4,962 matches
-
scrie: ,Je crois avoir accompli quelques petits progrčs. Pourquoi si tard et si péniblement?" Cred că am făcut unele mici progrese. De ce atât de târziu, și cu atâta trudă? Pagini remarcabile sunt dedicate de Octavian Paler artei făcută din înțelepciune, împăcare și mister a lui Rembrandt, destinului și picturii lui Velasquez și Goya, figurii lui Delacroix și călătoriei sale nord-africane, ce nouă ne pare azi atât de fericită, și care pentru el constituia, ca pentru atâția alți mari artiști, Gauguin de
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
al istoriei trebuie înțeles că devenire rațională, susține Hegel, nu ca o colecție de evenimente disparate. Istoria lumii este interpretată acum că "tribunal al lumii", ținându-se cont de conformarea ei graduală la conceptul realității, la ideea rațională și la împăcarea popoarelor cu propriile idei și cu ideile celorlalte: reciprocitatea identităților colective apare astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea la Kant: popoarele își păstrează particularitățile culturale
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mele să vină clipa în care un tânăr îmi va spune calm și limpede un lucru la care eu nu m-am gândit niciodată. O idee pe care n-aș fi putut s-o concep. Un altceva. Îmi imaginez ușurarea, împăcarea din sufletul meu, când mă voi așeza în ultima bancă, așa cum se întâmplă într-o povestire a lui Crohmălniceanu, și voi încerca să înțeleg...
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
cercuri de cunoscători) scriitor timișorean de limbă germană, emigrat în Germania Federală în 1987, este în același timp povestea unei odisei răsturnate (nu a întoarcerii, ci a plecării de acasă) și o odisee ea însăși, prin care autorul încearcă o împăcare cu acest "acasă" aducător de amintiri dureroase. Cofondator al Aktiongruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat), nu o grupare de rezistență, în ciuda sonorității belicoase a numelui, ci o "generație literară" de scriitori germani "progresiști", cum spune însuși autorul, din România, care
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
admirată de cei doi căutători, îi idolatriza amintirea, și care se dovedește a fi fost un groaznic criminal de război. Oasele lui le sunt aruncate la picioare, de către mama unei victime, în timpul unei nunți la care participă neinvitați, crezând în împăcarea definitivă între popoare. (Eros și Thanatos, ca într-o baladă albaneză care amintește de finalul �Mioriței"!). Dându-și seama de realitate, generalul, rușinat de un astfel de compatriot, îi aruncă oasele într-o prăpastie (chiar dacă apoi visează să le înlocuiască
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
doi bărbați - perechea (primul) și prietenul (cel de-al doilea). După viziunea crudă, acuzatoare din prezentarea realităților trăite de generația părinților, după culorile tari din construirea personajelor, aerul de "viață strict interioară" al "tinerilor" e de slab impact; la fel, împăcarea Alexei, femeia-care-povestește, cu rolul său tot timpul auxiliar (din loc în loc, pare chiar mîndră de asta). Cartea pare a se încheia prea devreme, maturitatea "personajelor centrale" rămînînd abia schițată. Mult mai interesantă e deci "povestea cealaltă", a generației care se
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
și le văd rând pe rând". Coma survine în timpul nopții, moartea după câteva zile. Valiza va rămâne nedeschisă, iar la mormânt vor fi duse flori. Tot ce mai putea face după moartea mamei, autoarea a făcut - a scris cartea - dar împăcarea n-a venit. Îndoielii și neliniștii li s-a adăugat sentimentul inutilității și vinovăției: Acum mă învârtesc în jurul acestui întuneric unde n-am știut să te însoțesc, mă învârtesc cu frazele mele". Se întreabă, din nou și pentru ultima dată
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
centrală un personaj ajuns într-un punct al vieții pe care, deseori fără să-și dea seama prea bine de ce, îl simte de răscruce. Este un moment în care un fel de speranță vagă se întâlnește în mod bizar cu împăcarea de sine. Starea de schimbare iminentă care se resimte în toate povestirile traduce de fapt apropierea, dacă nu chiar așteptarea morții. Sentimentul personajelor este un amestec de prudență, teamă și resemnare. Moartea pare mai mult familiară decât înspăimântătoare, un fapt
