716 matches
-
pe săptămînă. Oameni care nu salută cînd intră într-un compartiment de tren, într-un ascensor în care mai sînt și alții, într-o încăpere. Oameni care nu salută la plecare. Oameni care nu răspund la salut. Oameni care se îmbrîncesc și nu spun pardon sau mă scuzați, care au uitat să spună mulțumesc. Fețe rele, mohorîte, agresive, vorbe oribile pregătite pe corzile vocale, gata să explodeze la cea mai mică gîdilătură. Sărăcia mulțumită de ea însăși, leneșă, statică, idiotizată și
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
m-am certat pentru un loc de parcare cu un tînăr delincvent, că un altul ne-a reproșat că blocăm circulația, în sfîrșit, cum cei doi tineri, cu telefoanele lor portabile “ultim strigăt”, sclipind în mînă, au început să se îmbrîncească, după care concurentul meu s-a retras, nu fără să-mi mărturisească opinia lui că mă consideră un mare prost și că “să mă caut”. Ceea ce m-a pus pe gînduri. De ce să scrie un neîndemînatec ca mine despre poezia
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
de la Fălticeni, ne-a redat încrederea că suntem în stare de bătălii crâncene fie și doar pentru apărarea drepturilor omului la o bucățică de anafură sau pentru atingerea moaștelor Sf.Andrei. În acest scop, (drept ?)credincioșii prezenți acolo s-au îmbrâncit cu atâta înverșunare și disperare, încât scheletul lui Machiavelli s-a zvârcolit în mormânt, iar spiritul zicerii sale despre "scop și mijloace", s-a văzut plutind revoltat câteva clipe peste câmpul de luptă de la Fălticeni... -Domnu' mieu, îmi zice prietenul
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
îi băgase unghia în gât și-n secunda doi simțise o detunătură neașteptată în moalele capului. Atât. Și i se și rupsese filmul. Soarele cădea alene peste reclama roșie, în josul zidurilor palide, peste cei doi oameni care păreau să se îmbrâncească, văzuți prin lentila camerei, pe care Alex o răsucise cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
cu o singură mână. De la fereastra apartamentului, ochiul lui avid, trece cu viteză până la clădirea agenției de știri, deasupra căreia tronează o reclamă la Vodafone. între tufele de crizanteme și zidul galben, doi oameni, un băiat și-o fată, se îmbrâncesc. Alex ia, la început apropiindu-se lupește, imagine cu imagine, până când dă cu ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
strîmt, absorbit de anecdotă. Personificată, moartea e ð„durdulie, văduvă, cu un puf/ fin pe ea, galben, numit de cei vechi «praful/ strigoiului»”, ori o „femeie cochetă”, „decolorată, mînjită pe față cu făină,/ cu dinții mari, tăiați din/ cartofi”, pe deasupra îmbrîncită de soldați”. În preajma mortului dansează fantasme umane (cocoșatul cu scripcă) și animaliere (vițelul), afectînd un realism plutitor precum la Chagall: „ascultă, părinte: priveam în urma lui, a/ cocoșatului cu/ scripcă. Îmi frămîntam mintea,/ analizam... pe/ cărarea în formă de spirală, a
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
ce se rostogolesc peste mine - citez: ... Criticii secolului XIX subliniau că (Botticelli) a pus în Madonele sale o expresivitate particulară, care, instaurând cu spectatorul un raport în același timp intens și fuyant, (lunecos), a fost considerată o pioneră (expresivitatea)... și, îmbrâncit cu putere de mulțime, târât o dată cu ea, ratai, scăpai restul ideii. Dar pot să jur că era ce spusei și eu adineauri... Sandro di Mariano Filipepi Botticelli este - mutatis mutandis - un artist italian care putea să se nască foarte bine
Botticelli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13162_a_14487]
-
fumează, vomită, beau, pipăie niște fete, beau, vomită, apoi se văd nevoiți să părăsească apartamentul și, înainte de a se întoarce acasă dimineața, mai întârzie pe acoperișul blocului perorând penibil despre sinucidere. În tot acest timp, trăncănesc onomatopeic și injurios, se îmbrâncesc și își pun piedici ca niște mucoși de grădiniță, fiecare se dă șmecher în fața fiecăruia făcându-se din vorbe și se cred "marfă". Ok, și? Ce ar fi de "citit" în acest roman? Se forțează din nou suprainterpretarea de atitudine
