50 matches
-
o dată mai mult - dar cu o insistență crescândă, deoarece totul mă lua pe neașteptate, în pofida evidenței - la cel ce se dovedea a fi, în raportul cu mine, un om de caracter cum rar întâlnisem: pictorul mai presus de orice altă împătimire, Ion Țuculescu.
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
încărcată de roade// Și numai prididește a se înfrupta, îi trosnesc pe furiș măselele, se îmbuibă din partea altora și se umflă pe zi ce trece, defilînd printre noi, după ce a aruncat pe fereastră osul despovărat de carne, carnea puterii,// carnea împătimirii, care-i umflă sîngele negru prin vene.// Cînd se privește în oglindă, să-și adulmece și să-și admire măreția își descoperă copia fidelă, o broască urîtă, mirositoare, care lasă în urmă pămîntul din pîntec și creier” (ibidem). Nu ne
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
nebunie/ urmărită/ de fulgerele disperării.// Cu inimă mințită/ pentru aceea/ că niciodată nu am găsit// și nici nu voi găsi.// Vreau să mor/ pentru a renaște/ în dimineața/ primăverilor visate.” Drita Nikoliqi Binaj nu este precum am crede sedusă de împătimirea zborului prin magia cuvintelor, doar pentru a se trece singură dincolo de o poartă anume. E conștientă de puterea iluziei care locuiește în orișicare spațiu de gândire. Iubește pentru că există - și tot ce se poate, să existe pentru că iubește... „Nu îmi
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau Împătimirea). Nu aș fi scris Însă rândurile de față fără să-mi recunosc măcar o urmă de speranță. Numele acesta curios ar trebui, de la Început, să ne mire... Despre cine este vorba? Matias (Menahem) Klarwein s-a născut la Hamburg și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ca acestora și rămâne nesimțitor, ca într-o dulce adormire. A doua, pentru că din auzirea acelor dezmierdătoare cântece, mintea, cu închipuirea sa, nu încetează să-și închipuie cele înțelese din cântece, iar de aici se umple de multe chipuri și împătimire. Și a treia, chiar dacă se întâmplă, să zicem, să nu vadă fețele celor ce cântă, cu toate acestea, glasul singur este destul pentru a ne închipui cu imaginația (fețele lor) care trezesc în suflet poftirea inimii și-l trag spre
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Bucuriei, alias Imnul Uniunii Europene, această muzică apare doar ca basm fals sau ironic, de adormit copii. Iar lucrul acesta, venind din partea foștilor europeni (sau pseudo-noneuropenilor) care sunt americanii, arată clar că orice măgulitoare autoreprezentare, așternută idealist peste traume/drame, împătimiri, fracturi, inconsecvențe sau inconsistențe, este subțire, ipocrită.
Ice Age 4, critica Europei și relevanța muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
p. 72), "un hău obscen, dar și bosumflat" (p. 75), "să râd de mine încetișor, geometric, fără străfulgerări, dar și fără var în gură" (p. 78), "era o bulbuceală încovoiată" (p. 80), "ghiftuită de sine ca o mortăciune oranj de la împătimire" (p. 83), "o femeie care își lingușea și ciufulea tristețea mată" (p. 84), "nu mă mai simțeam zadarnică și îndoită, ci flexibilă, abordabilă pe dinăuntru și pe dinafară" (p. 88), "amintirea mea venerică, nu știu cum altfel să-i spun" (p. 89
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
au acceptat absurdul argument al irelevanței sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau împătimirea). Nu aș fi scris însă rândurile de față dacă nu i-aș fi păstrat o anumită speranță.
