301 matches
-
tîmplele și gîtul. Batista era de un alb imaculat. Acum mă privea neîncrezătoare și adăugă: - Ești cam ciudat, nu-i așa? - Eu, de ce? " am ridicat din umeri. Părea să reflecteze, fără să-și dezlipească ochii de pe mine. După care, continuă îmbufnată: - Nu ți-au spus că sunt foarte bolnavă și că nu trebuie să te apropii prea mult de mine, băiete? - Ba da. - Știi ce boală am? Am întîrziat un timp cu răspunsul: - Ai plămînii bolnavi. - Nu, domnul meu. Nu plămînii
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
seară în fața televizorului, pînă la miezul nopții, cînd se termina programul. în general, îi ținea companie mama lui, așezată într-un fotoliu, brodînd sau croșetînd, cu ochii ei cenușii înguști și buzele subțiri, strînse, care-i dădeau o înfățișare severă, îmbufnată. Yoel, îmbrăcat în șort, se întindea pe canapeaua din living-room, cu picioarele desculțe cocoțate pe rezemătoare și capul pe o movilă de perne. Uneori, cînd se transmiteau știrile, li se alătura și soacra lui, Avigail, deși aceasta respecta cu strictețe
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
funcțional, de obiect al plăcerii, inteligența ei se cade ignorată, fiind stînjenitoare. "Autoritatea" sa nu iese din raza capriciului delectant pentru partener, id est pentru stăpîn: "Așa o doream". "Gravă ca un copil care cere luna sau pasărea de aur", "îmbufnată și copilăroasă ca o cadînă". Captivat de propria-i personalitate, preocupat de protejarea superiorității masculine, bărbatul se arată ofuscat de ideea unui ajutor primit din partea femeii: " Mi se pare penibil să obțin cel mai neînsemnat sprijin datorită nevestei mele!". Egalitatea
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
de savanți precum Nicolae Cartojan. Citarea edițiilor cu toptanul, fără discernământ critic filologic și istorico-literar, discreditarea "buchiselii" lingvistice comparate, absolut necesare, precum și a minuțioaselor cercetări bibliografice preliminare, fără de care nu pot fi realizate ediții corecte, de încredere, precum și tăcerea savant îmbufnată a majorității lingviștilor, cărora s-ar părea că nu le prea plac dialogurile polemice, au înlesnit și înlesnesc pătrunderea în textologie a impostorilor, a șarlatanilor, a plagiatorilor - căci există și în textologie plagiatori -, și a tot soiul de furi și
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
de fildeș și, totodată, criptă (căci din-,spre Sărindar"!), dă buzna Gore Pirgu, spusesem, într-o zi, cu "carlinul" lui Haralambescu (o șarlă ce, uitasem să adaug, e îmbrăcată într-un "valtrap roșu"!), spre indignarea franțuzoaicei gazde, care, nu numai "îmbufnată", dar și "roșie", o să-l anunțe pe acest goujat... Or, a "roși până în albul ochilor" e cea dintâi reacție a Ilincăi (de o "albeață", ea, a pielii, "nefirească", ba, pasămite, și noctilucentă, - căci "goală, cred că s-ar fi văzut
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
asa a fost caracterizată această parte a lumii în care domiciliază România. O mulțime de politicieni, jurnaliști, comentatori, sau simpli chibiți s-au îmbufnat superior, s-au indignat major, sau pur și simplu s-au resemnat mioritic pentru această categorisire. Îmbufnații: nu credeam că occidentalii sunt capabili de așa ceva după toate eforturile pe care le-am depus. Indignații: cum domnule?, noi care ne-am bătut cu românii (și am mâncat bătaie), noi care am luptat cu turcii (și deobicei, am mâncat
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
Mircea Mihăieș Dintre toate reacțiile la hatârul pe care ni l-a făcut Europa - anularea necesității vizei pentru românii care călătoresc în spațiul Schengen - cel mai mult mi-a plăcut ieșirea îmbufnată a lui Vadim. Strâns cu ușa, "tribunul" nu putea spune, francamente, că românii nu trebuie să călătorească în străinătate. Deși în perfectă concordață cu doctrina partidului, o astfel de declarație ar fi însemnat să le ia românilor o iluzie. Tocmai
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
Soldații vor lăsa dîre mari de noroi/ Și miros de cartofi rîncezi, de macaroane/ În mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
