4,030 matches
-
față cu doamna - dacă e adevărat că e îndrăgostit de Shakira. Pe ultimele cuvinte ale întrebării, până să se dumirească Vargas Llosa despre ce este vorba și să mediteze la un posibil răspuns, este montată o secvență cu o tânără îmbrăcată sumar în piei de leopard și care se ondulează frenetic și felin într-un clip muzical. E chiar Shakira! ,Shakira?, repetă Vargas Llosa. E cumva o cântăreață?" - ,Da, vine prompt răspunsul. Sunteți îndrăgostit de ea?" Înțeleg. Era nevoie de ,ceva
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
trece în revistă progresele realizate în planul tehnologiei. Nu întîmplător, volumul se încheie cu apariția plină de poezie și mister a unui personaj care va marca secolele care vor urma, devenind un simbol pentru istoria europeană a Evului Mediu: cavalerul îmbrăcat în armură, eroul atîtor vise de glorie și onoare, în jurul căruia se va naște o întreagă literatură, culminînd cu inegalabilul roman al lui Cervantes, Don Quijote. Apariția cavalerului singuratic în finalul acestei cărți este promisiunea pe care autorul o face pentru
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
zile la șase dimineață și nu regret nici o oră de somn nedormita. Îmi spun de fiecare dată că ajunge zilei urâțenia ei ca să mai îngroș și eu rândurile prăfuiților cu fata umană. Mă întâlnesc peste zi cu prea multe arătări îmbrăcate cum da Dumnezeu, cu prea multe figuri trezite cu fața la cearșaf, ca să mai tolerez o reflexie descompusa în oglindă liftului. Poate că alții nu-mi datorează nimic, dacă-și permit să iasă pe strada că adunați că de pe Dâmbovița, dar eu
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
nu-ți dăunează la imagine.Ufff eu nu reușesc, dar promit să mă mai străduiesc. Dragoș, ai trădat stânga, întrucat stânga înseamnă (nu știai?) solidarizare cu săracii și egalizare intru pauperitate! Apoi, stângii adevărate îi place mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată! Deci, e o contradicție internă în ceea ce zici. astea despre care vorbești tu, nu sunt FITZE!!! Poate erau acum 30 de ani, dar în zilele noastre există o cu totul altă definiție ptr “fitza”. Vorbești cam des despre fitze. s-
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
petrecerea de Crăciun a Cațavencilor, probabil locul cu cea mai mare densitate de retrosexuali pe metru pătrat, un junior din redacția AC, nu spui cine, că mi-e simpatic, mi-l arată pe Robert de la Tabu, probabil cel mai bine îmbrăcat bărbat din toată adunarea, și-mi zice: - Mie cizmele astea mi se par ridicole! - Stii că și eu port cizme, nu? - Da, da’ tot mi se pare ridicol... Evident, a căzut conversația. Cumva, ce porți tu, nu e niciodată ridicol
De cizme non disputandum by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82906_a_84231]
-
Dragoș Bucurenci Noaptea la semafor. O doamnă îmbrăcată decent mă roagă să cobor geamul: “Îmi dați și mie niște bani, vă rog?”. Nu falseaza vreun scâncet, nu repeta, doar mă privește în ochi. “O secundă”, zic, si întind mașinal mâna după geantă, ca și cum mi-ar fi cerut un
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
despre probele de etică a globalizării după care îți oferă o revistă pe care o tot căra cu ei spre cumpărare. Lumea le mai dă câte ceva. Într-o zi un astfel de discurs este ținut de o adolescentă, frumușica, curat îmbrăcată, dar mai ales sofisticat vopsita și pierce-ata. Era cel mai frumos cerșetor pe care l-am văzut vreodată, așa că n-am putut să rezist acelorași instincte, de care ulterior ne rușina, și i-am dat câte ceva. Q.E.D. probabil era
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
Q.E.D. probabil era verișoară lui derren brown. O să citez di “Filantropica”: mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană! Nu prea s-a aplicat în cazul tău. Cinem știe ce dramă se ascundea în spatele imaginii de doamna îmbrăcată civilizat care a fost nevoită să întindă mâna ! Dar câte drame teribile ne înconjoară, pe stradă, la scoala, în familiile pe care le vizităm, si care pe unele persoane sensibile le marchează pe toată viața ! A cercetat cineva cât de
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
doar bancă e asigurată), aceștia sunt luați, puși într-o geantă de voiaj și... hoțul spune “Mulțumesc” și “Bună ziua”, face un gest cu capul și pleacă. Aceasta este civilizația. Am pățit același lucru în fața la TNB: o domnișoară, curățica, frumos îmbrăcată se oprește în fața mea (așteptăm un prieten) și mă întreabă perfect natural: “Poți să îmi dai și mie zece mii?”. Un pic interzis și cu gesturi automate am scos portofelul și i-am dat cei suma cerută. “Mulțumesc, scuze de deranj