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
picioarele, să-și frământe trupul ca apucat de friguri... L-am zgâlțâit cât am putut reușind să-l trezesc tocmai când la televizor se trasmitea un reportaj despre vizita în Canada a președintelui Ion Iliescu. A deschis ochii, m-a îmbrâncit și, arătând spre ecranul megavijănului, a răcnit: -Uite monstrul! Ia-mă de-aici... Mamăăăăă! Tatăăăăă! O, my god! Ioi, Iștenem!2) Era un prim plan cu statuia lui Eminescu din Montreal... 1) Țepe, plural post-decembrist al cuvântului țeapă; în context
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
mitologie și istorie, rostind, prin gura lor, adevăruri care nu puteau fi spuse altfel. La începutul anilor "90, s-a implicat în viața cetății, amăgit inițial de acea deschidere și dezamăgit, apoi, de felul în care a fost înțeleasă libertatea. Îmbrâncit de realitatea inacceptabilă înapoi la irealitatea fantasmelor, a strâns note pentru cel puțin un roman. Infarctul de la sfârșitul deceniului nouăzeci și operația ce a urmat l-au silit la recapitulări și la reasumarea "eu"-lui, Deșertul pentru totdeauna (Albatros, 2001
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
furate, folosindu-se mai ales de alți orăcăitori ce-i țin isonul și obiceiele. Las^ că nu trebuie să stai la masă cu ea ca să nu-i iei râia, dar nici măcar să dai mâna, nici s-o atingi când o îmbrâncești cu scârbă. Folosește atunci un băț pe care să-l arunci apoi repede în foc. De te-a pus păcatul ori mânia să folosești cumva condeiul pentru vreo atingere din astea, dă-l și pe el flăcării, pentru totdeauna. Asta
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
Danemarca, Suedia sau Franța. Ne-am povestit, am comunicat și scris pe internet, ne am felicitat de sărbători, vorbim la telefon, dar liantul solid al relației noastre a fost Închegat acolo, pe strada unde am jucat șotron și ne-am Îmbrâncit care să pasăm mingea mai repede și mai departe. Casele știute de noi nu mai sunt, au fost Înlocuite cu alte clădiri de beton impuse de sistematizarea orașului, dar strada noastră se află acolo sub acelaș nume al lui Ștefan
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
din sufletul lui și fără Madi viața se smochinise fulgerător. Cristian primea în ceafă clipele grăbite, înaintând oropsit printre oameni, fără curiozitate, fără chef, singur într-o lume gata să-i dea sfaturi, să-l compătimească ori să-l mai îmbrâncească din când în când, pentru că și-așa ocupa degeaba un loc sub soare. Tristețea lui a durat câțiva ani, după care, maturizat pe nesimțite, a devenit un bărbat posac și docil. Părinții lui trăseseră toate sforile ca el să prindă
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
intrarea parcului dinspre Karlavagen - acolo erau oameni și traficul era foarte viu. Auzeam pașii bărbatului care își sincronizase ritmul după al meu. Instinctiv plănuiam un atac neașteptat, prin întoarcere bruscă, blocându-l pe individ cu stânga și lovind cu dreapta, îmbrâncindu-l cu piciorul stâng și fugind cât puteam de repede. Dar el mă ajunsese din urmă și-mi ieși în față rânjind. Mă durea capul, ceafa și rădăcina cerebelului. îmi era frică - pierdusem controlul asupra înfățișării mele. - Ce vreți? l-
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
am avut timp De atâta confort neuronal Deoarece pleiada Înrâurită De truisme și evenimente Suburban convingătoare A luat locul ce speram să-l ocupe Mai târziu o siesta burduhănoasă. M-am Împăturit fără să vreau În verva colocvială ce mă-mbrâncea la fiecare colț de stradă, În magazine, În privirile lor, până și-n dialogul din tăcerea ta. Mă sufocam Încet și cu migala, În intemperia aceasta trivială, De lipsa unui viitor relevant Și m-am Îngrozit, Îmbrățișându-mi tâmplele, Ca
Editura Destine Literare by Ioana Gherman () [Corola-journal/Science/76_a_315]
-
