71 matches
-
profit mai mare din minciuna lașă decât din articularea îndrăzneață a adevărului. Dramatic e că o reprezentantă respectată a societății românește, Alianța Civică, tace de luni de zile. Și chiar nu știu de ce. S-o fi produs și acolo fenomenul îmburghezirii liderilor? N-o mai fi de demnitatea ilustrelor persoane de la vârf să intre în astfel de controverse? Or fi obosit? S-or fi plictisit? Or fi plecat din țară? Sau - după cum se bârfește - unora dintre ele li s-ar fi
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
specialități aduse din toate colțurile lumii, cu șlepuri pe care roboteau marinari din Brăilița, Atârnați și Comorofca, tot ce galeșa lume a Ťanilor nebuniť le punea la dispoziție - însemn al autorității locale burgheze, fiecare burghez sau negustor, în drum spre îmburghezire, își plimba somptuos siguranța de sine, Ťmorgať și Ťpozať în perimetrul grădiniței de la Sf. Arhangheli, unde rotea tramvaiul electric (mândria brăilenilor, era primul din țară) al lui Malatesta sau pe strada Regală"... sau "Vechii brăileni pretindeau că situația portului dunărean
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Pléiades, îngrijită de profesorul Mircea Anghelescu la Academia Română (din păcate - nu e cazul celei de față, dar orișicît - asemenea lucrări iau tot mai des, în vremea din urmă, drumul anticariatului). Pe supracopertă, mai sus de poza lui Filimon la vârsta îmburghezirii, scrie așa: Ciocoii vechi și noi, Nuvele, Basme, Escursiuni în Germania Meridională, Publicistică. Am sărit, dintru-nceput, la basme. Neocolindu-l pe cel cu care începe ediția, o prefață, din 2005, a îngrijitorului ei, despre știm că nu știm nimic
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
se elibera prin satiră și caricatură. Ideologia autodenigrării nației ca neputință istorică de emancipare va veni mai târziu. Numai lui I. L. Caragiale îi va arde de râs, altora - nu. • Mara lui Ioan Slavici legitima ardelenismul ca spirit de chiverniseală și îmburghezire prin muncă. Poate de aceea romanul nu a plăcut și nu a avut nici un succes la început de secol XX, când a apărut, și a trebuit să treacă cincizeci de ani pentru a fi redescoperit și apreciat cum s-ar
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
doar până când tatăl, doar aparent absent, al unui copil cu care nu se poate compara intervine hotărâtor. Funcționează, așadar, la Caragiale un determinism întrucâtva facil. Copiii sunt marionetele părinților lor, paravane pentru înfruntările lor și le vor copia, la vârsta îmburghezirii, purtările întocmai. De-asta nici nu-l interesează, ca indivizi care n-au cum să devină altceva decât ce-a fost sădit în ei. Ce s-a observat mai puțin e că acești copii nu cer, mai niciodată, nimic, nu
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
vocii interioare bacoviene, Iliescu poate exclama: "Mi-am îndeplinit toate profețiile politice, pot să mor liniștit!" El are dovada că a avertizat asupra primejdiilor care amenință să aneantizeze, astăzi, partidul. Ce e drept, a vorbit într-un limbaj metaforic, despre "îmburghezire", despre "ciocoii partidului", despre "corupție". Ba chiar i-a atașat lui Năstase o etichetă de care n-a mai scăpat (,Arogantul") și, dacă mă gândesc bine, porecla lipită de fruntea lui Geoană, "Prostănacul", s-ar putea să-i fie și
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
urmare, important În viața ei. Cândva fusese catolică, dar, descoperind că preoții erau infinit mai atenți când era pe cale să-și piardă sau să-și recâștige Încrederea În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și o biserică catolică, ale cărei porți erau ferecate din anul în care Mao ZeDong stârnise marea revoluție culturală proletară, după ce, cu doar un an înainte, în 1965, i se plânsese lui Andre Malraux, într-o convorbire de substanță, de îmburghezirea vieții la nici douzeci de ani de la proclamarea republicii populare. În seara aceea a echilibrelor, eram de serviciu pe ambasada. Se înserase și mă pregăteam de culcare. Ce puteam să fac, într-o țară condusă nu prin legi parlamentare, nici
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
analogia mecanismelor cultural-sociale care conduc, în Franța ca și în Balcani, spre revoluție. Obsesia sincronismului și a analogiei animă școala marxistă. Aceasta așază, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, întîiele semne ale trecerii rămășițelor feudalismului la stadiul de îmburghezire. Aceeași obsesie este semnul de necesitate al unei culturi mici, care își determină elitele să probeze fazele comune de dezvoltare dintre Estul moldo-valah și Vestul francez. MOLDO-VALAHII ȘI ROMANTISMUL EUROPEAN Întîlnirea tinerelor elite luminate din Moldo-Valahia cu romantismul european se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
