192 matches
-
la dispoziție atatea ziare și reviste. N. Răducanu M-am tot întrebat de ce nu ai răspuns la articol. Și apoi am răspuns eu: http://youthdelegate.oricum.ro/laura.munteanu/ Ți-ai păstrat masochistul dar f prolificul obicei de a te împăuna cu publicitatea negativă cu care te blagoslovesc personalitățile. Pleșu te identifica cu prototipul “intoxicatului ideologic”, te arde cu ditamai ironia iar tu fîlfîi o contra-ironie penibilă, trimitindu-ne, senin, la articolu. În loc să formulezi niște obiecții, ori să faci pe niznaiu, măi
Manele vs Rahmaninov by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82942_a_84267]
-
de șapte-opt luni la plata întreținerii. Dacă aici am ajuns, după doisprezece ani de târâș prin mlaștină, închipuindu-ne că alergăm la olimpiadă, înseamnă c-am luat-o razna rău de tot. N-am nici un dubiu că năstăsioții se vor împăuna cu epocala realizare și că vor închide gura cusurgiilor care vor îndrăzni - mojicii! - să le arate obrazul, reamintindu-le că altele au fost promisiunile din campania electorală. Unde sunt locurile de muncă? Unde salariile decente? Unde pensiile care să-i
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
Doresc să dividă încă o dată breasla teatrului? (Tot în paranteză fie spus, au luat an de an premii la UNITER actori, regizori și scenografi valoroși, indiferent de orice considerent, inclusiv oportunistul de care aminteam.) Sau pur și simplu să se împăuneze cu niște realizări care nu le aparțin? Oricare ar fi răspunsul, ce s-a întîmplat joi, 4 aprilie, este, ca să folosesc un termen din teatru, o premieră funestă.
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
pentru o revistă culturală cu pretenții și, pe de alta, grăitoare pentru felul cum s-a învățat și se mai învață încă latinește în România ultimelor decenii. Deși mulți (mai cu seamă politicieni) nu pierd azi nici un prilej să se împăuneze cu descendența noastră din Traian, mărețul împărat roman, latina, limba strămoșilor noștri îndepărtați, este pe cale să piară fără urmă din programele de învățământ. Într-o vreme, una din paginile "Academiei Cațavencu" purta (intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
și, în ultimă instanță, de adecvare la realitatea pe care, chipurile, o exprimăm. Acest lucru s-a văzut și cu ocazia Târgului de Carte Bookfest, la care dezideratul suprem al unor editori a fost acela de a-și contra "adversarii", împăunându-se apoi cu propria singularitate. Toți cei care au vizitat Târgul pot depune mărturie că organizarea a fost foarte bună. După mulți, prea mulți ani, în fine un târg de carte din România a arătat și a respirat occidental. E
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele canal colector doar pentru mine blițuri maimuțăreli pe podul minciunilor iau șoaptele de la ureche gândurile de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și mitul nu se prăbușește
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și modernizîndu-se, a acaparat tot comerțul din regiune. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Taganrogul nu mai era decît un tîrg fantomă, Anton Cehov îi denunța somnolența, dar se lăsa cuprins de vraja lui morbidă. Alături de străinii care încă se mai împăunau cu bogăția lor, populația rusă, alcătuită din muncitori, docheri, mici negustori, slujbași famelici, trăia ca vai de ea de pe o zi pe alta. Străzile nepavate se transformau toamna și primăvara în rîuri de noroi unde trecătorii se afundau pînă la
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
a muncit o vară întreagă, puternica Societate din Germania l-a exoflisit și a încredințat reprezentanța sa lui... Tîlea!" Doi ani mai târziu, însă, chiar la el acasă, în eleganta-i locuință din șoseaua Jianu, Nae Ionescu i se confesa, împăunându-se, lui Mihail Sebastian 6): Tocmai le ziceam la Berlin... Vorbeam cu un ministru al lor. I-am explicat cu de-amănuntul care sunt caracterele regimului hitlerist. M-a ascultat omul în tăcere și la urmă s-a ridicat în
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
