205 matches
-
de pete. Pe la mijlocul după-amiezii, mama m-a trezit zguduindu-mă cu blândețe de umăr și șoptindu-mi: Te-a sunat James. Vrei să vorbești cu el? — Da, i-am răspuns. M-am prăbușit din pat, cu hainele boțite, cu ochii împăienjeniți de somn și cu balele curgându-mi din gură ca la nebuni. Alo, am bolborosit. —Claire, a zis el cu vocea clară, personificare a autorității și a eficienței. Am încercat să aranjez să mi se trimită toate actele noastre prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îi întinse un plic sigilat urmărindu-i în același timp reacțiile. Ea îl deschise cu febrilitate. Trecu zorită peste cele câteva rânduri. Apoi, simțind nevoia de a se reculege, se așeză în fotoliu și reluă lectura mesajului. Ochii i se împăienjeniră. În termenii consacrați, i se comunica faptul că a fost mutată disciplinar la o școală sătească la 7 km de oraș, ca urmare a unor încălcări ale deontologiei didactice. Care deontologie, domnule director, ce încălcare? E un abuz! Domnișoară Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să fac să nu ne despărțim. Nici eu nu am murit. Și am refuzat să mă întorc la el așa cum refuză un fost alcoolic bolnav de pancreatită un pahar de băutură. Am să iau o pauză, că mi s-a împăienjenit creierul și nu știu ce să mai scriu. Înainte să culc copiii, fata mea cea mare, care acum are patru ani, m-a rugat să le spun o poveste din gura mea. A fost o dată o poveste care locuia într-o gură
Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt groaznic și de neschimbat. Cum urma el să-i scoată din situația asta dezastruoasă? Privea În gol, cu mintea și privirea Împăienjenite din cauza oboselii. Fără aparatul de ventilație, dormise foarte prost. Cel mai grav era Însă că nu-și luase medicamentele, antidepresivele, cele pentru tensiunea crescută, pentru anxietate și, cel mai cumplit, cele pentru crize. Până atunci nu știusem că avea crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vrea să trăiești până la adânci bătrâneți. Intrasem în panică și nu știam ce să mai spun. Nu mă mai necăji. Atât am avut putere să mai spun. Buza de jos a început să-mi tremure și ochii mi s-au împăienjenit de lacrimi. (rând liberă Am să vă vorbesc acum despre șarpe. Într-o după-amiază, cu patru-cinci zile în urmă, copiii din vecini au găsit vreo zece ouă de șarpe ascunse lângă țărușii gardului. Ei susțineau că sunt ouă de viperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sunt vulpi în grădină... știați? Oare o vulpe atacă o pisică? Mai bine fără pisică, o sfătui John Robert. Mai bine fără pisică. O clipă, John Robert avu impresia că Hattie e gata să izbucnească în lacrimi - ochii i se împăienjeniseră, i se încețoșaseră. În cele din urmă, vorbi: M-ați întrebat ce-mi lipsește. Îmi lipsește tatăl meu. Dar asta-i altceva. Pisica m-a făcut să mă gândesc la el. Izgonind prompt inoportuna fantomă a lui Whit, John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frumosul Esurientes... După lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui, fără să fi reușit nici de astă-dată să-i „spună ceva“ domnului Hanway, își duse mâna la ochi simțindu-se din nou cuprins de acea amețeală care-i împăienjenea vederea, vertijul dezgustului de singurătate și de frustrare, în care șiruri nesfârșite de fulgi de zăpadă îl orbeau și-i obliterau orice interes. Își aminti de un vis în care rătăcea prin vaste caverne vibrante și își dădea seama, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a mai rămas nimic de pierdut, îmi urzesc marea răzbunare în lumina reflectoarelor. Dă-mi violente fantezii de răzbunare ca mijloc de adaptare. Flash. Dă-mi doar prima ocazie. Flash. Brandy la volan, ea se întoarce spre mine, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și rimel, și zice: — Știi ce sunt Instrucțiunile Standard Benjamin? Brandy pornește mașina și o bagă într-a-ntâia. Coboară frâna de mână și lungește gâtul ca să vadă traficul. Zice: — Trebuie să trăiesc pe hormoni