Filantropica sequel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82925_a_84250]
-
pe bucătăreasa, si pe omul de la garderobă și chiar și pe unul sau doi dintre clienții localului. Pe o stradă din Lisabona o femeie în vârstă cântă fado acompaniata de un chitarist. O fac pentru ceva mărunțiș. Un domn bine îmbrăcat se oprește lângă ei și cântă în duet cu bătrânica. Doamna care îl însoțește pare soția lui. Are un baș care atrage toți trecătorii. Cântecul e un dialog între o mamă și fiul ei. Pare ceva în genul “și George
Fado impromptu la Lisboa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83002_a_84327]
-
filosofie. E tare trisst că după aia le mai dau și drumu în lume. Nu de alta, dar în anumite cazuri democrația e al naibii de obositoare... Eu m-am săturat să văd o gașcă de agitați, plini de ură și prost îmbrăcați, demonstrând în fața uneia din cafenelele mele preferate. I mean, people, rather than șpiț în my coffee why not go gulp moonshine în ur favourite survivalist KKK câmp:). Cheers Domnule Bucurenci, urmăresc de câtva timp controversă la care contribuiți și Dv.
Scriti, baieti, orice, numa scriti! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82998_a_84323]
-
o socoti un alter ego, sub chipul unei fete pe care o "ajută" a deveni "sfîntă", adică a accede la transcendența sui generis pe care o implică arta: "Să ajuți o fată să se creadă sfîntă,/ așa cum vine spre lume/ îmbrăcată în rochie de mireasă,/ putere avînd să ridice drapelele/ să înalțe și să prăbușească-mpărați,/ nu este la-ndemîna oricui" (Poezie). Mulțumită de "ajutorul" primit, Poezia își capătă în așa grad încrederea în sine, încît se comportă ca o regină între
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
poemul eminescian, progresistul secolului al XIX-lea, proaspăt întors de la Paris cu încredințarea că știe tot ce e nou în materie de mode și mondenități, dacă, printr-un capriciu temporal, ar nimeri în centrul unei capitale din zilele noastre. Corect îmbrăcat, cu nodul cravatei bine făcut, cu mustață răsucita obraznic, cu straturi vestimentare de bună calitate itindu-se unele de sub altele pînă la sifonul alb-spumos al cămășii, cu părul numai bucle și lorgnonul la ochi, junele nostru, aterizat în septembrie 2002 pe
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
coșmar sau de bolgie a infernului. Înainte chiar de a distinge ceva pe trotuarul pe care se află, monsieur X, în etate de 19 ani și două luni, ar percepe difuz o viermuiala decolorata de trupuri prost hrănițe și prost îmbrăcate, ceva între condamnați la ocna și robi de odinioară de pe moșia părintelui sau. După un timp, cînd contururile ar începe să se distingă, junele ar remarcă un soi de uniformă de o sărăcie de necrezut: toată lu-mea are niște pantaloni
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
albaștri, cu voce gravă și sonoră, cu aer androgin, cu mers legănat și mândru. Era chelneriță la un hotel din Dublin. într-o zi, pe stradă, ea întâlnește un bărbat de douăzeci și doi de ani, subțire, rafinat și prost îmbrăcat, care îi declară de îndată că el e genial. Fug împreună spre Elveția, Italia și Paris, se vor căsători abia douăzeci și șapte de ani mai târziu, vor avea doi copii cu destin tern și tragic, vor trăi permanent în
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
că nu mă așteptam. Plouă. Ploaie puternică și de durată. O mașină de la " Curățenia orașului" stropește impasibilă bulevardul. Dau să intru la magazinul Nick din Piața Amzei. Zăresc în fața ușii o bătrînă, ca bunicile din povești, cu părul alb, curat îmbrăcată, zîmbitoare. Mă pregătesc să o ajut să deschidă ușa. Nu apuc, pentru că femeia ia mînerul cu ambele mîini și mă lasă ea să trec. Văd alături, la cealaltă intrare, o secvență analogă și înțeleg că este o nouă formă de
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
care pare să fie apă, nu vin sau bere... Țipă cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să mă țin bine de scaun ca să nu cad și eu... Ies pe stradă. Aglomerație. Oameni sărăcăcioși, îmbrăcați toți pe puncte purtând parcă aceeași uniformă de prizonieri învoiți... (restul, șters). * AXIOCHOS sau despre moarte. Clinias îl anunță pe Socrate că tatăl său, Axiochos, suferă fiind pe moarte și îi cere să se ducă la căpătâiul lui, să-l
