205 matches
-
capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un firicel de lichid cald își croi drum printre acele pietricele, șerpuindu-se ca un izvor de viață caldă, ducând cu el ultima speranță, ultimul vis, ultima clipire. Ochii i se împăienjeniră, iar vocile din jur deveniră din ce în ce mai slabe. Închise ochii și se lăsă în voia celor din urmă vise. Își aminti într-o fracțiune de secundă de anii din trecut, când fericită și împlinită se pregătea să se ducă la Cazinoul
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Scrierea_unei_istorii_cristea_aurora_1380988246.html [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
spui... Într-o jumătate de oră, voi fi la tine acasă...". Am înghițit în sec. Să refuz, ar fi însemnat să fac ceea ce niciun bărbat din lume n-ar fi fost capabil să facă. Și totuși, pustiit, avid, cu ochii împăienjeniți de nesomn, mi-am adus aminte, pentru o clipă, că era doar un joc. Că alegerea mea are un sens. Când intram într-un nivel, aproape uitam tot ce fusese anterior, discuția mea cu ghidul - dar nu deplin. Păstram o
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1435946842.html [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
îndreptă spre mine, smulgându-mi din brațe strugurele acela, din care apucasem să gust doar vreo câteva boabe. Părea turbat încât nici măcar rugămințile fierbinți ale tatălui meu n-aveau să-l înduioșeze. Din cauza plânsului, care mă năpădi, ochii mi se împăienjeniră, simțind, după indescriptibilul gust al acelor boabe de tămâioasă, amărăciunea unui nod în gât. În zadar i se spunea că nu era deloc bine să-și pună mintea cu un copil. Dresat într-un anume fel, orcul o ținea una
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă mâhnire, se lăsă în voia unor lacrimi mari de durere sufletească. Simți că privirea i se împăienjenește, tulburarea-i fiindu-i amalgamată și de o revoltă interioară fără margini. Era vorba de condițiile mizere din țară, care obligă familiile să facă astfel de sacrificii, uneori duse până la extreme, nu de puține ori, din diverse cauze, încheiate în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1433324063.html [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
aceeași zi, am așteptat trenul în Timișul de Sus, urma să sosească la 18.38. În gara/halta de la Timișul de Sus nu există casă de bilete, iar sala de așteptare e închisă și se distinge prin geamurile murdare și împăienjenite din care se întrevede o încăpere insalubră, cu niște bănci rupte. Ce ne-am bucurat că nu plouă! În fine, a venit trenul și am fost extrem de surprinși că avea doar două vagoane. Ne-am urcat și o doamnă controlor
Revelații dintr-un vagon fantomă by https://republica.ro/revelatii-dintr-un-vagon-fantoma-calatorie-powered-by-cfr [Corola-blog/BlogPost/338973_a_340302]
-
el: sa-l ia repede, sa-l zguduie, să-l amețească, să-l farmece, să-l vrăjească, mai știu eu cum să zic? Când or ieși din teatru, nici doi ochi să nu fie uscați și siguri: Toți să fie împăienjeniți de emoție, umezi de plâns ori de râs. Așa teatru da! La așa teatru, dă năvală publicul ca la o binefacere", a zis Radu Gabriel. Seară dedicată atât teatrului, cât și filmului Seara a fost dedicată atât teatrului cât și
Ziua UNATC "I.L. Caragiale". Adrian Titieni, Laurențiu Damian, Radu Gabriel, discursuri emoționante by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102343_a_103635]
-
și ea „sărut-mâna“. Întrucât Istrate era obișnuit ca femeile să nu-l vadă nici dacă se ciocnea de ele pe stradă, chestia cu „sărut-mâna“ și mirosul bunătăților de pe tavă acționau devastator asupra imaginii de „șef de la centru“. Privirea i se împăienjeni și rosti prudent „vai, dar nu trebuia așa deranj“, foarte speriat ca nu cumva să fie luat în serios. - Niși un deranj, luați o afinatî di casî cî-i bunî la stomac! Exact ce trebuia, fiindcă stomacul bietului Istrate intrase deja
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403973799.html [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
o concretețe și o limpezime care nu mai au nevoie de comentarii: “un ochi mirat de frunză / oglindește sărutul furat”. Există o comuniune freatică a poetei cu Bacovia, cu atmosfera orașului unde plouă mereu și “Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_mihaelei_ai_cezarina_adamescu_1368172497.html [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
