48 matches
-
și Stalin apăreau deseori uniți dar, de fapt, diferențele ideologice nu dispăruseră niciodată. În disputa lui cu Troțki, Stalin a micșorat importanța rolului muncitorilor în țările capitaliste avansate, (de exemplu, el a postulat că în Statele Unite clasa muncitoare s-a "îmburghezit" devenind aristocrați ai muncii). De asemenea, Stalin s-a contrazis cu Troțki în problema rolului țăranilor, precum în China, unde Troțki dorea o insurecție urbană, dar nu un război de guerilă cu bază în zonele rurale. Cele mai importante contribuții
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
Înainte nu se uita nimeni la asemenea vorbe. Ce e trist, domnule judecător, e că oameni, oricât de respectabili, sunt aruncați pe drumuri fără nici o vină, cu eticheta - vă închipuiți! - că sunt oamenii „vechii societăți”. Chiar tratați ca infractori. În loc să îmburghezească proletariatul, ei proletarizează burghezia, la care de fapt râvnesc. - Numai partea a doua e adevărată, în ce privește partea întâi nu-i adevărat decât cu unele nuanțe, chiar diferențe. Observați: cu cât vorbesc mai vehement împotriva burgheziei, încărcând-o cu toate relele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de fapt râvnesc. - Numai partea a doua e adevărată, în ce privește partea întâi nu-i adevărat decât cu unele nuanțe, chiar diferențe. Observați: cu cât vorbesc mai vehement împotriva burgheziei, încărcând-o cu toate relele lumii, cu atât ei înșiși se îmburghezesc mai mult, e vorba de cei de sus. În primul rând au început să le ia casele, i-au desproprietărit și s-au mutat în locul lor, iar în destule cazuri însușindu-și până și mobila lor; aceștia sunt „aleșii revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu alte cuvine, traduce complexitatea personalității, efortul individului de a Înțelege și a-și explicita contextul. „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului”, afirma ritos poeta. Dacă nu-ți mai conservi și cultivi coeficientul de vulnerabilitate, atât cât Îl ai, „dacă te Îmburghezești”, atunci „intră În tine altcineva”, persoana ta se decolorează și se Îmbățoșează. Vulnerabilitatea interioară, exprimată prin curiozitate și uimire, prin dispoziția de a asculta pe ceilalți, chiar dacă viața ți-e bine așezată social și profesional, te apără de ritualism, de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prin mimesis). În același timp, tânărul mic-burghez, adecvându-se la modelul „televiziv” - pe care, fiind creat și promovat de însăși clasa din care el face parte, îl percepe drept natural -, devine în mod bizar grosolan și nefericit. Dacă lumpenproletarii s-au îmburghezit, burghezii s-au lumpenproletarizat. Cultura pe care ei o produc, având un caracter tehnologic și strict pragmatic, îl împiedică să se dezvolte pe vechiul „om” ce încă trăiește înăuntrul lor. În toată această stare de fapt, responsabilitatea televiziunii este enormă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fiind, perspectiva morții îi trezea o spaimă cumplită de care, ca să scape, dădea fugă la bordel sau îi chema în ajutor pe îngeri, dar, "cu vremea, ne obișnuim cu propriile frici, nu mai facem nimic ca să scăpăm de ele, ne îmburghezim în abis"5. Dar iubirea septuagenarului Cioran pentru efemera Friedgard, tânără studentă la filozofie care, sucindu-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ea însăși. Ne și ferește să privim religia doar ca pe un instrument de gestiune socioculturală, să o gîndim în termeni de putere și de lege, în loc să-i percepem potențialul eliberator. Bine folosită, laicitatea îndepărtează de la noi ispita de a îmburghezi spiritul, după expresia lui Berdiaev. Dacă am devenit aproape străini de strălucirea transcendenței, nu se poate oare îmbina critica acestei înstrăinări cu valorificarea ei, cu răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe îndepărtarea noastră de divin pe depărtarea absolută
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se datorește altor fapte. Pe de o parte, Italienii n-au fost în ultimele decenii prea buni soldați (ca să nu spun mai mult), oricâte dovezi individuale de eroism excepțional ar putea fi citate, iar în același timp regimul fascist se „îmburghezise”, boală fatală, precum se știe, pentru orice regim revoluționar. Pe de altă parte, Germanii n-au știut niciodată să facă politică externă, adică politică pe plan continental. Admirabili [305] soldați, organizatori neegalați, patrioți mai presus de orice comparație, n-au
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
era de același ordin. Să notăm totuși că în primii ani ai existenței sale, înainte de fuziunea cu Partidul Național din Transilvania, Partidul Țărănesc numără printre deputații săi relativ puțini avocați: în 1925, numai o cincime. Dar pe măsură ce el s-a "îmburghezit", mai ales ca urmare a fuziunii sale cu Partidul Național, a început să numere mai mulți avocați în eșaloanele sale superioare. Iată repartiția detaliată a avocaților pentru două dintre partidele cu vocație guvernamentală: Tabelul 18 Avocați printre deputați Partide % Legislaturi