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
minciunile alea și le repeți și altora, sperînd că, dacă le repeți suficient de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobîndești statutul divin pe care-l atribuim celor care spun minciunile cel mai frecvent și și cu cea mai mare Împătimire. Dar tu nu faci asta niciodată și, chiar dacă ai putea, n-ai prețui-o, ți-ai da seama că nimeni nu mai crede În eroi. Știm că ei vor doar să ne vîndă ceva ce nu ne trebuie de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de Mendel Osipovici, având o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci când traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atâta Împătimire, dată fiind existența‑mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
feminin și cel dandy, ambele clădite, în viziunea lui, pe arta disimulării. Din această convingere se vor naște Les Diaboliques, volum apărut târziu, în 1874, imediat confiscat de Parchet și care va declanșa un imens scandal. (v. Barbey d'Aurevilly- Împătimiri diabolice, trad. Gina Argintescu-Amza, prefață de Dan-Silviu Boerescu, ed. Allfa, 1998). Naratorul este de obicei un bătrân dandy, un excentric care trăiește în "iadul bătrâneții, în așteptarea celuilalt". Utilizând tehnica naratorului întâlnit întâmplător, Barbey d'Aurevilly, pregătește narațiunea, întreținând suspansul
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
de viermi sau roase și scuturate de vânturile timpului. Oina a rămas și încă mai are puls. Antrenorii o prezintă elevilor ca fiind singurul sport unde ”un bărbat luptă împotriva la 11,” și nu greșesc. E nevoie de curaj și împătimire pentru practicarea lui. Printre oamenii care încearcă să adune cărămizi pentru construirea unui piedestal pe care îl merită oina, se găsește și Președintele Federației Române de Oină, Nicolae Dobre. Acesta se arată încrezător în viitorul jocului de oină și nu
Oina - când praful se așterne pe tradiții. Interviu cu președintele FRO by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/75686_a_77011]
-
au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau Împătimirea). Nu aș fi scris Însă rândurile de față fără să-mi recunosc măcar o urmă de speranță. Numele acesta curios ar trebui, de la Început, să ne mire... Despre cine este vorba? Matias (Menahem) Klarwein s-a născut la Hamburg și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. Este momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. Este momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
Mendel Osipovici, avînd o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci cînd traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atîta Împătimire, dată fiind existența-mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
imensă provocare pentru creștinul sincer, doritor de viață duhovnicească. Dacă, pentru a trăi duhovnicește, creștinul întărit de har trebuie să-și asume nevoința luptei cu pornirile păcătoase ale firii slăbănogite de păcat, mass-media îl împinge tocmai în direcția opusă, a împătimirii. Cu cât apelăm mai mult la mass-media și cu cât mediile de comunicare sunt mai complexe cu atât impactul negativ este mai puternic și este o iluzie și o utopie să credem că cineva poate fi invulnerabil. Pentru a înțelege
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
-I mulțumim, să ne bucurăm de lucrările Lui, să le înțelegem încercările îngăduite, să-L mărturisim prin cultivarea unor gânduri de iubire față de întreaga făptură. Sfântul Grigorie Palama specifică cum rugăciunea netulburată implică o retragere totală a minții din orice împătimire, "iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării", ceea ce aduce cu sine o adâncă străpungere a inimii la vederea stării lăuntrice în transparența ei 11. A comunica cu adevărat cu celălalt este un
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ŞI CYBER [Corola-blog/BlogPost/354725_a_356054]
-
Acasa > Versuri > Visare > DE AR FI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ... pe-un piedestal înalt, oh, tu, madonă, în ochii tăi se naște nemurire de voluptate și împătimire, înțelepciune blândă de Junonă. Ți-s mâinile doar gest de așteptare (așa înalt... cât noaptea de-nviere) iubirea ta mă seacă și mă cere în lumile de veșnic neuitare. O, de ar fi să vin încă o dată, prinț zelos ori
DE AR FI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355208_a_356537]
-
dacă pierzi mai mult decât câștigi, atunci ești... pe calea cea ”sigură” spre ”afirmare”. La un moment dat, setea de bani dezumanizantă îl face să devină pătimaș, atât în viață, cât și în iubire, dar să și sufere pe măsura împătimirii sale. Setea de bani atrage un șir nesfârșit de violențe, agresiuni, abuzuri, asupra celor apropiați, cum este cazul altui personaj - nu un jucător, ci un șantajist de ”carieră”. Cel mai grav lucru din toate este că prietenia își pierde irevocabil
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Acasă > Orizont > Opinii > CORNELIU LEU - DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAȚIEI (1) Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului Ca om trecut - măcar numeric - de varsta patimilor și împătimirilor, consider că actul de demnitate pe care îl poate face condeiul care nu renunță și nu se poate desprinde de treburile civice, este sa incerce a notă obiectiv ce se petrece în jurul și înlăuntru sau fără a se grăbi la
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360072_a_361401]
-
mort nu are nici o simțire, nici a trupurilor vii, nici a celor ce zac moarte împreună cu el, așa nici cel ce a ajuns în afara lumii, în Duh, și e împreună cu Dumnezeu, nu poate avea vreo simțire a lumii sau vreo împătimire de lucrurile ei, măcar că e supus trebuințelor trupului”, ne spune Sf. Simeon Noul Teolog. Ce se petrece însă dincolo de mormânt? Moartea, ca moarte proprie, se lasă așadar gândită mai degrabă într-un mod surprinzător: o pot gândi doar în măsura în care ea
IN MEMORIAM IPS BARTOLOMEU – NU VĂ TEMEŢI DE MOARTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342122_a_343451]
-
pe caldarâmul amețitor și noi după ea ieșisem în stradă Ah, ce aroma de culori și ce iubire fără anotimpuri! Unică aripa Nicicând nu am îngenunchiat pentru iubire, În lacrimi și osânda eram cu sufletul curat, Am fost cândva năvalnica împătimire, În conștiința mea nu- i nici un rob bărbat... De păsări mi- am legat întotdeauna zborul Și am zburat că pasărea, de zbucium franța, Când ziua mi- era neagră, îmi ogoiam fiorul, La cuibu- mi reveneam, la cealaltă aripa. Căci fără
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]