80 matches
-
Naratiune > SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (CONTINUARE) Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Canada Orașul este acoperit de albul zăpezii. O zi obișnuită de iarnă, un soare palid, asemeni unui ochi împăienjenit de povara bătrâneți stă în marginea cerului pregătit să apună. Cu ultimele energii încerca să încălzească un ținut depărtat de țară. Pădurea înghețată și ea, limitează orașul revarsându-se în valuri de cetini. Adierea ușoară a vântului, lasă impresia că muntele
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (CONTINUARE) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_contin_gheorghe_serbanescu_1349143838.html [Corola-blog/BlogPost/359053_a_360382]
-
cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de neliniști!“. Și astfel cititorul va fi îmbiat nu numai să guste amurgul, ci și versuri de
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1461334494.html [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
primarului, luă plicul și-l săgetă cu privirile ei înghețate. Înainte de a părăsi biroul, îi spuse: - De ce mă faceți să regret că v-am cunoscut? Ispravnicul rămase în picioare. Pe fața lui curgeau șuvițe de transpirație. Barba îi tremura. Ochii împăienjeniți priveau spre fereastră. De ce se purtase așa? Nu-și putea explica atitudinea pe care o avusese față de femeia care era soția fiului său. Îl supărase faptul că ea credea că el ar fi stat cu mâinile în sân fără să
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
mea o mai mare neputință de descurcăleală, eram rătutit și începusem să tremur. Și de frig și de frică și de oboseală. Pe când mă gândeam eu la toate necazurile astea - pe care mi le făcusem singur-singurel, tot fixând cu privirea împăienjenită intrarea din drumul principal pe uliciorică, ce să vezi? Cerul negru și înnorat de deasupra se crăpă dintr-odată, luna ascunsă până atunci dădea să iasă din nori iar în capul uliciorii, la drumu-ăl mare ieșeau, înșirați ca-n pas
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nita_alu_dara_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
vei învârti în jurul lunii. Cum mai știi tu să străbați cerul cu pacea, fie și numai într-o singură aripă, ciugulind cămașa norilor... Nu l-am lăsat să continue. - Știi că muzeul de toamnă e abstract? File suprapuse, cataloage strident împăienjenite și un coordonator excentric. La noapte aș vrea să-l vizităm. M-am apropiat de el și l-am sărutat. Îmi dăduse de înțeles că dincolo de lume e un mister pe care vrei să-l păstrezi în căni de lut
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
strălucind de dorințe. Și Călin se oprea din cântat. Ieșea afară, la loc întunecat, chipurile... să se odihnească. După câteva clipe venea și femeia după el. Chipurile...avea nevoie „să ia puțin aer”. Mai ales că bărbatul ei, cu ochii împăienjeniți, era preocupat de paharul, care, se tot golea. Nu se știe ce se întâmpla afară... acolo, în întuneric. Dar, la sfârșitul nunții, uneori mai devreme, femeia, înfierbântată de Călin, fugea cu el, părăsindu-și soțul pentru totdeauna (zicea ea). Îi
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1416868347.html [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
Constiinta > ULTIMUL PAS Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Strigătul albicios de iluzii îmi străpunge fața, pictează vise adormite strânse mănunchi de vecie, rod bogat al ursitei crucificate și al firelor împăienjenite, rătăcește candid prin labirintul unui timp fracturat. Spectru de lacrimă îngenuncheată îmi absoarbe pribeaga ființă și smulge amintiri ascunse-n cochilii de grotă, le aruncă în balanța rigidă a ultimului pas așteptând jurizarea. Referință Bibliografică: Ultimul pas / Daniela Tiger : Confluențe
ULTIMUL PAS de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Daniela_tiger_1404896302.html [Corola-blog/BlogPost/349978_a_351307]
-
din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului NEW LOOK Din nou ici și colo alegeri iarăși pe colo pe ici alte mărunte cutremure doar potaia lumii se răsucește cu un vag mârâit de nemulțumire pe cealaltă parte privind cu ochii împăienjeniți cum soarele de veacuri alunecă implacabil pe cer și-și scarpină cu o nervoasă înverșunare blana încâlcită de praf și scaieți până când vântul apucă și duce spre zări smocurile de păr ca semn al schimbării de look pe sub antica zgardă
NEW LOOK de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471193811.html [Corola-blog/BlogPost/365199_a_366528]
-
în cuibul lui de gânduri, spre izvorul care învie ”duminicile neîmplinite”. Caută esența existenței lor în unicitatea firii. În prezența izvorului, jocurile se învolburează, deznoadă furtunile, esența bolborosește în cei doi ca lava în vulcan. Cuvântul se metamorfozează, șterge unghere împăienjenite, se spun tare adevăruri, până acum șoptite în taină. Este o decopertare a sufletelor la întâlnirea cu Dumnezeu. Fiecare privire aruncată în oglindă este întâlnirea cu noua personalitate care aștepta cuminte să intre în rol. Dedublarea face victime atât în
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1461692715.html [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
nu își mai simțea corpul. Privea pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul văilor munților îl auzea acum ca un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1472283804.html [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 27) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1486768973.html [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