Când te respecți pe tine și Îți respecți cititorii nu le bagi sub nas articole kilometrice sau poezii din care ideile lipsesc, nu alergi după cuvinte care nu se leagă, o harababură, o vorbărie chipurile savantă, filozofică cu care se Împăunează poetul sau „lectorul”, și atunci trebuie să Întorci foaia. Trebuie să știi să alegi, pentru că o revistă formează gustul pentru literatură și frumos, iar cititorul trebuie să absoarbă din ea informații clare, fără să aibă nevoie de un dicționar de
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
de-și respectă înțelepții Ce contează viitorul când și-au renegat străbunii Și-n prezent ție-ți dictează veneticii și nebunii Nu le pasă dacă țara a ajuns o colonie Pentru ei “patria-mamă” e o vorbă pe hârtie S-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădare Viitorul le rezervă ani în ocnele de sare Cei ajunși la cârma țării nu mai vor democrație Oare cum de îi mai rabdă frații ajunși în sclavie? Alungați ca să trudească într-o lume fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
o doresc omnipotențiiUn popor are renume de-și respectă înțelepțiiCe contează viitorul când și-au renegat străbuniiși-n prezent ție-ți dictează veneticii și nebuniiNu le pasă dacă țara a ajuns o coloniePentru ei “patria-mamă” e o vorbă pe hârtieS-au împăunat cu titluri, fac avere prin trădareViitorul le rezervă ani în ocnele de sareCei ajunși la cârma țării nu mai vor democrațieOare cum de îi mai rabdă frații ajunși în sclavie?Alungați ca să trudească într-o lume fără milăCând la cârma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
unde debitează cu o viteză de accelerat, cele mai mari neghiobii pe care le-am auzit vreodată. însuși el lider maximo, după ce a dormitat vreo trei ani lângă microfonul Senatului, s-a trezit din ațipeală și a început să se împăuneze cu munca d-lui Andrei Pleșu și (trebuie s-o recunosc, n-am ce face!) a lui Emil Constantinescu. Cu astfel de obiceiuri, dobândite pe vremea lui Iliescu și consolidate după 1996, P.D.-ul s-a dovedit un permanent factor
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
stai așa, cum adică să nu discutăm obligațiile în acest caz specific? De parca România este căzută din Luna. Toate drepturile la noi! Obligațiile la alții! Noi suntem atipici!", zic "cunoscătorii". Suntem mai aparte, măi originali", si, culmea!, ne mai și împăunam cu noncalitatea. Epoca lui Fă-TE Că! Asta este perioada pe care o trăim. Dorința lui Ceaușescu de a construi omul nou este pe cale să se împlinească. Nu chiar cel pe care il voia el, dar unul destul de apropiat. Omul
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
ca bărbat, fie și simplu cititor. Iat-o pe suverana disprețului de bărbați ținînd un discurs de curată androfobie (dar nu fără temei, căci, pe cît se pare, cu toată nimicnicia lor, acestor pigmei le cam mergea gura și se împăunau cu grațiile ei): „Vă lăudați de inima-mi furată?/ Deci dragostea-mi înalță, lasă urmă!/ Aș vrea în mîna-aceasta prea curată,/ Un bici să dau în voi ca șintr- o turmă!// Amanta voastră? Nu vă știu nici ochii./ Eu să
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
Mircea Mihăieș Mai devreme sau mai târziu, europenii vor suspenda vizele pentru români. Nu atât de repede încât să se poată împăuna cu nemaiauzita ispravă dl. Roman. Dar nici prea târziu ca să mai existe vreun român posesor de pașaport. După ce-au căscat gura de două-trei ori la vitrinele ocidentale, după ce s-au convins că la Paris ori Londra câinii nu umblă
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
cu Dumnezeu. PREZENTATORUL (congestionat) OK, atunci faceți dumneavoastră emisiunea în locul meu. Își aruncă lavaliera pe jos și pleacă furios. Duban se așează fericit pe scaunul rămas liber. TATOIU Bună seara, stimați telespectatori, invitatul nostru din această seară... este... Duban se împăunează, așteaptă să fie nominalizat... TATOIU ...este, de fapt, o invitată: Monica Tatoiu! Publicul aplaudă, Duban rămâne perplex. TATOIU PREZENTATOAREA Bună seara, doamna Tatoiu, și bine ați venit. TATOIU INVITATA Bună seara și bine v-am găsit. TATOIU PREZENTATOAREA Spuneți-ne
O seară din viaţa Monicăi Tatoiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19969_a_21294]
-