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
sau să-și ducă într-un loc sigur familia, s-a aruncat într-o căruță, deghizat în țăran român cu un brîu lat și cu cămașă pînă deasupra coapselor, cu ițari albi și s-a lăsat dus de cărăușul Ollmützer, îmbrăcat și acesta în haine românești, și mînînd caii în piciore, spre vest, pe urma frontului german." Niciodată nu se simte tendința de a îndulci toată această tensiune etnică reală, niciodată personajele nu fac paradă de toleranță, dar nici nu exagerează
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
și o nouă generație de mașini, mai sofisticate și mai performante. Macheta o datorăm imaginației pictoriței și graficienei Mihaela Șchiopu. Am păstrat, firește, linia care ne-a consacrat. Mai mult: am revenit la 32 de pagini, cîte aveam înainte de 1974. Îmbrăcată astfel, România literară rămîne, așa dar, ea însăși. Rămîne o publicație a cărei autoritate culturală, cea dintîi din România, o dau tradiția (în 2004 se împlinește o jumătate de veac neîntreruptă de la apariția Gazetei literare, iar în 2003, treizeci și cinci de
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
am crezut că sunt umorist, încă din vremea când scriam versuri suprarealiste (aproximativ 1940), gen "Balada pasagerului care s-a sinucis în closetul unui hotel din dosul Gării de Nord"... - Există tot felul de tabieturi: unii scriu (scriau) stând în picioare, alții îmbrăcați festiv, alții în pijama etc. Dumneavoastră...? - Cum să n-am tabieturi? Înainte vreme porneam s-o bat pe Erika începând de pe la șase dimineața. Precizare: Erika-i mașină de scris nu amantă! Acum încep de pe la zece dimineața. Căci mi-a zis cardiologul
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special, studenți naivi, gazetari și țărani din satele marcate puternic de mentalitatea și aberantele reforme comuniste peste care, acum, s-au așezat kitchos și elementele lumii capitaliste. Studenții îmbrăcați țipător, atât de contrastant cu cenușiul vieții din sătucul înglodat în noroi, și căutând o nuntă care s-a amânat fără știrea lor par desprinși din filmele lui Kusturica. Anatol Moraru surprinde foarte bine și potențează stilistic contrastele de care
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]
-
noastră. Se păstrează mai bine și tot timpul reprezentației în fața ochilor, momentul inițial, al disperărilor din spatele singurătății și al clasificărilor pe categorii și nume ale afecțiunilor. La sfîrșit, diferența este vizibilă, chiar și în noblețea cu care își poartă soarta, îmbrăcată acum în hainele autentice ale trupelor NATO. Mărturisesc că mi s-ar părea interesant un spectacol coupé cu cele două texte și distribuții: masculin/feminin în aceeași unică și irepetabilă reprezentație.
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
esențiale, cu cea în care trăiam atunci și poate că, în vocabularul critic cu care eram învățați să vorbim, colegii ar fi spus imediat că o asemnea compunere "nu corespunde titlului". Orașul din România anului 2003: oameni obosiți, nervoși, urît îmbrăcați. Șoferii care se înjură între ei, ca și atunci, pietonii care umblă ca drogați, dînd unii peste alții, vînzătoare la fel de acre, funcționari la fel de adormiți și de indolenți, scrisori care fac tot trei zile între două orașe aflate la 50 de
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
lume, vede oastea lui Mahomet gata să robească Muntenia toată... Țigănimea este înarmată de Țepeș... Întunecimea sa, Campionul forțelor răului, susținătorul Sultanului invadator. ...vede și tabăra țigănească, între Alba și Flămânda-adunată, care, după porunca domnească, acum era și-n arme îmbrăcată... Și intriga continuă: Căci Vlad Vodă locuri de moșie Le dăduse cu-această învoială Ca de acuma și dânșii să fie Oameni ca și alții cu rânduială. Exact ce cere astăzi și deputatul rromilor în Parlament. Moș Drăghici, reprezentantul țiganilor
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
prin cap că sunt niște oameni/ sunt oamenii-haine omul pus peste om să-i țină de cald/ lipit de spinare prins în bolduri/ nici mai lung nici mai scurt/ cu păr des pe picioare cu simțuri atrofiate/ omul-haină mai bine îmbrăcat decât tine”. În contextul dat, dificil de impudic, am găsit încă un poem aproape inocent: „Tu nu ai de unde să știi câtă durere e în mine mă doare și cuta perdelei/ pliată ca lama unui cuțit mă vâr sub birou
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]