72 matches
-
și o biserică catolică, ale cărei porți erau ferecate din anul în care Mao ZeDong stârnise marea revoluție culturală proletară, după ce, cu doar un an înainte, în 1965, i se plânsese lui Andre Malraux, într-o convorbire de substanță, de îmburghezirea vieții la nici douzeci de ani de la proclamarea republicii populare. În seara aceea a echilibrelor, eram de serviciu pe ambasada. Se înserase și mă pregăteam de culcare. Ce puteam să fac, într-o țară condusă nu prin legi parlamentare, nici
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 by http://confluente.ro/Constantin_lupeanu_21_iulie_1932_zi_b_constantin_lupeanu_1341570119.html [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
de clasă și a noii acumulări de bogăție.”[3] Asemănările dintre gentrificarea descrisă de Zukin și cea descrisă de Chelcea constă în transformările structurii claselor sociale. Însă, dacă între anii 1960-1990 clasa de mijloc a New York-ului se marea prin îmburghezirea unor artiști care deveneau modele de muncă pentru recalificarea claselor dirigente în perioada dezindustrializării, între anii 1990-2000 Bucureștiul a fost lovit de o neoliberalizare forțată a economiei. Aceasta nu a produs o clasă de mijloc pe modelul muncii artistice, ci
Spațiul creativ este noul tău loc de muncă! Gentrificare, artă și muncitori culturali () [Corola-website/Science/295757_a_297086]
-
de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu timpul îi vor privi cu superioritate. Dar paralel cu îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sunt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea seama că sunt doar pioni pe o mare tablă de șah, la discreția acestora, că libertățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
presupune un sacru care se luminează, un cosmos ușurat de toată greutatea nopții, sumbra față a numen-ului originar. Ceva ca rotunjirea unghiurilor, un climat nou de conivență sau de cordialitate între om și mediul lui. Și deci o primă îmburghezire. Individualismul și capitalismul sunt condiții prielnice pentru a îndrăzni să deschizi ochii, în mod profan, spre ape, munți și păduri. Sunt necesare un început de stăpânire a distanțelor și a forțelor naturale, un anumit progres al comerțului, al navigației, al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și a personalităților prezentate, cât și prin judecățile de valoare pe care autorul le face. Întâlnim în el concepte „uitate”, „ocolite” sau pur și simplu rămase inoperante pentru sociologii din România (alienare, fetișismul mărfii, xenocentrism, sexism instituționalizat, lupta de clasă, îmburghezirea clasei muncitoare, masculinitate hegemonică, oprimarea femeilor, panică morală, injustiție socială, proletarizare, socialism de stat etc.), care, lepădându-se de marxism, au aruncat, odată cu apa, și copilul din copaie. Dacă în perioada comunistă, în științele socioumane te împiedicai de „marxismul creator
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
tehnologiilor (tehnologiile informatico-cognitive), trecerea spre modelele „postmoderne” ce pun pe prim-plan „valorile spirituale”, față de cele „materiale” (mai corect, a cerințelor spirituale de viață față de cele materiale), „spiritualizarea economiilor” etc. „Ceea ce s-a petrecut În viața modernă nu este doar Îmburghezirea culturilor războinice și Înlocuirea pasiunilor prin interese, ci, de asemenea, spiritualizarea vieții economice și Înzestrarea acesteia cu aceleași energii competitive care alimentau pe vremuri viața politică. Ființele umane, În mod frecvent, nu acționează ca niște maximatori de raționalitate utilitară În
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
72. În melodramă, ca și în viață, comicul și tragicul se amestecă, deci, inextricabil. Apariția și succesul melodramei în Noul Regim e un fenomen similar, în esență, cu procesul descris de Mario Praz73 sau Virgil Nemoianu 74 pentru a explica "îmburghezirea" romantismului, adică metamorfoza romantismului înalt, vizionar, în romantism Biedermeier, prin cristalizarea unei culturi tipic burgheze în care arta devenise și un mod de viață, fiind integrată organic în peisajul cotidian. Din acest unghi, melodrama ar putea fi apreciată drept simptomul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Administrației Penitenciarelor din România, primele numere din anii 2002-2004, în care sînt prezentate aceste fapte, mascate printr-o clasică limbă de lemn. 102 Pentru Robert Michels, organizațiile dau naștere la o dominație a unor funcționari care, printr-un proces de "îmburghezire, ajung să formeze o clasă aparte: oligarhia. Cu cît organizația se birocratizează mai mult cum e cazul închisorilor -, cu atît funcționarii se îndepărtează de scopurile pe care s-au angajat să le slujească și se orientează către scopuri personale, urmărindu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