străpungere și de descăr-care a unui cumul de energie. Spre o supapă de ieșire se îndreaptă bâjbâind și Dumitrașcu, un asistent universitar de extracție rurală, cu statură de haiduc, atletic, viclean, precaut să nu compromită șansele de parvenire. El se împăunează că s-a ridicat la rangul de a fi ciracul favorit al unui corifeu în știință, profesorul Martinetti. Aparent se gudură bucuros că poate culege laude pentru destoinicia sa, dar în depozitele din străfunduri se strânge lava în preajma revărsării. Registrul
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea de doliu" evreiască se încăpățânează să-i reamintească omului că vine în lume cu o misiune și o părăsește în acordurile triumfal-funebre ale unei rugăciuni care e, simultan, și un imn de glorie. Kaddish-ul
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
tavanelor în lemn. Cu nouă luni în urmă, a fost numit director un individ fără pregătire în materie, dar cu pile, bănuit a fi sustras cărți din Biblioteca Națională de la Madrid și din aceea de la Zaragoza, un impostor care se împăunează cu titlul fictiv de Consul al Republicii Congo. El a reușit performanța de a scoate pe sub mână din Bibliotecă mii de incunabule, ediții unice, pergamente, de la Divina Comedia cu enluminures din 1502 la ediții rarisime din Virgilius, Seneca și Diderot
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
Semnul ăsta reprezintă soarele, iar ăsta de aici luna, răspunse actorul punînd degetul arătător pe fiecare semn. Așa apar ele pe stema Moldovei din cele mai vechi timpuri. Chiar? întrebă Virgil holbîndu-se mai de aproape. Păi sigur că da! se împăună Bărzăunul trăgînd cu coada ochiului spre Ilinca. Ce naiba, nici măcar atîta lucru nu știi? Parcă tu știai, motohoiule, se strîmbă Vlad la el. Iar o faci pe căposul? N-o fac deloc pe căposul, se opuse ofensat Bărzăunul. Dar cunosc semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
reușim să împlinim aceste țeluri. * Morala am împrumutat-o de la principiile de conservare ale naturii. În ceea ce numim rațiune, imităm efortul entropic al naturii, căruia îi acordăm corolarul abstract al utilității. Am preluat spiritual mecanica primarului. Nu știu de ce ne împăunăm atâta, nu suntem mai valoroși decât un ficat sănătos. * „Suntem mai aproape de morți pentru că nu ne mai stau în cale, nu ne mai lezează interesele și nu mai sunt în stare să comită nici o nedreptate împotriva noastră.“ Jacques Esprit scrie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care homosexualul frizează gluma picarescă a unei specii care i-a pretins deja libertății să se precizeze: ființă a uitării sau credință a eșecului eliberator. * Câtă diferență între apariția vieții și apariția omului. (Așa ajungi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cazane,/ un local de-al lor.// Acolo să vezi/ senzații tari, frate,/ fierberi la 180 de grade și cățărări/ sub formă de hartie reciclata/ pân'la Patente,/ și-napoi,/ că praf de cretă.// Pe pieile adunării cresc șolzi... / Fiecare se-mpăunează-n felul lui./ Și-n restul zăpăcelilor de zi cu zi caută/ vehicol spre petrecerea de joi". Numai viața care a trecut deja pare că a trecut nefiresc de repede, pe când vârstele ulterioare ce se succed și ele la fel de repede
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
din tată-n fiu, jumătate din satul meu îi plin de cimotia lui Stup. Cealaltă jumătate cred că îi plină de cimotia lui Hliboceanu - a presupus Pâcu, râzând sacadat. Nu-i chiar așa, dar ceva-ceva ar fi adevărat - s-a împăunat Hliboceanu, în hohotele de râs ale cărăușilor. Luna încă nu-și adunase stelele ca să plece la culcare, când moș Dumitru și cu Pâcu erau în picioare... Deșteptarea, gospodarilor, că avem multă treabă până să plecăm la drum. Stiți în ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să afli, moș Pâcule - i-a dat răspuns, râzând Hliboceanu. Pâcule! Se vede treaba că tu nu ai tăiat un cocoș niciodată. Intreabă-mă pe mine câtă pregătire îți trebuie, mai ales dacă îi de soi, ca al meu - s-a împăunat moș Dumitru. Eu am avut un cocoș așa de deștept, că cânta taman la miezul nopții. Parcă era un ceasornic și alta nu - i-a răspuns Pâcu, ținându-i hangul. Amuzat, Vasile Hliboceanu a reluat povestea: -Nu știu când și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]