a criticii. În perspectiva sa, înțelegerea poeziei implică "o stare de bunăvoință din partea receptorului, de ospitalitate, de mărinimie și de încredere: din partea sa în aceeași măsură ca din partea poetului". Textul se lasă pătruns doar "în absența unei atitudini egoiste, agresive, îmbufnate ori preconcepute a destinatarului". Poezia nu poate fi concepută decît ca o manieră de comunicare morală, ca o "spovedanie", ca o "destăinuire". Emițătorul (poetul) "se predă destinatarului, ipoteticului său cititor pe de-a-ntregul, în nădejdea că cifrul său (discret, sperios
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
intropatiei, prin lărgirea lui axiologică, în cele din urmă cu o semnificație existențială. N. Steinhardt s-a manifestat ca un adversar decis al structuraliștilor, atacînd "terminologia lor invariabilă, lexicul lor categoric îngrădit, tonul lor sentențios, repulsia lor acută pentru spontaneitate, îmbufnata lor minuție, distanța scorțoasă la care se mențin în raport cu cititorii, totala neputință de a se bucura și a-și descreți fruntea, voita lor ferecare într-un perimetru îngust și etanș (alimentat de un singur izvor energetic - și acela nu al
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de o ziaristă americană care ne aduce istoria atît de aproape, încît uităm sau trecem cu vederea că tehnica ei ar fi probabil incriminată de către istoricii de meserie. Toate convulsiile la care asistă, abdicarea lui Carol, întoarcerea reginei Elena, ezitările îmbufnate ale regelui Mihai, ascensiunea lui Antonescu, sîngeroasele răzbunări gardiste sînt contrapunctate de lungi discuții cu oficialii germani sau cu "fostele Excelențe" (personaje mateine cărora americanca le prinde savoarea). în restaurantul Cina oficiază chelneri cu o adevărată filosofie a discreției și
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
ziua, auzim: mami, tati, vin și eu! ei aș, în secunda doi e peste noi și se ofilește și cel mai tare temerar,capabil să facă sex în condiții extreme. ne sculam “fericiți”, bem cafeaua, mancam.vine tata, ne vede îmbufnați, cu fundu’n sus și om bătrân înțelege că e rost de drum. îl ia pe Ianu cu bicicleta să meargă, departe,departe.anunta galant:tata,lipsim cam o oră și pe ma-ta am aranjat-o cu toate,așa că
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
VIOARA ȘI ARCUȘUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Picurând din coapsa curbă Sub arcuș a ei povară, Lângă floarea din fereastră, Lung, suspină o vioară. Un căluș ca abanosul Îmbufnat și încleștat, O cuprinde în strânsoare Prea dramatic, pasionat. Coardele i se revoltă Mult întinse pe-al ei gât Și-l cheamă, gălăgioase, Să le țină de urât. Doar arcușul, nestatornic, Cu-ale lui plete prea lungi, Le răsfață, cu
VIOARA ŞI ARCUŞUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383705_a_385034]
-
pândă. După mai bine de un ceas, văzu veverița sărind din ramură în ramură, apropiindu-se de scorbură. Veverița avu presimțiri rele. Casa ei era răscolită. Intră în scorbură să caute ce-i era mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în mintea veveriței. A început să-i pară rău ca i-a luat pampoanele, la care biata vietate ținea atât de mult. Avusese o
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
fure vreascuri în pădurea de pe deal. Avea el un loc anume, unul foarte special, Plin de crengi uscate bine ce mai cad de la copac. Când, în față îi apare unul mare, un malac, Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat: -Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i... Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măliga
ȚIGANUL... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380198_a_381527]
-
și repetam figura cu clopoțelul și...Câțu-Mâțu. După ce strângeam mai multe ouă, mă duceam victorios la mama: -Ai văzut câte ouă am strâns? Astea sunt ale mele! -Ale tale sunt, mă, ale tale! zâmbea mama. Surorile se uitau la mine îmbufnate și începeau să-mi ceară: -Da’, ce, dă-ne și nouă! -Nu vă dau! le spuneam, arțăgos. -Da’, de ce nu ne dai? insistau ele. -Uite-așa! le înfruntam eu. -Mamăă! Nouă nu ne dă ouă! țipau ele. Eu le spuneam fălos
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
ajuns aici! În timp ce Moș Crăciun încerca să afle cine era uriașul și ce căuta acolo, Zâna Iarna începu să deseneze cu bagheta ei magică ornamente argintii pe la ferestrele căsuței. Ștefania ieși să atârne de streașină flori de gheață, iar spiridușul, îmbufnat, porni să împletească rapid cu mânuțele lui, noi șiruri de beteală, care să o înlocuiască pe cea dispărută. - Ei, dragii mei, avem un mister de dezlegat aici! Un uriaș care nu știe de unde vine, nu știe cine e și nici