Înțeles. Eu sunt Mona și dacă vreau să-ți rup chiloții aici, pe ring, o voi face chiar acum”, Îi spuse aceasta Înfuriată, azvârlindu-și superbul păr negru, după umeri. Doru a Început să râdă cu poftă atunci, l-a Îmbrâncit pe Ionică prietenește În fața ei și a spus destul de tare, Încât să audă toți cei prezenți: “Ionică, ea este Mona și vrea neapărat să rupă chiloți. Ajut-o, te rog”. Apoi i-a Întors spatele și a dat atentie unei
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
din obișnuință. Dar am inventat ce-i drept și niște cărți care mi-au pus pe umeri altă față. Privesc cu ea însă nimic nu văd din ce mi-ar face bine să existe. Așa că Purgatoriul pe acesta îl caut îmbrâncind groparii ca să mă pot uita mai bine înăuntru îl caut adulmecând florile-soarelui de parcă miresmele n-ar crește decât în spatele luminii. LA CE BUN? Realitatea la ce bun? Chiar așa: Dacă n-ar exista s-ar găsi de bună seamă un
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
Cu o mașină prăfuită, pe care i-a scris un coleg de serviciu Boico - champion. Și i-a desenat câteva inimioare. Are harta cu toate hotelurile, așa că nu ne-ntârzie decât ambuteiajul. Și niște români plini de ghiuluri, care se-mbrâncesc la recepție. "Boico, știi ce mi-a zis Zehra când mi-a văzut desenul cu harta României? Cică, ăsta-i un pește nereușit!". "Zehra, c'est la même care te-a întrebat de ce-ai pozat coada calului, când l-
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
soția, cum îl găsește bălăcindu-se într-o mulțime. Promovează femeile. Ce președinte al României, ce politician român (în afară de Ceaușescu, care a făcut-o pe cotoroanța de nevastă-sa savantă) a împins în față femeile mai tare decât le-a îmbrâncit Traian Băsescu? Aud? Pe doamna Nina Iliescu nici n-am văzut-o prea bine la față, iar de femei politice cultivate de nea Nelu nu-mi amintesc, așa cum nu-mi amintesc prea bine dacă Emil Constantinescu e însurat sau nu
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
biciclist și roagă-l să-ți dea și ție bicla o tură. Întreabă-l pe puștiul care cerșește la stop cum îl cheamă. O să te surprindă, dar chiar și strigoii au nume. Pune mâna pe umărul celei care te-a îmbrâncit, privește-o în ochi și întreabă-o, cum a făcut Oana cu o mamușcă accesorizată cu prea multe sacoșe, care se chinuia să prindă tramvaiul și care decoda sufletele din jurul ei ca potențiale obstacole: „Iertați-mă, pot să vă ajut
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
scris, încât ți-ai dori să fie ficțiune. Din păcate, nu e: Doamnisoara Pavel m-a bătut. Cu nuiaua și cu bâtul până îmi rupea “maioul de picior” și îmi provoca răni. M-a tras de păr și m-a îmbrâncit. Domnișoara Pavel m-a înjurat. Se distra copios batandu-ma în ritmul muzicii cantate la pian. Domnișoara Pavel intra dimineață în sală, se uită la mine și spunea niște cuvinte pe care nu le voi uita niciodată: “Sabina, te-am
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
în lumină Lumina care trece prin tine se transformă în îngeri Îngerii ce să facă și ei li-e teamă să se prefacă Rămîn fără aripi își scapă-n bălți nimbul cald Vine un șoarece plin de făină și-i îmbrîncește Se trezesc iar adorm se trezesc iar adorm Tu le pari o fîntînă despicată de-un crin enorm De-aici începe poezia scrisă anume ca s-o citești Pentru-a putea să străbați c-o vergea de cleștar În mînă
De-aici începe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11114_a_12439]
-
mîie mai încet. Vei fi atît de tristă și blînd nedumerită De rînjetul ce-mi joacă pe-obraz, c-o să mă rogi, Îngenunchind în pulberi, cu tîmpla la copită, Să te ascult. Degeaba! Sînt Domn ce se irită Și-ți îmbrîncește trupul, în silă, la buldogi! Căci sufletul de-o lună ne-nduplecat și mort e. Baston de trestioară voi învîrti mereu, Rîzînd de-acest spectacol ce n-o să-l mai suporte Nici consulii cetății, nici scalvii din escorte. Și nasul ți
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui". 6 ,ești fata unui rege nebun, țeși pînza în atelierul de ceață cînd bufnița așezată pe umăr hipnotizează întîmplarea............................................." și cînd ai pus punct ți se spune ,toate astea-s literatură" și realitatea surîde în
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]