8 matches
-
primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine-o vară să trăiesc În vechea noastră Turdă... Referință Bibliografică: Primăvară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/E_primavara_romeo_tarhon_1364967269.html [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
de rouă, Vederea n-o mai înțeleg deloc, Mi se rupe sufletul în două, Nu-l mai coase nimenea la loc. Am în cuget o durere surdă, Eu numai de-o vreme o aud, Simt cerul peste lume cum se îmburdă Din Satul meu și până către sud. Se face dimineață, pe coline Mai umblă noaptea rătăcind hai-hui Și-așa mi-e dor să vin acum la tine, Dar nici un drum, nici o potecă nu-i! Vremelnicia vieții nu mă lasă, Mă
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_poeme_nicolae_nicoara_horia_1372166327.html [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
dar femeia este aia care stă la cârmă. Și când vin și vremuri grele, că așa-i făcută viața și cu bune și cu rele, dacă femeia știe să cârmească bine, barca iese din necaz, dacă nu, se răstoarnă, se îmburdă, cum zicea ea în graiul local. Ți-oi spune cum era să se îmburde odată și barca noastră.” A tăcut și privind într-un anume punct, parcă își chema amintirile. - Ți-oi spune o întâmplare de pe la început, nu chiar multă
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/elena_buica_1488958878.html [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
că așa-i făcută viața și cu bune și cu rele, dacă femeia știe să cârmească bine, barca iese din necaz, dacă nu, se răstoarnă, se îmburdă, cum zicea ea în graiul local. Ți-oi spune cum era să se îmburde odată și barca noastră.” A tăcut și privind într-un anume punct, parcă își chema amintirile. - Ți-oi spune o întâmplare de pe la început, nu chiar multă vreme după ce ne-am luat. Atunce o fo` bai, pântru că socru-tău, Flore
GÂNDURI ÎNCHINATE FEMEII ��' SOŢIE ŞI MAMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/elena_buica_1488958878.html [Corola-blog/BlogPost/376795_a_378124]
-
primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine-o vară să trăiesc În vechea noastră Turdă... E primăvară, pe crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Martisoare_martisoare_romeo_tarhon_1393581818.html [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
vechi germane din română (a. 1921) și despre gepizi (1922), de elemente „numaidecât gepide” care însă după Philippide „ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut, strugure, tureatcă, a se uita, vorbă, a zburda, a zgudui. El citează ademenitoarea afirmație a lui Diculescu cum că „numărul elementelor vechi germane din limba română, în afară de numele proprii, este de cel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
George Bălăiță într-un subtitlu. O preiau aici pentru întreaga ei încărcătură metaforic exactă.) Datorită lor, acel Acasă sună, la sfârșitul lecturii, mult mai clar decât Cîmpia Armaghedonului. Temeteu (cimitir), rișcaș (orez), nealcoș (mândru), ticlăzău, cinaș, vigan, silvoiz, a se îmburda sunt numai câteva dintre regionalismele care, în primă instanță, derutează. Abundente și disonante la începutul romanului, ele devin firești de la un moment încolo, chiar dacă nu întotdeauna sensul lor se degajă din context. Nu e un panaș lingvistic acesta, nu-i
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
că, dacă-i rămîne aici, cum ai tăt vorbit că le știi pe tăte, oamenii te-or Întreba: da’ nouă de ce nu ne-ai spus că s-a zdruncina pă mîntu’ cu case cu tăt peste noi? Și te-or Îmburda de la putere, domnu’ ori tovarășu’. Așa i-o spus oamenii de știință, iară el s-o dus fără gînd, ne-o lăsat aci cu năcazu’ pă noi... Și dacă el n-o fost, oamenii ce-o spus? N-o știut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]