valorile tradiționale și la instituția Bisericii, ce reprezenta simbolul acestor valori; 2. faptul că Italia rurală și paleoindustrială s-a prăbușit, s-a distrus, a dispărut, iar în locul ei este un gol ce urmează probabil să fie umplut de o îmburghezire totală, de tipul pe care l-am amintit mai sus (iubitoare de mode, fals tolerantă, filoamericană etc.). Fără îndoială, acel „contra” a fost o victorie. Dar ceea ce demonstrează el în realitate este că s-a înregistrat o „transformare” a culturii
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în care nu o mai făcuse - cu o prospețime, un entuziasm, o sinceritate absolut neschimbate, de parcă n-o mai făcuse de ieri. În schimb, putem prevedea că cinci ani de „fascism consumist” vor schimba lucrurile în mod radical: va începe îmburghezirea sistematică și pentru poporul portughez și nu se vor mai găsi nici spațiu, nici suflet pentru ingenuele speranțe revoluționare. Ieri a fost o conferință de presă a lui Marco Pannella. Vorbind cu o vivacitate cuceritoare și cu veselie, în ciuda celor
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se pronunță un anumit număr de îndepărtări - 40% din 250000 membri ai partidului sunt excluși -, iar în 1921-1922, un nou val de epurări duce la plecarea a 20% din membrii partidului, considerați vinovați de indiferență politică sau de comportamente nedemne (îmburghezire, carierism, alcoolism...). începând din 1924, recursul la epurări* devine o practică din ce în ce mai sistematică ce vizează eliminarea vechii elite și asigurarea docilității cadrelor nou promovate. în acest scop, Stalin orchestrează, mulțumită poliției politice, valuri succesive de controale și apoi de violente
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
La al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 6 mai 2007, Nicolas Sarkozy obținea în Paris 50,2% din voturile exprimate, dar 81% în al 16-lea arondisment. Există o legătură vizibilă între votul conservator și procentul de "îmburghezire" al circumscripțiilor. Acest vot pentru dreapta este, în cartierele de lux, manifestarea segregării urbane și a identității reprezentărilor și dispozițiilor majorității: lumea este văzută la fel, atunci când toți ocupă poziții identice. Ceea ce, bineînțeles, nu înseamnă că nu pot exista excepții
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
postcolonială: menținerea vechilor rețele ar fi trebuit să faciliteze reconversiile membrilor fostei elite (de exemplu, o conversiune reușită a capitalului politic), În funcție și de importanță capitalului cultural și social deținut. Pe de altă parte, „teoria circulației elitelor” (sau a “Îmburghezirii Întrerupte”, Szelenyi după Pareto) scotea În evidență faptul că resursele necesare succesului diferă de la o țară la alta și insistă mai cu seamă asupra efectelor declasării vechii elite. Două ipoteze alternative fuseseră inițial formulate: schimbările politice n-au afectat compoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care sînt rațiunile profunde ale socialismului? Care sînt factorii subiectivi care antrenează adeziunea maselor la socialism? De la Marele Război încoace, situația s-a schimbat mult în Europa, iar dacă, după spusele lui de Man, clasa muncitoare se află în plină îmburghezire în Germania, Belgia, în alte țări europene precum și în Statele Unite, devine cu atît mai necesar de a scoate în evidență mecanismele psihologice subiective care o fac să adere la socialism: acest demers nu are nimic inevitabil, nu se bazează pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu este pentru ei în fiece clipă decât ceea ce este deja, nu se străduiesc să ajungă la nici o perfecțiune și se lasă antrenați ca niște geamanduri în derivă (ibidem, p. 6). Dihotomia ideal/tipic astfel prezentată corespunde viziunii tocquevilliene a îmburghezirii generalizate a societății și a preponderenței etosului prozaic al claselor mijlocii. Pe această concepție a evoluției sociale vine să se grefeze o exigență de moralitate publică adresată claselor conducătoare noi și vechi. Privilegiile odată cu nașterea, cele privind averea sau statutul
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
vocaționale în Cristos, de Care nimic nu trebuie să ne despartă pentru nici o rațiune. În capitolul IX, plecând de la reacția Sf. Ap. Petru față de Simon Magul, autorul ia atitudine împotriva iubirii de bani și de comodități, arătând că dorința de îmburghezire, căutarea unei funcții anume, erezia banului etc. sunt tot atâtea aspecte care ne îndepărtează de Cristos; suntem invitați să ne încredem în Divina Providență, pentru că tot se construiește fără Dumnezeu duce la neglijarea propriei vocații și la descurajarea sufletelor de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise prin labirintul de „sub picioarele sale”, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cerea să se facă rugăciuni pentru suveranii pontifi. În persoana papei îl vedea pe vicarul lui Cristos iar în Biserică Trupul mistic al lui Cristos, realitate cerească și pământească laolaltă. Nu aprecia nicidecum fastul Curiei romane și nici nu accepta îmburghezirea anumitor curiali. Dimpotrivă, își dorea o reformă radicală și o respingere netă a aparențelor regale. Dar când îi ajungeau deciziile Congregațiilor romane, asculta fără a aduce reproșuri, chiar dacă acestea nu erau mereu în sintonie cu conștiința sa. De exemplu, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