va pune mâna pe leacuri, o mângâiere nespus de duioasă îi alina sufletul. Cum stătea el așa, dintr-odată o durere surdă a pus stăpânire pe picioarele lui, așa că s-a așezat în fund pe scări. Simțea cu i se împăienjenesc ochii. Dinspre capătul drumului se apropia o căruță cu roti șubrede, trasă de un cal roșu ca focul, mânat de o femeie trupeșă. Răsunetul limpede al copitelor însoțea jucăuș hurducăitul căruței. Calului îi sclipeau ochii de parcă era un tânăr învățăcel
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
încă din 1956 și până în 1994. Aceste scrieri lirice sunt cântecul de lebădă al poetului. Un cântec patetic, aproape sfâșietor care străbate granița dintre veacuri. Se remarcă apetența pentru metaforă, prezentă aproape la tot pasul în aceste versuri. Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția de călător și pribeag a omului în această lume vremelnică, până în Patria Veșnică, poetul spune în poemul „Năzuință”: „Am fost drumeț, am ostenit și am / pribegit prin veac
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_magia_versului_de_ac_cezarina_adamescu_1384599522.html [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
acum am convingerea că nu ar fi aprobat cu nici un chip relația noastră. Din iubire și din superficialitate, m-am încrezut cu toată ființa mea în noul Marco și uite, cât am greșit! Desire vorbea cu patos și lacrimile îi împăienjeneau din belșug ochii învinețiți și plini de suferință. Părea că nu putea opri deloc suspinele dureroase ce îi scuturau făptura și îi provocau iar acele spasme dureroase în locul de sub sân, judecând după crispările de durere, când suspina. Anca se apropie
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1468589784.html [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
împrejurări. Bucuriei avea să-i urmeze tristețea. Bâzdoacă fusese eliminat din facultate ca apolitic: - Ce știi tu băiețaș; ....i se va adresa acesta, sesizând absența lui din conversație. Va răspunde într-un târziu, în gând, când ochii îi vor fi împăienjeniți de alcool și de tristețe. “Prea multe nu știu măi Bâzdoacă! Văd însă că voi v-ați înveselit din nou. V-ați lăsat duși de nas de un lichid... Lichidul ia forma vasului în care este pus.” * Urma să locuiască
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467524018.html [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
trăim fără complexe Și ambigen și, fără sexe Pudoarea stă la garderobă Credibilă, minciuna-n robă În fiecare zi prezentă A devenit omnipotentă Și-n orice maladie doza își joască rolul. Dar priviți Cum trece trist senior Spinoza Cu ochii împăienjeniți De două lacrimi transparente Cum două cercuri aparente Se suprapun și coincid Alunecând pe-un portativ Deși le mai desparte-un zid, - Și absolut, și relativ Referință Bibliografică: De unde vii senior Spinoza? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE UNDE VII SENIOR SPINOZA? de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 by http://confluente.ro/De_unde_vii_senior_spinoza_ion_untaru_1342072977.html [Corola-blog/BlogPost/366781_a_368110]
-
casă, așa cum îi spusese stăpânului), sperând să-i ia ochii „flșturaticului” Pandelică, să-i aprindă inima... „drăcoica”, ca să-l lase-n pace cu datul socoteală la realizările și cheltuielile trecute în registrele contabile. Într-un târziu, când oboseala îi cam împăienjenise ochii, Pandelică îi zice administratorului cu vorbe întrerupte din cauza că limba nu-l mai asculta și i se cam împleticea în gură. - Domnule administrator!... - Să trăiți, boierule! Ordin... - După câte știu că te numești Cobrescu Ilie..., greșesc? - Așa-i. Nu
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791508.html [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
Io Io pășește, sub privirile celorlalți, spre locul lui. Nici el nu este limpede la cap. Totul este confuz și când totul este confuz se poate întâmpla orice. Când să facă trecerea de pe scară pe postament spre birou, cu ochii împăienjeniți de atâta ură, primarul alunecă și cade pe spate, de la înălțimea de trei metri, cu bazinul peste o ladă din plastic plină cu sticle. Ce o fi căutând acea lada plină cu sticle exact în locul unde a picat el!? Impactul