un an întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta. Dar, adevărul e că nu sunt mama lui biologică și nu m-am legat de el așa cum am făcut-o cu gemenele. Știu că sună crud și plin de răutate, dar exact așa simt. Ochii ei Începură să se Împăienjenească cu lacrimi. Pur și simplu nu pot să fac față. Mama Încă mai stă cu mine, dar chiar și cu ajutorul ei, nu mă descurc. Hei, stai liniștită, spuse Ruby. Te descurci de minune și nimeni nu crede că ești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai bun tratament posibil. —Normal. Se Întoarse spre ea și Începu să-i mângâie tandru părul. —O să-mi fie tare dor de tine. —Și mie de tine. Știa că probabil n-o să lipsească prea mult, dar deja ochii i se Împăienjeniseră de lacrimi. Și nu uita, continuă el, orice s-ar Întâmpla, am să te iubesc mereu. Spunând asta, se ridică din pat și o luă Înspre baie. Ea se Încruntă un pic. —Cum adică orice s-ar Întâmpla? Dar dușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
băieți!”. Pe muzică de marș intrară, cu instrumentele În brațe sau atârnate de gât, alde Căloi. Bărbații din jurul mesei urlară de bucurie și se repeziră să-l ia În brațe și să-l pupe pe Director. Ochii li se cam Împăienjeniseră de la lacrimile beției, se băteau pe spate, vorbeau despre orice, dovedind mare știință În toate. De mâncare aproape că nu se atingeau - Își umflaseră bine burțile chiar de la mizilic -, așa că Înainte cu o oră de miezul nopții, când nevestele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dureroase, plângea sincer. O cuprinsese mila în fața suferinței lui. Adrienne, să te mai văd o singură dată. Să fim singuri. Între pereții camerei, mergeam și așteptam. În singurătate, îmi țineau de urât doar lacrimile de pe degetele mele. Ochii îi erau împăienjeniți de o durere adevărată, însă bucuria de a fi putut termina ultima frază îl făcu să respire adânc. Își aplecă ciucurii îndoiți pe care se mai țineau încă lacrimi și medită. Unu: declarație de dragoste. Bun, s-a făcut. Destul de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de zgârie-brânză". "Comentariul" lui Creangă nu este unul analitic, ci unul sintetic, efectuat printr-o vorbă populară de duh, o metaforă plastică, zicale și proverbe, ca atunci când sunt evocați țiganii cărora li se lungiseră urechile de foame și li se împăienjeniseră ochii așteptând demâncarea: "Ș-apoi, vorba ceea: țiganul când i-e foame, cântă; boierul se plimbă cu mâinile dinapoi, iar țăranul nostru își arde luleaua și mocnește într-însul". Opera Amintiri din copilărie este structurată în patru părți. Partea I
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
jurnal basarabean”, în care un lirism cu estompă și ironia învăluită dau tonul fluentelor notații. În modulările unei melancolii din când în când surâzătoare, regățeanul surprinde agonia lentă a unui prăfos târg basarabean, în care timpul curge leneș și plictisul împăienjenește ritmul precar al unei vieți lipsite de orizont. Mici întâmplări pitorești, mai o bârfă, mai o ciorovăială colorează stins o ambianță deprimantă, care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
lungă și zveltă, se proiecta pe orizontul înalt al mării. M-am oprit locului și am rămas nemișcat, uitându-mă țintă la casă. Nu o puteai desluși din cauza luminozității cerului de care părea să se rezeme, iar privirile mi se împăienjeneau și nu izbuteau să-și fixeze obiectivul. O clipă sau două n-am reușit să disting nimic clar, și totuși eram sigur că zărisem o mișcare, ceva ce se mișcase înăuntru, în bibliotecă. Am înaintat foarte încet, clipind din ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