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
omul care să facă concesii pe această linie, el era sincer În aceste aprecieri. Cele mai valoroase poezii oglindesc dragostea ei, ca un adevărat jurnal poetic de dragoste, cuprinzând toată gama de sentimente: bucurii, supărări, momente pasionale, revolte, temeri, mărturisiri, Împăcări” Versurile ei parcă stabilesc o complicitate cu cititorii. Au valoarea sincerității și a unei grații de necontestat: De câte ori am tresărit La fiece mișcare, Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și lampa
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca și cum l-ar fi avut în față pe creatorul epopeelor grecești, înșuși. Cișmigiul, este păstrat cu farmecul întîlnirilor la "Buturugă" sau al plimbărilor cu dispute literare pe alei, loc pînă și al împăcărilor dintre Lovinescu și Arghezi, pe o bancă după ce, descoperindu-se, copiii au început să se joace, după cum stă în firea lucrurilor. Însemnările lui E. Lovinescu, luminoase, indiferente ori profund întunecate, sînt ca și tablourile a căror frumusețe proprie nu vine
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
ale vremii, dar și de ideile Înaintate care adoptau și nu se sfiau să le cultive chiar pe cele mai revoluționare, fapt ce-i dăduse tăria să refuze cele patru milioane de franci pe care, tocmai spre a-i confirmă Împăcarea deplină, Împăratul Napoleon al treilea i-i oferise. Unii spuneau că erau frați de lapte, mama ei fiind doica celui care ajunsese Împărat. Alții se Îndoiau de aceasta, diferența dintre ei fiind de vreun an și ceva. Un singur lucru
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
ei, pictorul Cornu, În perioada când Louis Philippe Îl condamnase la Închisoare pe viață, supărat pe ea, mai tarziu, când se amestecase cu cei care-l huleau pentru că, din președinte de republică se proclamase Împărat - spre a-i confirmă, deci, Împăcarea prin care o atrăsese ca să-i fie scânteietoare doamna de anturaj și sprijin intelectual la curte, Napoleon se oferise să-i subvenționeze cheltuielile elitistului salon. Pentru că și imperiul, căpătând importantă europeană ce-i dădea stabilitate, Îi făcea pe mulți revoluționari
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
celor ce ne conduc spre Uniunea Europeană. Și cum i-am realege pe acei bărbați, șpăguitori sau nu, dar de o așa de caldă umanitate. Acești abili cunoscători ai tuturor ițelor corupției, dar și ale combaterii ei, cu rara știință a împăcării și caprei și verzei, chiar dacă varza mai puțin, iar capra de tot! Dacă sistemul capitalist, respectiv formarea de capitaluri trebuie să aibă loc într-o generație, atunci este momentul să ne felicităm că asemenea capitaluri imense au apărut, românași de-
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
rigoare. Privit în acest orizont mai larg, artistul plastic din România de astăzi nu este prea bucuros să facă parte din clasa de mijloc a artei. Pentru că aici, în mod fatal, nu se întîmplă lucruri surprinzătoare și este aproape obligatorie împăcarea cu monotonia. Dar dacă nu se hrănește din spectacolul strălucitor al propriei sale glorii și nici nu acceptă să-și rumege melancolia și resemnarea în cotidiana vodcă a ratării, el are șansa unei prezențe pozitive și gospodărești în cîmpul culturii
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
urca sângele împreunat cu seve, în ramuri brațe se iveau noi muguri. Cu glasul retras în cercurile ce marchează anii, cu pleoapele fremătând a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire, ci numai siguranță și împăcare, un drept la speranță, izbânda noii îndeletniciri". Cu toată lumea pestriță de țară sau târg apus de provincie, limbajul lui Marius Tupan nu abundă în regionalisme ori arhaisme de culoare locală. Narațiunile sale sunt mai degrabă limpezi și molcome, relatări de
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
Siciliei. Toate aceste itinerarii străbat și lecturile lui Lampedusa, afinitățile sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile plebee ale orașului său
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