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
nu îndrăzniră nici măcar să se privească. Cei care ieșiseră la geamuri și-i urmăreau ca pe miri, niște miri ai suferinței și speranței germinate în decorul alb și auster al suferinței și luptei cu moartea, îi crezură certați. Aveau aerul îmbufnat și ușor înstrăinat al îndrăgostiților aflați la prima ceartă. Ea pășea sfios, scuturându-și pletele-n soare, flacără arămie, suavă, jucând fragil pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
propulsat ca de un arc. Timpul nu mai vroia deloc să aibă răbdare cu Gigi Pătrunjel și-l mâna de la spate ca pe găinile zburătăcite, scăpate din ogradă. Timpul cu care se lupta Gigi Pătrunjel era de data asta chiar îmbufnat și bătea din picior ca o adolescentă năzuroasă și isterizată de propria i pubertate. Și, ca un bonus de umilință, îl împinse cu un șut în fund direct în baie, de-l făcu pe Gigi Pătrunjel să geamă de durere
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu siguranță ați reuși. Râseră amândoi și bătură palma. - Sunteți simpatică, dar nu mai pot pierde nici o secundă. Mă grăbesc, de aceea și aveam viteză. - Mda, acum vrea să mă lase baltă după ce m-a accidentat. O făcu Karina pe îmbufnata. - Sigur sunteți bine? Văd că ați început iarăși să vorbiți singură. Vă descurcați? - Cred că mă descurc, dar să nu mai dărâmi și alte persoane în drumul tău! îi dădu de grijă Karina, ca o mămică protectoare. - Voi fi mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
remarc către Leila că Hermes, patronul hoților, dar și al comerțului, inclusiv cel tâlhăresc, prezidează în același timp aprofundarea cunoașterii: her meneutica. Leila însă nu asculta, prea ocupată cu fotografierea bărbosului hopa-mitică. Mitraliind cu butonul, un ochi închis, ținea buza îmbufnată și strâmbă. Mă tot întreba în ce fel subiectul documentarului meu avea să fie Jamsheed. O decriptare a Afganistanului de azi prin portretul unui omtrunchi, i-am clamat, nesigur. A schițat un zâmbet sceptic, ba chiar un pic disprețuitor, deși
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Ca să mă împiedice să alunec în somn, a început să-și vâre fluturele în toate găurile, plescăind și frământând și gemând, ba chiar m-a făcut să tresar când a răcnit deodată: Baaauuum, aruncând din șolduri spre tavan. A adormit îmbufnată, cu mina dezamorsată înfiptă adânc în ea. Dimineața, la eterna omletă afgană, m-a întrebat sarcastic: — Zi, și? Până la urmă ce reportaj e ăsta, cu așa per sonaj că nici nu știi ce sfârșit să-i dai? Eu nu fac
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
te-ai lipit de mine, altfel cerșeai și azi în fața gării. Dă și mie, dă și mie, vai de capu` tău, să mor eu dacă nu ziceai așa și plângeai printre picioare de cucoane și barosani! Hai sictir! Făcând pe îmbufnatul, Tică trage undița, însă are surpriza să constate că a rămas fără râmă. Scoate alta, dintr-o cutie metalică, apoi o fixează în ac, cu gesturi experte și bombăne: Zău? Cerșeam pe dracu` să te ia, Baroane, ai uitat câți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
său de revoluție socialistă. Cum destinatarul e nimeni altul decât autorul Mistrețului cu colți de argint, iar vina pentru moartea activistului o poartă un "mistreț reacționar" și pe deasupra doct, întregul episod devine savuros. Nu și pentru pixurile lipsite de umor, îmbufnate, ale securiștilor, care se limitează la a încercui sintagmele periculoase, ignorând ceea ce capitaliștii sălbatici numeau, atunci ca și acum, story-ul. Tac muzele, tac mieii, dar tac - mai abitir - și ofițerii. În subsoluri. Un comunism ilariant În bătrâna și buna revistă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
copil. De fapt lui îi datorăm tinerețea sufletelor noastre. Un copil, domnule învățător, dar un om de ispravă - a apreciat agronomul. Eu zic să nu uităm pentru ce ne-am adunat și să întrebăm de sănătate cele ulcele ce stau îmbufnate pentru că nu sunt băgate în seamă. Apoi s-o rugăm pe doamna învățătoare - așa îi spunea bătrânul întotdeauna soției sale față de musafiri - să ne omenească cu ceva de-ale gurii. După un timp, licoarea parfumată din ulcică a topit timiditatea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]