-aș putea-o traduce-n cuvinte. dar visul oricărei zile de luni e să-i urmeze duminica și există o zi între toate în care furnicilor de pe țărm le-mbobocesc din umeri pânze de corabie. Dejun pe iarbă Plafonul de nori era foarte foarte jos mici scântei oranj de câte ori insecta adevărului atinge conștiința un timp înclinat altfel nu se explică de ce se precipită toate în aceeași direcție și-n ultima
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
-i suspină mielul,/ și-n balega de fluture, albastră./ Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un imn sfios și trist va fi rondelul); Sunt chelnerițe blonde printre șprițe./ Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim/ Să se desfac-aprinse la bluzițe/ și sânii lor cu bumbeleu infim
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă boci, maică, Cum zacu-mi în raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
adidași, în aceeași ținută în care ieși pe stradă, sau mergi la muncă ori la distracție: "O piatră în apa memoriei cade reverberînd / nașterea ta. Mireasma în sălbăticia sufletului peregrin." Întîlnim o vagă neliniște, convertită în atitudine extatică: "floarea neagră, îmbobocind / din răsuflările pruncilor, din vadul / pururi deschis al somnului", cu ecouri blagiene și expresioniste, ca și plonjonul în trecut (cel puțin în primul volum, Priveliștile, cumva asociat cu fluidul ("o piatră în apa memoriei"), "ascult în trecut" șs. n., R.
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
Emil Brumaru Bezmeticindu-ți sufletul și trupul. Fii bună, rea, te rog, n-aibi nici un scrupul. Lumină, umbră, pe rînd, soare, lună, Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
Ovidiu Dunăreanu Pe măsură ce zilele se împuținau și se apropia clipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceau ciulinii înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii. Răbufnirea de floare a viilor făcea ravagii
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
singur, văicărându-se ca Într-o zi are să moară. Și azi ursului Îi place mierea. BUSUIOCUL Când Dumnezeu a făcut florile, fiecare floare și-a căutat și și-a ales un loc În care să-și pună rădăcina, să crească, să Îmbobocească, să Înflorească. Și iar să crească, să Înflorească. Unele flori au vrut să crească În grădini, altele În geamuri ori balcoane, iar cele mai Îndrăznețe au ales să Înflorească toată vara pe dealuri, libere ca toate buruienile. Florile toate sunt
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
schimbi canalele la televizor și ieși în stradă. Peste tot, din fiecare centimetru de aer, venea un trufaș miros de primăvară, vesel, rostogolindu se parcă înadins numai în nările lui Gigi Pătrunjel. Copacii se încumetaseră și ei spre verde și îmbobociseră, florile stăteau să explodeze din clipă în clipă. După colț, spre chioșcul alb, statornic ca o fată bătrână, se mișca în ritm perfect cazon fanfara militară a orașului. Mergeau cu exactitate, pășind în același timp și urmărind obedient, cu demnitatea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
argint și vase de bronz. Pierdută în gânduri, mânca un măr și ținea privirea fixă înaintea sa. Balamber îi contempla pe furiș chica rebelă, boticul obraznic și silueta subțire, în care deja se putea ghici grațioasa tânără ce stătea să îmbobocească. în primele zile se gândise că Go-Bindan s-ar fi mulțumit să urmeze mingan-ul o vreme, pentru a-l abandona, apoi, imediat ce s-ar fi îndepărtat prea mult de ținutul ei. în cel mai rău caz, plănuise să o alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
subteran unde oamenii scriau ceea ce nu puteau să spună, unde dădeau glas celor mai rușinoase dorințe și cunoștințe ale lor? Căci În acea primăvară, În timp ce Înfloreau brândușele, În timp ce directoarea școlii verifica bulbii de narcise din straturi, și Calliope simțea ceva Îmbobocind. Un obiect obscur numai al ei, care, alături de nevoia de intimitate, era responsabil pentru coborârea În toaleta de la subsol. Un fel de brândușă și el, chiar Înainte de a Înflori. O tulpină rozalie ieșind din noul mușchi Întunecat. Dar o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Își terminase de mult toate țigările. — Ți-am adus ceai, a spus ea. Briza de primăvară le mângâia chipurile, aducând de departe și de pretutindeni felurite mirosuri, al mării, al ierbii ce creștea și al florilor de migdal, Încă Îmbobocite din Istanbul. — Mulțumesc, iubito, a răspuns Aram. Ce ceașcă de ceai frumoasă. — Îți place? Mătușa Zeliha a Învârtit cana de ceai În mână pe când chipul i se lumina a amintire. — E atât de straniu. Știi de ce mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele semnifică speranța de a fi iubit. În pictură, ca și în heraldică, reprezentarea simbolică are rolul de a oculta mesajele. ― Deosebit de interesant! Cum să vă spun?... ― Dar spuneți, vă rog! ― Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea repede subt guler, ca un cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
