10 matches
-
Giovana. - Pe dracul! - exclamă deodată John. Din acest moment nimeni nu mai întrebă nimic și se ghemuiră unii în alții pe mușchiul de pământ de la rădăcina unui stejar cu coroana stufoasă, așteptând cu înfrigurare ivirea zorilor. Încet-încet ochii li se împăinjeniră și adormiră. Când se treziră, după câteva ore de somn, soarele era deja sus. Înviorați de răcoarea dimineții se dezmeticiră repede, înfulecară în fugă câte un sandvici, apoi se afundară în pădure ca nu cumva vreun trecător să le dea
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
mai dumnezeiesc. (...) I se lumină deodată un înțeles adânc, simplu, pe care îl purtase atâta vreme fără să-l cerceteze. I se păru că se trezește într-o altă viață, și bucuria era atât de mare, încât ochii i se împăinjeniră și pleoapele căzură grele de somn”". Secvența finală face trimitere la insula lui Euthanasius din nuvela „Cezara” a lui Mihai Eminescu, existând asemănări între cuplurile Andronic-Dorina și Ieronim-Cezara. Conexiunea spirituală realizată între cele două suflete pereche semnifică o reîntoarcere la
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Plecat-am cu Joiana marți dimineața,/ Pe cale, pe cărare,/ La fântâna lui Iordan,/ La izvorul lui Bogdan,/ S-o pasc și să-i dau apă,/ Babele rele urma i-o luatu./ Și-o luat mana/ Și a început ochii a împăinjeni/ Ghițălu’ n-ă-l mai primi / Laptele s-o albăstrit/ Și ea a început să ragă/ Să boncăiască 2 /.- Ce te ragi Joiană,/ Ce te boncăiești?/ -Cum să nu mă rag,/ Cum să nu mă boncănesc?/ C-au ieșit babele fermecătoare/ Și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea cu tot cu râpă și cu noi miroase a Duda. După ce mi-a adus, de prin vecini, o strachină cu găină fiartă, mama a zis să nu mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
IX ?", se trezește întrebând cu voce tare. Explicabil. Este foarte adânc, în umbra perifericelor. Profesorul respiră profund, încearcă să alunge gândul... Nu descoperirea acestui complicat conflict, care pune în pericol integritatea sau chiar viața pacientei, a făcut să i se împăinjenească privirea și să îi tremure vocea, ceea ce nu i se întâmplase niciodată până atunci. Întâlnise destule cazuri grave în lunga lui carieră ca să nu se simtă copleșit de ceea ce descoperise acum. Ceea ce l-a perturbat este că vinovat era nervul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a venit rândul să plec pe front” oftă omul, pipăind, cu neîncredere, petecul de hârtie. Se hotărî să-l desfacă. Ce bărbat sunt eu! Oftez ca o muiere!” se gândi el și rupse plicul cu mișcări nedibace. Ochii i se împăinjeniră: era ordinul de concentrare a căprarului Hriscu N. Gheorghe. Împături, cu grijă, bucata de hârtie și o porni, fără să vadă nimic înaintea ochilor, spre fratele mai mare, Vasile, care ținea o cârciumioară, într-o odaie a casei. Trecu pe la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de parcă cineva ar fi biciuit-o cu un harapnic. O dureau cumplit toate aceste lovituri. Corpul i se arcuia, își revenea la normal, ca numai după câteva momente scena să se repete. Mama sa o privea neputinciosă. Ochii i se împăinjeniră, chemând neîndoioase lacrimi amare. O, câtă suferință pe biata mea fată! După un timp, când mama văzu că Olga se liniștise oarecum, părăsi încăperea. Trebuia să meargă la serviciu. Cum era însă să o lase pe fată în starea aceasta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori cu batista, obiectele, oamenii pluteau într-o ceață destul de densă. în fond, își spuse sieși, era cu soțul ei la un restaurant și era firesc să se simtă bine. Erau în luna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
agasant, stil de conversație în definitiv, potrivit materiei. HENRIETTE YVONNE STAHL O nuvelă a Henriettei Yvonne Stahl, Mătușa Matilda, se remarcă prin poezia lucrurilor îmbătrînite, a rochiilor demodate, a oglinzilor ce nu se pot curăți fiindcă înlăuntrul lor "s-au împăinjenit imaginile". Alte scrieri, Voica, Steaua robilor, apărute unora ca dovezi ale unei puteri excepționale de analiză nu ating intențiile, care în general se rezumă la propoziția că femeia are dreptul să-și caute fericirea chiar printr-o desăvârșită libertate sexuală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
organele de securitate ale Complexului muzeal au interzis ascensiunea părții superioare a templului. Mai rămăsesem doar cinci persoane care ne Încăpățânasem să nu ratăm ultimii metri, care deschideau drumul spre Stupă din vârf, simbolul Adevărul Suprem, Nirvăna. Ochii mi se Împăinjeneau de usturime, zgura vulcanică depusă pe obraji și pe brațe Îmi provoca mâncărimi și arsuri, simțeam furnicături În tălpile picioarelor. Repetam mecanic În gând: am ajuns, am ajuns! Doamne! Chiar am ajuns! Și gândul micii „victorii” asupra spaimelor telurice mă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]