PRIMARUL, EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1492154088.html [Corola-blog/BlogPost/378132_a_379461]
-
într-o respirație, un arheu eliberat din chinga realității. Poezia însăși e o formă de purificare, dar și o povară ontologică, congenitală, tradusă prin viziuni , îmbibate de profetism: “Sărac anotimp într-ale poeziei: de-atâta vreme n-am mai visat! ;/ împăienjenit de tristețe, și /cine trebuia să fiu am uitat;/ galbenă, vârsta mă arde, suav,/ în steaua mea pierdută-n lume; / albul ei mă strigă din peceți,/ măcar acum să-i dau un nume... “( Mă strigă din peceți). Sunt poemozii ce
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Constructia_poetica_mod_de_a_largii_aria_exprimarii_eului.html [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
și invidie, schimbând drumul drept și luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după niște zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente și fapte bune, fiind absolut convinși că așa e practic. Referință Bibliografică: Banalitate împăienjenită / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2183, Anul VI, 22 decembrie
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1482406499.html [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
Buta Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1445409821.html [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
bun, mai vin la anul!” “ Îți jur că voi fi bun!” Uite că-mi scrie! “Să ții minte, copile: Moș Crăciun e în tine! Cât timp ești bun, Moșul e cu tine! Nu pot să mai citesc, mi s-au împăienjenit ochii. Mi-e dor de tine, de tine, Moș Crăciun! Promit că am să fiu mai bun. De astăzi, la toată lumea o să spun: EXISTĂ MOȘ CRĂCIUN! Referință Bibliografică: Există Moș Crăciun! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Exista_mos_craciun_.html [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
Simona Tache Poveștile pe care urmează să le citiți vă vor face rău. Mai întâi or să vi se taie genunchii, apoi o să simțiți cum vă cuprinde o furie neputincioasă, iar, în cele din urmă, o să vi se împăienjenească ochii. Mie așa mi s-a întâmplat. Da, între 12 și 27 iunie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și Fundația Konrad Adenauer propun bucureștenilor un exercițiu de memorie asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990
13-15 iunie – Poveşti şi mărturii cutremurătoare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20343_a_21668]
-
decât euthanasierea. Cu alte cuvinte, decât să ajungă să se mănânce între ei în adăposturi, mai bine o injecție letală făcută de un veterinar Așa văd lucrurile. Dihotomia “iubitor”/”hater” e o tâmpenie și numai o privire răuvoitoare, cu ochii împăienjeniți de furie, poate ascunde multitudinea de nuanțe. Nu dețin “iubitorii de animale” monopolul iubirii și al umanismului, iar a fi de acord cu euthanasierea nu înseamnă ură sau dorință de carnagiu, ci o opțiune cât se poate de rațională. A
Iubitorii de animale versus urâtorii de animale. O convenție tâmpită. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20228_a_21553]
-
morții acceptate și încuviințate cu durere. Dar și mai incredibil este că toți acești iubitori de cultură, de lectură, de cuvinte, de idei, au cu adevărat un tărâm al lor. E departe, la marginea pădurii, pe urmele unei căi ferate împăienjenite de vegetație, demult nefolosită, de pe vremea când oamenii obișnuiau (încă) să citească. Aceasta este fabuloasa împărăție a oamenilor-cărți, adică a acelor oameni care au renunțat la identitatea umană și au adoptat-o pe cea a unei cărți (preferate) pe care
Fahrenheit 451 (film) () [Corola-website/Science/302755_a_304084]
-
moartea lui Hanbei, ori de câte ori întâlnea greutăți, Hideyoshi își spunea în sinea sa: „Numai de-ar fi aici Hanbei.” Și totuși, îi permisese acelui om să moară fără nici un fel de răsplată. Deodată, pleoapele lui Hideyoshi se înfierbântară de lacrimile tristeții, împăienjenindu-i vederea spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra barzilor de pe marginea drumului gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugărișei îi întâlniră un moment pe ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]