găsise un job potrivit pregătirii ei profesionale și care îi deschidea ... XVIII. DILEME ( FRAGMENT 27), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
cu plante și păsări exotice adus din însorita Brazilie cu ani în urmă, la insistențele Leei și în care nu de puține ori își ... Citește mai mult Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în
SILVIA GIURGIU by http://confluente.ro/articole/silvia_giurgiu/canal [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Libertatea. Asumarea riscului și a deciziei. Curbe luate prea repede sau prea încet. Accelerații de dragul accelerațiilor. Discuții în contradictoriu apropo de viteză, rută sau stil de parcare. Moduri de condus, depășiri strânse, călătorii de dragul călătoriilor, nopți pierdute în spatele volanului, priviri împăienjenite, somn de o oră pe marginea autostrăzii. Drumuri care se înfundă, povești exagerate, vacanțe. Greșeli datorate emoțiilor. Condusul e de fapt o serie de greșeli corectate în ultimul moment. Da, probabil că în câțiva ani mașina te va putea duce
Condusul e, de fapt, o serie de greșeli corectate în ultimul moment by https://republica.ro/condusul-e-de-fapt-o-serie-de-grec-eli-corectate-in-ultimul-moment [Corola-blog/BlogPost/338024_a_339353]
-
la prima strigare am știut că absența ta încape sub aripile lui înguste mi-am strâns umbra la piept și ne-am așezat la masa lungă cât un poem de dragoste echilibru între benzi de unde scurte sub icoane atârnă momeli împăienjenite mă îndrept somnambulă spre locul eliberat de constrângeri găsesc același semn o carte de vizită și câteva mănuși desperecheate îmblânzitor al inimii poate fi numai corpul ceresc acoperit într-o spumă de carne unii cred ca e un festin cu
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_v.html [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ZI PIERDUTĂ... Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Zi de iarnă. Zi pierdută, eu, te caut. Un soare palid, de ziua ta, asemeni unui ochi împăienjenit de frică sau de bătrânețe stă țintuit în măreția cerului, încercând să încălzească un ținut depărtat de tine, de noi. O lume înghețată varsă valuri de cetini ce adie ușor în bătaia vântului, lăsând impresia că totul coboară încet la
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1485885061.html [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
amețită de vin, se citea îngrijorare. Într-un final, prințesa reuși să apuce vulturul de o aripă, apoi îl propti de pardoseală, ținându-l strâns, dar drăgăstos. -Așa deci, zise aceasta, ești ditamai luptătorul! Vulturul își roti prin cameră ochii împăienjeniți de neliniște. Capul îi era acoperit de pene albe ca laptele, iar corpul de pene gri și maronii. Căuta, în continuu, să o ciupească pe prințesă cu ciocul lui gălbui. -Vreau în camera răscrucilor! zise Talestri, ridicându-se brusc și
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1401570661.html [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a uzat materialul normalității, compoziția ei a fost folosită din abundență până a ajuns să semene c-o pânză de păianjen care-și lungește
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1482406499.html [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente și fapte bune, fiind absolut convinși că așa e practic. Referință Bibliografică: Banalitate împăienjenită / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2183, Anul VI, 22 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1482406499.html [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
pe o femeie extrem de frumoasă, de o inteligență moderată, de o nefericire nemoderată și care nu e exclus să locuiască în vecinătatea Muzeului Metropolitan. Într-o seară, femeia vine acasă foarte târziu de la o întâlnire - în imaginația mea, are ochii împăienjeniți și e mânjită cu ruj - și găsește pe pat un balon. Cineva l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
recipientele, sub jet de apă simplă, rece, într-o chiuvetă de fontă coclită, ce rânjea parșivă din smalțul sărit, chiuvetă încastrată temerar în peretele de vis-à-vis de pat, dedesubtul unei oglinjoare dreptunghiulare pentru bărbierit, cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine la oalele canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul, existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
din cele pe care avea grijă să ni le servească din când în când medicul șarlatan, am izbucnit în plâns, mama a încercat să mă îmbărbăteze și, după un timp, m-a obligat să mănânc. Și am mâncat, cu ochii împăienjeniți, tocăniță de cartofi cu carne de pui. De atunci nu pot să sufăr acest fel de mâncare. Cu trecerea anilor, Doina nici nu mai apuca să ajungă în fața comisiei care trebuia să aprobe întreruperea sarcinii: aceasta din urmă era atacată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înșeală, la suprafață fiind dulce, dar de fapt el fiind destul de amar. - Vrei să-ți fac o listă cu motivele mele? - Toți avem motivele noastre. Asta ar însemna să fim cu toții niște epave de alcooliști și drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți ai bărbatului se fixară asupra ei. Vântul îi răscolea părul în șuvițe mici care combinate cu starea și înfățișarea lui, îl transforma într-o ființă diabolică. În momentul acela Carlina ar fi vrut să-l pălmuiască, dar o forță mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]