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
și numai bine tuturor! O primăvară frumoasă pentru Iolanda! Te îmbrățișez! Aurel Borca, 24 aprilie 1984 Dragul meu, Îți scriu într-o văgăună a nopții, liniștit ca Socrate după ce a adus un elogiu cucutei. De mai multe zile, deconectat, mă îmburghezesc cu tot ce nu-mi iscă obligații. Citesc, mă plimb, ascult muzică tot timpul, îmi permit ultimatum-uri cu T. (dar așa e necesar!), scriu epistole. Plouă și e foarte rece, asta cînd nu ninge și, deci, e și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
capacitatea societății industriale și mai ales post-industriale de a ameliora tocmai condiția acestui „gigant cu picioare de lut”: azi, În Europa occidentală și America de Nord, clasa muncitoare a devenit cu adevărat o middle-class, muncitorimea, o bună parte a ei, s-a „Îmburghezit”, au salarii apreciabile, se bucură de cinci săptămâni de concediu pe an, au dreptul la asigurări sociale, reprezentanță În parlament, au una sau două mașini la scară etc. etc., s-ar zice că burghezia a avut suficientă forță sau abilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
episcopii puternici și bine plasați. Și-i cu atât mai rău pentru noi. Iar șiiții iau calea exilului... Da, dar la ei se simte mai puțin: ei au câte șase sau opt copii; noi, câte doi sau trei. Ne-am îmburghezit, cu timpul; iar cei bogați din orașe fac mai puțini copii decât sărăcimea de la sate. Este pedeapsa noastră. Creștinii au mai multe pretenții materiale decât prietenii noștri șiiți care pot trăi numai cu ceai și biscuiți. Și apoi, cum cei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iar apoi a regatului României. Ca urmare, un automatism datorat acestei ambiguități naționale generează o sub-utilizare a altor linii de conflict care traversează societatea românească, cum ar fi opoziția dintre marii proprietari de terenuri și o mică aristrocrație care se îmburghezește, o opoziție între o minoritate intelectuală progresistă de inspirație marxistă care încearcă să însuflețească politic un proletariat puțin vizibil și luări de poziție conservatoare, o opoziție între o mare masă populară rurală, o slabă clasă de mijloc citadină și o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
pe bani buni, vorbesc de liderii de sindicat, s-au transformat din dulăi de maidan în cățeluși de salon, au mârâit ceva la întâlnirea cu președintele, și au promis ceva proteste. Ce s-a întâmplat de fapt? Liderii s-au îmburghezit, au afaceri, au relații cu capitaliștii, au devenit aristocrați după avere și săraci după vorbe. Ceea ce nu s-a spus și ar fi trebuit să se spună este că Traian Băsescu, ca reprezentant al capitalismului dâmbovițean, nu putea lua alte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
capitală, își concentrează forțele într-un spațiu restrîns de 87 km2, aproape circular. Clasele populare au fost în mare parte izgonite în afara limitelor administrative ale orașului, dincolo de bulevardul periferic. Această segregare accentuează excluderea socială, iar Parisul nu încetează să se îmburghezească. Chiar dacă nu toți francilienii 2 au posibilitatea să locuiască în Paris, aceasta nu justifică ideea potrivit căreia capitala ar fi rezervată claselor avute. Chestiunea amestecului social se va afla așadar în centrul acestei sociologii a Parisului. Dar capitala este multiformă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
din parcul Monceau locuiau deja în imobilele cu locuințe închiriate din cartierul Épinettes. Și astăzi unele voci afirmă existența unei disparități de o parte și de cealaltă a liniilor ferate care conduc la Saint-Lazare. Toate cartierele arondismentului 17 s-au îmburghezit. Procentajul de cadre și profesiuni intermediare a crescut de la 29,3 la 54,3 % în cartierul Épinettes (rata de multiplicare este de 1,85), în timp ce în Ternes a sporit de la 45,2 la 73,76 % (rata de multiplicare este de
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
colectivă a Acțiunii artistice a Orașului Paris, Le XXe arrondissement, la montagne à Paris, 1999, pp. 226-230. V. Parisul, oraș burghez, oraș de stînga? Paradoxurile electorale ale capitalei Bulversările demografice și sociologice dintr-un Paris care se depopulează și se îmburghezește nu puteau rămîne lipsite de consecințe electorale. Însă acestea nu au fost cele la care ne-am fi putut aștepta. Bertrand Delanoë a fost ales, iar stînga a cîștigat mai multe primării de arondisment și circumscripții legislative la alegerile din
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
ajungem din nou la sisteme totalitare, pentru că tendința deja există. „Toată situația actuală își are explicația în primii ani de după comunism. Atunci tot soiul de persoane și personalități s-au erijat în lideri ai societății civile, iar ulterior s-au îmburghezit, și-au găsit poziții în administrație, dacă nu au emigrat. Atunci, așa numita societate civilă a început să cadă. Acești oameni au omorât în mod real reacția societății românești”, a completat și Vlad Nistor.