consecințe ale poeticii la care aderă Adrian Popescu. Acceptînd Lumea ca un dat armonios în principiul său omogenizator, care, în esență, nu ierarhizează, nu ostracizează, nu elimină nimic în chip definitiv, autorul Umbriei își revendică poziția unei plenitudini, a unei împăcări cu eul său și cu ambianța, în care am putea socoti că răspunde "realitatea" poetică a existenței înseși. E îngînată astfel, într-un fel, centralitatea Subiectului de căpetenie al acesteia. Chietudinea contemplativă a poetului e un soi de imitatio Dei
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
seamă cele din primele două părți ale "Amintirilor din copilărie", fuga la scăldat și întorsul acasă în pielea goală, furtul cireșelor mătușii Măriuca sau al pupezei din tei, plonjonul în apă "în ziua de lăsatu-săcului de postul Sîn Petrului", consecutiv împăcării Smarandei cu mătușa Măriuca, "smîntînitul oalelor. Sau "răbuiala" cu dohot metodic aplicată de moș Chiorpec ciubotariul sînt ale unui singuratic." Ne amintim în lumina acestor pagini de pasajele din istoria călinesciană în care copilul Eminescu cutreiera păduri și se culca
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
e vorba de patriotism și chestiuni sentimentale. Nu cred că un general de armată, chiar și avansat în grad la arma „sport”, n-ar fi în stare să priceapă diferența dintre 200 și 1.000.000 de dolari. Apoi, brusca împăcare cu Richelieu-ul fotbalului românesc, Mircea Sandu, după destule momente cărora nu le spun pe nume, mi se pare cam dubioasă, fără să mai pun la socoteală declarațiile destul de belicoase ale celor doi făcute nu într-un cimitir la miez de
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
lungul deceniilor o fără de odihnă luptă întru ocrotirea carierei artistice a fiului, geniu muzical în formație, și, cu vorbele ei, o disproporționată bătălie pentru o casă și o slujbă. A avut două căsătorii, între ele câțiva amanți mediocri, certuri și împăcări între prieteni și în familie. Ceea ce ar situa-o într-o categorie cu nenumărate semne. Dar, cum am spus, această femeie este mama unui băiat cu promisiuni de mare viitor, obstruate în Bucureștii comuniști, dar și în Tel-Aviv-ul unei neașteptate
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
liber", și altele ca acestea, inspiră încrederea și vădesc talentul. În sfârșit, această Rugăciune, scurtă și sobru articulată: "Crud tipar în ghips malefic/ Ploaie rece-n trupuri fine/ Arde ceasul din perete/ Ochiul alb al rugăciunii/ Om de lemn sub împăcare". ( Lucian Pop, Baia Mare) * Cum nu vă putem publica în spațiul și așa insuficient al rubricii, cele patru poeme apărute cu erori de tipar în volumul Vis fără somn, vă sugerăm în schimb să faceți cu răbdare corecturile pe fiecare exemplar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
mult până ce jocul acesta cu frica și încercarea de a o metamorfoza în ceva bun, și care nu e, după cum m-am lămurit între timp, aparținător unei nevinovate trufii, jocul acesta va lua sfârșit. Și dacă nu neapărat liniștea, măcar împăcarea, transfigurarea faptelor înfloritoare, poezia și toate celelalte încrengături minore ale scrisului, mă vor lăsa, ori le voi părăsi eu, ca să mă reocupe în altă dimensiune, ca pe un arbore prăbușit mușuroaiele frenetice, ciupercile, campanulele... Mă comport aberant, cu siguranță dezamăgitor
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
ne transmite până și aură unui soi mistic și mitic de a fi a lui Berenger, acest Abel, Alesul care își asumă misiunea de a întemeia o nouă lume. Poate că Valentin Mihali nu va fi fost străin de momentul împăcării istorice dintre Constantin Noica - filosoful ființei și devenirii convins că teatrul nu trebuie să lase omul cum îl găsește -, care, după decenii de rețineri, în care i-a reproșat prietenului din tinerețe, Eugen Ionescu: “Nu vezi ce Don Quijote răsturnat ai
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
neagră din ceruri Firimiturile zilei Sorbi aburi din firimiturile unei zile prea lungi te îndrăgostești de umbrele serii ele capătă o culoare de sunet se prefac apoi în ființe cu chipuri și brațe incerte smerite te învăluie ca o lentă împăcare cu sine din atingerea lor ai vrea să păstrezi un fulg de speranță sau măcar un surâs Sărutul De la un capăt la altul stridențe culori isterice învăpăiate pe țărm duc marea la buze întru liniștire vremelnică somnul ce va să
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]