murit într-o Luni dimineață. Adormise pe tron, proaspăt bărbierit și pudrat din belșug, citind jurnalul, deși cu un ceas mai înainte țiganca îl trântise pe salteaua de paie, cu plastronul leoarcă de sângele atât de generos risipit „pentru amorul îmbobocit în două inimi tinere”. A fost înmormântat în ziua în care s-a declarat mobilizarea. Ochii rătăciți și măriți de spaimă ai Laurei se opreau în răstimpuri pe chipul meu, ca să-mi ceară sprijin. A greșit, ancorându-și disperarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fusese absorbită de problemele ei, împachetatul bunurilor sale și pregătirea de plecare - desigur, totul se petrecea în secret - nu putea să nu-i pară rău de fratele ei. Nu prea era corect, se gândi ea, ca tocmai când viața ei îmbobocea și înflorea, el să fie dat jos și să i se pună interdicții. Asta era ceea ce simțea, deși sentimentele ei față de maimuțe erau destul de diferite de ale fratelui său. Generoasă în aceste zile de iubire, urcă scara sprijinită de copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alunecă în kitsch, aducând aminte de acele case care au fațadele acoperite cu plăci de faianță. Aproape oriunde deschizi volumul Trepte de lumină, dai peste discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție: „Ce firimituri de Rai arunci părinte / Îmbobocind lumina vegetală! Tresar cascade verzi peste morminte / Și ning livezi petală cu petală // Învie primăvara-n catedrală / Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea vechilor cuvinte“ etc. (Liviu Zanfirescu - Aceeași rugăminte) „Eram / Pasăre migratoare / În geana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri îmbobocite de stejari. O vezi pe bistrițeanca asta de Ursoaică, dragă? Se bagă în om de parcă am fi la banchetul de încheiere a liceului pedagogic, i-a atras atenția vecinei sale una dintre obezele rămase la masă alături de alți câțiva supraponderali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata să-și desfacă buchetul de petale roșii ca focul, iar trandafirii încep să îmbobocească. Ziua a început de dimineață cu un soare darnic. Niciun petec de nor zdrențuit pe cupola de un albastru intens al cerului nu plutește. Dintr-un pom din grădina vecinului cucul își dă recitalul acompaniat de o privighetoare. Suntem la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fusese absorbită de problemele ei, împachetatul bunurilor sale și pregătirea de plecare - desigur, totul se petrecea în secret - nu putea să nu-i pară rău de fratele ei. Nu prea era corect, se gândi ea, ca tocmai când viața ei îmbobocea și înflorea, el să fie dat jos și să i se pună interdicții. Asta era ceea ce simțea, deși sentimentele ei față de maimuțe erau destul de diferite de ale fratelui său. Generoasă în aceste zile de iubire, urcă scara sprijinită de copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aproape zilnic pe acolo. În zori, mai ales, când o ducea pe Gina acasă. Spre niciunde După moartea lui Stelian, inginera Valentina Lazarovici simți cum înmugurește. Nu imediat. Cam după un an, după ce-i făcu mai toate pomenile se simți îmbobocind. Era în baie. Își făcea toaleta de dimineață. Se pomeni dintr-o dată cum șuvoiul de apă de la duș nu mai cădea chiar pe trupul ei, ci pe un fel de lujer înalt, un fel de crin, de răsărită sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mea... La capătul firului Rozalia bodogănea nervoasă. Mai trase o dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu muguri, cum e la vișini când pocnește florile. Până să mă duc pe balcon, până să mă îmbrac, să-mi aleg o rochie, ceva să pun pe mine, ce să vezi? M-am făcut mesteacăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neîmplinit... Sunt, așa cum sunt! Haide, să punem steagul alb în fereastră chiar de nu vom fi ca doi iubiți! Eu știu să fiu o prietenă adevărată, iar sfaturile mele întotdeauna au dat rod. Mi-e sufletul tânăr, ca o primăvară; îmbobocește ca o floare, în fiecare an. De- ai fi știut să îi asculți înflorirea, ai fi observat că nu freamătă în zadar. Sunt pe cât de bună, pe atât și exigentă, la mine cuvântul este drept și sfânt. Îmi place să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]