gândeam că cineva ne-ar putea salva: tata se întorcea acasă prin locul acela, seara târziu. Stăteam cu capul între genunchi privind un mușuroi de furnici. Nu e rău să fii furnică, cel puțin ești aproape de casa ta. Ochii se împăienjeneau, mintea o lua razna. Se făcea că merg cu trenul pe câmpie, treceam pe la poalele dealului. Pe culme creștea via noastră pe care o îngrijea tata. Calul cel alb păștea liniștit la marginea ogorului iarba grasă și bună. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să plâng, buza de jos. Capul îmi atârna într-o parte și mă durea de furia ce mă cuprinsese. Am vrut să mă așez pe marginea șanțului să mă liniștesc, dar picioarele îmi tremurau ca apucate de friguri. Mi se împăienjeniseră ochii de lacrimi, printre ele vedeam deformată gloata de copii îndepărtându-se. Mă simțeam umilit, ultragiat... Eu am vrut să merg la deal, să-l văd pe tata, știam că muncește din greu, încovoiat deasupra butucilor de viță de vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cinci În cinci minute cu altă mărășească. Încă ai zice că a fost cândva ceva de capu’ ei, nu i s-au chircit trăsăturile, ci doar că s-au subțiat și nasul i s-a ascuțit și i s-a Împăienjenit de fum privirea ochilor ei albaștri, visătoare-seducătoare odinioară. De când i-a murit avocatul, e doar cu pisicile În camera asta de casă naționalizată de pe Calea Griviței, care se zguduie din toți pereții ca la cutremur când trec tramvaiele pe sub fereastră, dimpreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Lizeta Gheorghiu. Așadar, pentru aceasta ne alungaseră de acolo! Căpitanul era în Jilava și noi nu trebuia să-l vedem. Numaidecât l-au adus. L-am urmărit cu privirea de când a pășit pe poarta fortului și, cu toate că ochii mei erau împăienjeniți de lacrimi, iam reținut toate detaliile. încadrat de doi soldați și urmați de un ofițer, pe care îl depășea cu un cap în înălțime, se apropia Căpitanul, cu pasul său mare, spre grupul doamnelor ce îl așteptau. Era Căpitanul, îmbrăcat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să ieși într-un Mercedes încărcat cu tot felul de bunătăți alimentare. Am stat năuc la ieșirea din aceste magazine și mă uitam la cărucioarele arhipline cu care fiecare om ieșea fără să stea la coadă. Ochii mi s-au împăienjenit privind sortimentul unei neobișnuite târguieli ale unei gospodine, fără să știu ce era în toate ambalajele acelea frumoase. Nu-mi puteam da seama cum de au atâția bani să cumpere tot ce era în cărucioarele cu care se duceau în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
într-un moment, devenisem oarecum suspecți. Dar am avut noroc. S-a apropiat, precaut, un tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână, spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna băiatului... Nu s-au sărutat, nu se sărută, între ei, la țărani, nici frații... A ascultat explicația noastră, liniștit și, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de așa ceva. Oricât se străduia, parcă toate gândurile puseră stăpânire pe ea și reveneau cu o nouă forță. Dacă mama ei nu ar fi murit, acum i-ar fi fost aproape, iar lucrurile ar fi stat altcumva. Ochii i se împăienjeniră, capul i se aplecă de parcă ar fi vrut să-i cadă, limba i se lipi de cerul gurii nefiind în stare să mai lege o vorbă în fața cuiva. Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul gurii. Nu fusese o belea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
palizi ce păreau ai unei mame învinse. - Doamne, oare nu ți-a fost de-ajuns moartea primului născut? De ce mi-ai dat și această suferință? Capul i se aplecă în jos de parcă ar fi vrut să cadă, ochii i se împăienjeniră, limba i se lipi de cerul gurii, nemaifiind în stare să lege o vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine te-a supărat?! Acu scot spada! Voichița, cu ochii împăienjeniți de lacrimi, printre sughițuri, bolborosește: Mă... Măria ta... Ștefane! o corectează el. Ște... Ștefane, Măria ta... îngână printre suspine. Slo...slobozește-mă! A... alungă-mă! Dă-mi dezlegare! Păsărica mea vrea să zboare? Ți-am dat slobozenia doar... Ești liberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să râdă și să-l îndemne cu pintenii în coaste: "Hiii căluțu!"... Maria îngenunchease
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]