205 matches
-
-mi lustruiesc pantofii ăia negri rămași de la nunta fiului meu între mine și distanța de afară există multă ceață mi-au amorțit brațele și încheieturile tremur nervos mi-e frică de o blocare a privirii dincolo de lumină mi s-au împăienjenit ochii mă târăsc aproape inuman vorbesc gângăvit de parcă aș avea un opritor de cuvinte mi s-a făcut frică o frică închisă precum rana care refuză durerea și mi-e puțin frig simt că mă afund deviant într-o lume
SUSPECT DE MOARTE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1442072476.html [Corola-blog/BlogPost/378221_a_379550]
-
abate puhoaiele din calea zburătoarelor sinucigașe, a le stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea bilețelului, ochii i s-au împăienjenit, capul a început să i se încălzească, apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri dormeau adânc. Mai aprinde un chibrit, dă foc fitilului de la candelă, scoate un cuțitaș din teaca de piele, îl apucă zdravăn
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/_intalneste_i_doamne_si_adu_mi_i_s_gheorghe_parlea_1341161372.html [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
listele cu muzica și filmele mele favorite, din memoria bătrânului laptop obosit o să le șterg cu combinația shift del. Și-ți mai promit, da, iti promit că pozele din anii copilăriei mele fericite, cele la care privind cu tot mai împăienjeniți ochi, în fiecare seară am plâns cu lacrimile neputinței, pe toate o să le strâng, o să le duc în pădurea lupului Fendrik, iar acolo, în scorburi și sub rădăcinile stejarilor o să le ascund, căci dintr-o pădure au venit și-n
SHIFT DEL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Raul_baz_1404830470.html [Corola-blog/BlogPost/349178_a_350507]
-
odată cu prima incizie. N-am mai văzut așa ceva! “Dă Doamne să fie bine și să se nască întreg”. Floeoșc, pleosc, după care plânsul pițigăiat, nu suficient de puternic. Trasă, împinsă, ridicată, trântită. - Haide, dă-i un pupic mamei! Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece, doamnă! - Îmmm? - Scorul Apgar. Deci perfect din punct de vedere al standardelor de pe Terra. Și apoi... Țipete
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438228793.html [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
părea că ar fi doar o inutilă și iluzorie pierdere de timp. Și oamenii, surprinși nepregătiți de caniculă, cu fețele înroșite de zăduful neașteptat și atât de timpuriu, alergau pe străzi sub soarele dogoritor, cu priviri ce păreau să se împăienjenească treptat de o ușoară ceață hipnotică, care le dădea un aer derutat. Ca și cum fără vorbe, se întrebau unde, sau spre ce se îndreaptă. Eliza începea să aibă pe pielea dezgolită a brațelor sesenzația neplăcută de arsură. Razele soarelui deveniseră atât
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ceasca_de_ceai_tania_nicolescu_1358626587.html [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
de un pumn nemilos o privesc îndelung încercând să deslușesc alte înțelesuri ca și cum aș fi ghicit în palma peretelui dramele ascunse între ziduri un gândac de bucătărie rătăcit printre ruine se chinuie să-și găsească drumul spre casă simt mucegaiul împăienjenindu-mi ochii îmi mustește în pori și îmi acoperă inima încetul cu încetul ca o plagă rece și acidă vecinul de la trei își bate iar nevasta înjură amarnic cuțitul a rămas înfipt în ușa dormitorului masa răsturnată în mijlocul sufrageriei arată
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Bl15_sca_et3_nuta_istrate_gangan_1355103992.html [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
cu boala, care îi răpusese din greu trupul încă viguros, omul simți cum totul se învârte în jurul lui și căzu pe trotuar cu capul sprijinit de o lespede. Nu mișca, privea doar cum mașinile luxoase, ce îi treceau prin fața ochilor împăienjeniți de durere, îl luminau cu farurile lor orbitoare, nesinchisindu-se nicicum să staționeze o clipă și unde din dreptul geamului coborât să îl întrebe ce are. Nici oamenii, care au trecut pe lângă el, nu au binevoit să se oprească, din
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/De_ce_imi_plange_ziua_ce_a_trecut_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
dar comod, de dinainte (se gândește să se întoarcă la depou). Dar o forță nedeslușită din sine însuși îl împinge înainte, până la epuizarea acestei experiențe, până la descoperirea că existentul poate fi impalpabil, non-senzorial: “Se întoarse. Întâi crezu că i se împăienjeniseră ochii. În stație se aflau totuși două tramvaie. Al său, rece, inert, și unul parcă imaterial, aruncând în jur o lumină palidă, identic cu primul. Din el coborî o femeie. Necunoscută. O vedea clar. însă ea nu-l privi. Nu
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448294237.html [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
și umor suculent, înțesând narațiunea cu semnificații adânci, parabolice și prezentându-ne efecte relevante, jocurile copilăriei mai prejos de «nivelul vieții serioase» sau deasupra acesteia, jucând cu grație și cu gravitate jocurile frumuseții și sfințeniei. El aduce în fața ochilor noștri împăienjeniți de grijile zilei, îngerii, alături de cei loviți de destin și reconfigurează imaginea sfântă a Mântuitorului, pentru a ne reaminti unele sfaturi biblice, conturează oameni și întâmplări care i-au luminat sau care i-au umbrit copilăria.” O exegeză de valoare
NICOALE DABIJA, UN EXPONENT DE MARE PRESTIGIU AL LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 by http://confluente.ro/Nicoale_dabija_un_exponent_de_pompiliu_comsa_1373170210.html [Corola-blog/BlogPost/363924_a_365253]
-