nu este pentru ei în fiece clipă decât ceea ce este deja, nu se străduiesc să ajungă la nici o perfecțiune și se lasă antrenați ca niște geamanduri în derivă (ibidem, p. 6). Dihotomia ideal/tipic astfel prezentată corespunde viziunii tocquevilliene a îmburghezirii generalizate a societății și a preponderenței etosului prozaic al claselor mijlocii. Pe această concepție a evoluției sociale vine să se grefeze o exigență de moralitate publică adresată claselor conducătoare noi și vechi. Privilegiile odată cu nașterea, cele privind averea sau statutul
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
valorile tradiționale și la instituția Bisericii, ce reprezenta simbolul acestor valori; 2. faptul că Italia rurală și paleoindustrială s-a prăbușit, s-a distrus, a dispărut, iar în locul ei este un gol ce urmează probabil să fie umplut de o îmburghezire totală, de tipul pe care l-am amintit mai sus (iubitoare de mode, fals tolerantă, filoamericană etc.). Fără îndoială, acel „contra” a fost o victorie. Dar ceea ce demonstrează el în realitate este că s-a înregistrat o „transformare” a culturii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în care nu o mai făcuse - cu o prospețime, un entuziasm, o sinceritate absolut neschimbate, de parcă n-o mai făcuse de ieri. În schimb, putem prevedea că cinci ani de „fascism consumist” vor schimba lucrurile în mod radical: va începe îmburghezirea sistematică și pentru poporul portughez și nu se vor mai găsi nici spațiu, nici suflet pentru ingenuele speranțe revoluționare. Ieri a fost o conferință de presă a lui Marco Pannella. Vorbind cu o vivacitate cuceritoare și cu veselie, în ciuda celor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
postcolonială: menținerea vechilor rețele ar fi trebuit să faciliteze reconversiile membrilor fostei elite (de exemplu, o conversiune reușită a capitalului politic), În funcție și de importanță capitalului cultural și social deținut. Pe de altă parte, „teoria circulației elitelor” (sau a “Îmburghezirii Întrerupte”, Szelenyi după Pareto) scotea În evidență faptul că resursele necesare succesului diferă de la o țară la alta și insistă mai cu seamă asupra efectelor declasării vechii elite. Două ipoteze alternative fuseseră inițial formulate: schimbările politice n-au afectat compoziția
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu timpul îi vor privi cu superioritate. Dar paralel cu îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sunt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea seama că sunt doar pioni pe o mare tablă de șah, la discreția acestora, că libertățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu mai spun că lumea lui Sartre, Beauvoir, Cohn-Bendit și toată neagra inconștiență din Parisul lui Mai ’69 continuă să-i fascineze pe mulți dintre (stră)nepoții celor care, altminteri, s-au vindecat de mult de virusul anarhiei, în favoarea sfintei îmburgheziri confortabile, elitiste, antisindicaliste. Mai prost e că bietul conservatism, centrismul cumse cade, rațiunea liberală și ehosul creștin sunt condamnate la storcire și vlăguire, prinse, cum sunt, între fălcile menghinei neobolșevizante. Adică între junimea castristo-guevaristă, care cochetează cu pieptoșenia „suav“ leninistă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
modul în care Parisul s-a constituit de-a lungul secolelor, în interiorul diferitelor sale incinte, dezvoltînd mari opoziții între malul stîng și malul drept, între cartierele din est și acelea din vest. Care sînt motivele care au stat la baza îmburghezirii capitalei? Concentrarea bogățiilor de orice fel a atras întotdeauna ambiții și talente. Or Parisul își cumulează forțele și o mare parte dintre resurse în domeniile politicii, culturii, artelor, economiei sau afacerilor. Cum poate fi explicat faptul că municipalitatea a basculat
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Afacerilor Interne, el este de asemenea cartierul afacerilor și al finanțelor, care se prelungea cîndva în cel de-al nouălea arondisment. Odată cu arondismentele al zecelea și al unsprezecelea, ajungem în vechile cartiere populare și industriale, aflate astăzi în curs de îmburghezire. De la cel de-al 12-lea la cel de-al 20-lea, arondismentele sînt alcătuite din cartiere rezidențiale. Traseul pornește de la mica burghezie intelectuală din sud, se continuă cu înalta societate a cartierelor șic din partea de vest și se sfîrșește
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
intelectuale, și deosebit de scăzută în arondismentele 18, 19 și 20 (între 0,50 și 0,57). Această distribuție spațială a categoriilor sociale se manifestă în mai multe feluri (repartizarea locuințelor sociale, nivelurile veniturilor, nivelurile de studii etc.). Creșterea populară, în ciuda îmburghezirii a numeroase cartiere, este prezentă, oricare ar fi indicele nivelului social pe care-l utilizăm. Parcurgînd un traseu avînd ca punct de pornire parcul Monceau (partea de nord a arondismentului 8, la granița cu arondismentul 17) și ca punct final