Dezbatere DeCe News: Epoca lui Băsescu va fi doar un paragraf mititel în cărţile de istorie - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/47653_a_48978]
-
serios. Și chiar un pic tragic. Asta m-a cucerit. Fiindcă, pentru mine, un scriitor se trădează că e bun nu numai ca scriitor, dar și ca persoană. Vulnerabilitatea, asta e marca talentului. Dacă nu mai ai asta, dacă te îmburghezești, deodată intră în tine altcineva decât acea ființă poetică fragilă pe care ai ocrotit-o atâta timp. Dan a avut multe probleme în viața lui. Iar asta i-a asigurat vulnerabilitatea. Chiar și pe aceea fizică, nu numai pe aceea
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
abuzuri, în cazul în care ar fi bine supravegheată și des "criticată". În fond, spiritul de "clan", a existat dintotdeauna. Este un sentiment similar celui care îl inspira, demult, pe Saint-Simon, atunci când îi reproșa lui Ludovic al XIV-lea că "îmburghezește" marile slujbe. În această privință el se înșela: predecesorii lui Ludovic al XIV-lea nu avuseseră, de altfel, grija de a fi bine serviți, ei dând mai multă atenție "talentelor" personale ale agenților decât "pergamentelor" lor. De pildă, Jeannin era
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
abia acum, după ce au murit atâția tineri și după ce ni s-a spus că la noi comunismul nu mai este posibil, începem să recondiționăm vechile structuri pe ușa din dos. Noroc că ziariștii disidenți de la România liberă nu s-au îmburghezit după revoluție și nu s-au clintit de la datoria lor. Și noroc cu orașul martir Timișoara în care lumea s-a purificat prin moarte și n-a mai acceptat să înceapă de la capăt ce-a fost. Timișoara a rămas mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ca prostu’ la femeile alea, toate cam la treizeci și ceva, unele mai fragede... Le sorbea din priviri, eliberându-se parcă de o pornire vicioasă, ivită din atmosfera ternă, monotonă, a după-amiezii de duminică, saturată de familii de proletari onorabili, îmburgheziți de traiul la bloc, îmbrăcați la costume și cravată ca să meargă la vot, și uite-o, dragostea mea, atunci te-am văzut, uite-o p-aia care nu pare să aibă mai mult de douăj’ de anișori, cât de fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă Întrerupe Sapșa. «Banii storși din sângele narodului truditor, din sudoarea proletariatului, a clasei muncitoare! Scoate și predă puterii sovietice liberatoare toate cărțile burgheze!» « Cum așa, burgheze?», fac eu. «Doar și tu ai citit burghezele acelea - și nu te-ai Îmburghezit, din contra! Le-au citit și mama ta și surorile toate, mai cu seamă Roza, cea pe care am necinstit-o eu și s-a-necat În iaz...» «Să nu ne-mpiedicăm În amănunte...» face Sapșa. «Mersul istoriei mereu-nainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în Franța, numai burghezii care citesc din an în Paște o carte se lasă impresionați de Academia Franceză. Când zic burghezi îi includ în această categorie și pe muncitorii care încă nu sunt în șomaj și fac totul ca să se îmburghezească, adică se străduiesc să semene cu burghezii. Asta se numește societate de consum. Cine se pricepe la literatură știe foarte bine că scriitorii care fac azi parte din Academia Franceză sunt de fapt niște scriitori de mâna a doua (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Înainte nu se uita nimeni la asemenea vorbe. Ce e trist, domnule judecător, e că oameni, oricît de respectabili, sînt aruncați pe drumuri fără nici o vină, cu eticheta - vă Închipuiți! - că sînt oamenii „vechii societăți”. Chiar tratați ca infractori. În loc să Îmburghezească proletariatul, ei proletarizează burghezia, la care de fapt rîvnesc. - Numai partea a doua e adevărată, În ce privește partea Întîi nu-i adevărat decît cu unele nuanțe, chiar diferențe. Observați: cu cît vorbesc mai vehement Împotriva burgheziei, Încărcînd-o cu toate relele lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]