Domnii, plini de politețe, înmânară actele noii mașini, cu toate taxele plătite, noului proprietar și întocmind pe loc un act notarial cu valabilitate internațională o urcară în camion pe Didina și dispărură, de parcă nici nu ar fi existat, din ochii împăienjeniți de lacrimi ai tuturor locatarilor, indiferent de sex, națiune, sau confesiune. Printre vecinii celor trei prieteni bătu imediat un vânt de nebunie care ajunse în cel mai scurt timp și în biroul primului tartor al județului. Cei doi, colonelul și
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405003037.html [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
Titluri incitante copleșesc coloanele săptămânalelor și (bi)lunarelor (semi) pornografice sau chiar în publicații fără aceeași pretenție. Iată câteva, cu scuzele pe care ți le datorez cetitorule și paginii virtuale de care ți-ai lipit, pentru câteva secunde, ochii, poate împăienjeniți de oboseală și de grjile de peste zi: „Păsărica măiastră” (de la o poștă, pentru a ne menține pe linia unui Brâncuși vulgarizat), „Terente, ah, Terente, senzații violente” (hop și-așa!), „La boarfa lăudată să nu te duci cu ..gașca” (ca și cum...obișnuiam
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/Decorticari_de_limbaj_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
boieri cu zâmbete ironice pe buze. - Hai! Ia un pahar de apa și revino-ți! îi zise unul dintre boieri. Cu o mișcare automata, tânărul luă paharul și trase totul pe gât, cu o sete de nedescris. Ochii i se împăienjeniră și se făcu beznă. Se trezi într-o altă încăpere. Lângă geam se vedea clar umbra regelui și a unuia dintre boierii din divan. Când își dădu seamă că tânărul se trezi, regele se apropie de pat și îl întrebă
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1450814894.html [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
nu te duce, nu te duce!'' Își astupă urechile instinctiv...dar, în van, căci strigătele veneau din gând, obsesiv și amenințător...A privit oglinda în care se machia și a început să zâmbească ștrengărește.Și totuși, de ce îi erau ochii împăienjeniți de lacrimi? -Ei, și-a zis , ce gărgăuni îmi mai umblă prin mintea asta bolnavă a mea! Despica mereu firul în patru și-i era ciudă că își făcea mereu zile negre singură, fără ajutorul nimănui... S-a îmbrăcat toată
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 by http://confluente.ro/Fundul_de_ochi_fragment_de_roman.html [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
la Râmnic. Într-o dimineață de toamnă, o colegă îmi spune: „Te așteaptă doamna profesoară de română Vintilă cu caietul de poezii!” Nu știu cine „m-a pârât ” atunci. Așa am ajuns să îmi recit prima poezie pe scena liceului, cu ochii împăienjeniți de emoție. Apoi tata mi-a pus în față ziarul „Viața Buzăului”, în care scria printre altele: „A debutat cu poezie C...Ștefan...”. Aflase din ziar, eu nu spusesem nimic. „ De la Buzău, Teo Cabel,” se aude vocea amfitrionului. Eu sunt
CARTEA CU PRIETENI XXXXI- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxx_teo_cabel_ioana_voicila_dobre_1346098786.html [Corola-blog/BlogPost/355219_a_356548]
-
mâinile întinse către fiul ei aflat sus, țintuit pe crucea din mijloc, care era mai înaltă decât celelalte două. Atunci, centurionul Gaius, care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Cunoscând că gestul zdrobirii picioarelor avea o semnificație de umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei doi legionari care așezau scara ci își ridică sulița și cu o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
un singur perete, practic nu mai pot sta în picioare de oboseală. Mă cațăr pe un maldăr de polistiren expandat, ca să ajung să dau cu pensula în colțurile de sus și sunt sincer îngrijorată să nu cad, din cauză că am privirile împăienjenite de la efort. Nu am făcut niciodată în viața mea ceva mai epuizant, deci nu vorbim de o muncă foarte grea, ci de o muncă imposibilă. Până și urcatul pe schele mi se pare o încercare. Sunt alunecoase și abrupte, iar
Ultimul tango la… ultimul reportaj la Cațavencu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19626_a_20951]
-
schimb, capul tău. Cât cinism, cât dezinteres pentru soarta țării în această cerere, Roberta! Tu, care vorbești atât de des despre interesul național, știi mai bine decât mine. Tu, care, de-atâtea nopți tulburate de grijile țării, vii cu ochii împăienjeniți la serviciu, de vezi dublu cu ei și nici nu mai ești în stare, sărăcuța de tine, să numeri, percepi - sunt convinsă! - mult mai dureros decât mine gestul nerușinat al Opoziției. Și te perpelești, minut cu minut și oră de
Scrisoare deschisă, cu ochii în lacrimi, către Roberta Anastase by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19856_a_21181]
-
de mult, cănd tu erai codană și ne-mplinită decât în suflet și credință... te-ntrebi: nu trebuia sa spargă vocea albul? nu trebuiau să fornăie caii bătând zăpada de dorul fugii lunecate? și câte mii de alte gânduri care-ți împăienjenesc mintea și privirea, împiedicându-te să vezi chiar prin pănzele suprapuse - a fulgilor de nea și de borangic - cum mișcă și răzbat spre tine, două raze de lumină, stranii, negre ca tăciunele din focul încremenit și el... și-abia atunci
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1421652630.html [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fugar prin pădure ori la momentul în care i-au luat bunurile, golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia se transformau în două globuri de gheață, care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
și iudei. Oamenii lui Ahav înarmați cu niște ciomege în mâini sfărâmară picioarele primului tâlhar apoi celui de-al doilea. Atunci, Gaius care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Înțelegând că acel gest al iudeilor avea și o semnificație de batjocură, Gaius își ridică sulița și împunse cu putere coasta lui Iisus. Era, credea el, un gest mult mai onorabil decât cel
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]