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
o zonă de clase mijlocii. Parisul concentrează cele mai mari bogății, dar și lipsuri greu de conceput. Aceste contraste sociale se învecinează, fiind despărțite de o distanță de doar cîteva străzi, chiar dacă amestecul social este amenințat de un proces de îmburghezire care se întinde asemenea unei pete de ulei, nelăsînd neatins nici un cartier. Din sud-vestul spre nord-estul arondismentului 17, parcursul este în același timp istoric și sociologic, de la vecinătățile înstărite ale parcului Monceau la locuințele ieftine (HBM, succesoare ale vechilor HLM9
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
tinere și la modă, iar celălalt pe cele tradiționale și aristocratice. Stabilitatea clădirilor, fluctuațiile populațiilor Orașul este măcinat de necontenite evoluții. Locurile creației culturale se deplasează în chiar virtutea succesului lor. Creșterea prețurilor imobiliare, suscitată de cererea sporită, induce o îmburghezire care afectează aproape toate cartierele, inclusiv zonele unde acest fenomen nu părea posibil, precum Goutte d'Or (vezi textul de la pagina 47). Trebuie să facem cîteva precizări legate de vocabular: acești "burghezi", care se lasă bucuroși caracterizați de oximoronul "burghezi-boemi
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Paris (1962-1999) Sursa: recensăminte INSEE Extinderea continuă a periferiei traduce încă atracția pe care o exercită capitala. Reculul demografic al Parisului pare paradoxal: cum se explică faptul că spațiul urban care exercită această atracție a putut înregistra un asemenea recul? Îmburghezirea Parisului, scăderea densităților sale rezidențiale, ameliorarea unui habitat care, la sfîrșitul războiului, era adesea la limita insalubrității sînt factori care au avut drept consecință creșterea considerabilă a prețurilor imobiliare. Diminuarea densității rezidențiale în Paris nu împiedică orașul să fie încă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
decît exploatarea exhaustivă. În intervalul dintre recensăminte s-a înregistrat o scădere de 11,8 %, cauzată în principal de împuținarea locurilor de muncă în industrie. Această evoluție a pieței pariziene a muncii este de asemenea unul din factorii proceselor de îmburghezire și de scumpire a locuințelor. Rolul Parisului în calitate de capitală este astfel consolidat. Îndepărtarea activităților productive, ale căror inconveniente (zgomot, poluare, traficul camioanelor) sînt însoțite de prezența unei mîini de lucru în majoritatea sa slab calificată, favorizează instalarea unor activități terțiare
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
mai tîrziu cumpărată de Statele Unite, care o vor transforma în reședință pentru ambasadorul lor. O primă versiune a acestui text a fost publicată în Les Rothschild. Une famille bien ordonnée, La Dispute, Paris, 1998. IV. "Gentrificarea" și deproletarizarea Parisului Termenul "îmburghezire" nu este deloc satisfăcător pentru a desemna apariția claselor mijlocii și superioare în cartiere odinioară populare. Nu burghezii, care au moștenit un patrimoniu familial important, vin să locuiască în Bastille, și încă și mai puțin în Goutte d'Or. Noțiunea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
fizică a imobilelor degradate însoțește înlocuirea muncitorilor de către pături de mijloc" [Lévy, 2002]. Cu condiția să lăsăm deoparte sensul englez al cuvîntului gentry, care desemnează nobilimea deținătoare de pămînturi, termenul "gentrificare" prezintă un risc de aproximare mai redus decît termenul "îmburghezire". În ceea ce privește apelativul "burghezi-boemi", abreviat, pe cît de puțin elegant pe atît de puțin academic, "bobos", el corespunde pe deplin populației care a constituit motorul gentrificării. Această denumire, originară din Statele Unite [Brooks, 2002], ridică și ea unele probleme. Ea indică dificultatea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
medii și a patronilor în 1954 și în 1999 Sursa: recensăminte INSEE, APUR cu cît reculul demografic parizian se face mai puțin simțit în cartierele populare din est, arondismentele 13 și 19 rămînînd chiar constante în această perioadă. Procesul de îmburghezire nu se datorează așadar cartierelor selecte, ci mai curînd unei propagări a categoriilor superioare în ansamblul orașului. Planurile pun în evidență creșterea ponderii cadrelor în întreg Parisul, intensificarea afluxului în cartierele populare ajungînd chiar să pună pe picior de egalitate
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]