parohie mobilată cu un gust rafinat? Cum să preamărești jertfa Crucii și să nu știi să renunți la un superfluu, precum o țigară?». Și apoi nu se teme să puncteze tot mai sus, vorbind cu curaj despre Curia romană... «de îmburghezirea lor, de mentalitatea unor impiegați de carieră care nu se mai preocupă de ministerul sacerdotal. E cert că situația Cetății eterne nu e proporționată între exuberanța numerică a clerului și a religioșilor, și deficiența de prezență din alte ambiente...». Înaintea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
decembrie 1972) „Toate aceste lucrări, ca și altele, își găsesc justificarea în sentimentul că noi părăsim, prin socialism, modulii constitutivi ai Europei burgheze și pășim spre un nou soi de umanitate, și de cofraternitate, neexpurgată de mari greutăți, dar neaderentă îmburghezirii în opacitatea unilaterală a profilului dezumanizat.“ (Contemporanul, 8 aprilie 1977) EVU Eugen „[...] Mă prind cu trup Și suflet întru tine, Timp comunist Al țării de tării, Din dor curat Și cântec spre mai Simt respirarea Marii Poezii!“ („Timp comunist“, Familia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
modul în care Parisul s-a constituit de-a lungul secolelor, în interiorul diferitelor sale incinte, dezvoltînd mari opoziții între malul stîng și malul drept, între cartierele din est și acelea din vest. Care sînt motivele care au stat la baza îmburghezirii capitalei? Concentrarea bogățiilor de orice fel a atras întotdeauna ambiții și talente. Or Parisul își cumulează forțele și o mare parte dintre resurse în domeniile politicii, culturii, artelor, economiei sau afacerilor. Cum poate fi explicat faptul că municipalitatea a basculat
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Afacerilor Interne, el este de asemenea cartierul afacerilor și al finanțelor, care se prelungea cîndva în cel de-al nouălea arondisment. Odată cu arondismentele al zecelea și al unsprezecelea, ajungem în vechile cartiere populare și industriale, aflate astăzi în curs de îmburghezire. De la cel de-al 12-lea la cel de-al 20-lea, arondismentele sînt alcătuite din cartiere rezidențiale. Traseul pornește de la mica burghezie intelectuală din sud, se continuă cu înalta societate a cartierelor șic din partea de vest și se sfîrșește
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
intelectuale, și deosebit de scăzută în arondismentele 18, 19 și 20 (între 0,50 și 0,57). Această distribuție spațială a categoriilor sociale se manifestă în mai multe feluri (repartizarea locuințelor sociale, nivelurile veniturilor, nivelurile de studii etc.). Creșterea populară, în ciuda îmburghezirii a numeroase cartiere, este prezentă, oricare ar fi indicele nivelului social pe care-l utilizăm. Parcurgînd un traseu avînd ca punct de pornire parcul Monceau (partea de nord a arondismentului 8, la granița cu arondismentul 17) și ca punct final
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o zonă de clase mijlocii. Parisul concentrează cele mai mari bogății, dar și lipsuri greu de conceput. Aceste contraste sociale se învecinează, fiind despărțite de o distanță de doar cîteva străzi, chiar dacă amestecul social este amenințat de un proces de îmburghezire care se întinde asemenea unei pete de ulei, nelăsînd neatins nici un cartier. Din sud-vestul spre nord-estul arondismentului 17, parcursul este în același timp istoric și sociologic, de la vecinătățile înstărite ale parcului Monceau la locuințele ieftine (HBM, succesoare ale vechilor HLM9
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
tinere și la modă, iar celălalt pe cele tradiționale și aristocratice. Stabilitatea clădirilor, fluctuațiile populațiilor Orașul este măcinat de necontenite evoluții. Locurile creației culturale se deplasează în chiar virtutea succesului lor. Creșterea prețurilor imobiliare, suscitată de cererea sporită, induce o îmburghezire care afectează aproape toate cartierele, inclusiv zonele unde acest fenomen nu părea posibil, precum Goutte d'Or (vezi textul de la pagina 47). Trebuie să facem cîteva precizări legate de vocabular: acești "burghezi", care se lasă bucuroși caracterizați de oximoronul "burghezi-boemi
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]