604 matches
-
mai mulțumitor decât ideologiile, așa că în locul vechiului dosar dilematic dedicat “-ismelor”, vă propun o trecere în revistă a stilurilor de viață masculine alfa-sexuale. Folosirea acestor denumiri în contextul monden românesc și pe hârtia lucioasa tipărită se face încă timid și împiedicat, iar situația seamănă pe undeva cu bancul în care octogenara soție a unui filatelist le dezvăluie prietenelor ei senile că soțul ei este “sifilitic”. Așadar, dacă vă întrebați de ce sunt compuse denumirile stilurilor de viață contemporane cu adjectivul «sexual» și
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte,// Prin sfîșierea zorilor, prin flăcările/ ce pierdeau treptat lumina/ pînă ce ajunseră a fi doar culori/ de podoabă ale zilei,/ zărirăm caii, și toți alergarăm/ să le îmbrățișăm capetele osoase/ cu ochi tulburători./ Iar ei, surprinși,/ se smulgeau
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
de celebrare a personalității noastre: ,Marin, sei sulla cresta dell onda!"... E însă regretabil că, deprinzând la perfecție italiana, cărturarul român pare a fi uitat gustul limbii materne, romanică și ea. Aceste pagini, de o perfectă inutilitate, abundă în fraze împiedicate, deformând caraghios și cele mai simple enunțuri. De la ,macerarea interioară" ce a ,determinat până la urmă motivarea viscerală a scrierii romanului", la ,îndoiala crâncenă în legătură cu formula narativă" a opului ,bazat pe materia draculescă", scrisul lui Marin Mincu ridică mai multe semne
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
două lucruri. Întîi, teama că, încă din anii cînd nici n-ai apucat bine să trăiești, ai un trecut. De el, de acel lest surprinzător și străin ca o moștenire de la mătușa pe care nu o cunoști ți-atîrnă mersul vieții, împiedicat sau uns. Apoi, conștiința că trebuie să ai și să păstrezi un trecut. Cel pe care îl știi de-acasă, amestecat cu vinișoarele datoriei. După 30 de ani e publicată, la Editura Institutului Cultural Român, ediția a IV-a care
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
facă literatură într-o limbă involuată, fără alte tradiții în ale scrisului decît scrierile bisericești. Apoi, citind prima parte a binecunoscutului poem eminescian Epigonii, nu se poate să nu fii cuprins de admirație nostalgică în fața acestor idealiști, puțin naivi, puțin împiedicați, puțin ridicoli, dar care au defrișat drumul pe care au pășit apoi, în deplină siguranță, scriitorii din generațiile următoare. Lor, acestor oameni ai începutului de drum, le-a dedicat profesorul Leon Volovici (în prezent, cercetător la prestigioasa Universitate de Studii
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
aretz. Deocamdată însă nu despre asta e vorba, ci despre ceea ce debitează public un candidat la președinția României despre alegerile din țara noastră. Dar și despre promisiunile lui, în contul unei eventuale victorii. „Dați-mi mie puterea în viitoarele alegeri, împiedicați falsificarea rezultatelor alegerilor și va fi bine și pentru israelieni. Cînd eu hotărăsc ceva, sunt credincios ca un cîine.” Asemenea cereri sunt de un cinism fără margini, insultătoare și pentru români și pentru evrei. Nici nu știu dacă mai e
Interviu de două ori scandalos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12967_a_14292]
-
Mă voi auzi, oare? și n-au mai rămas prea multe de dat. De aceea, încă o dată, vă chem în ajutor, S.O.S., Albină și Bach. Mă bizui pe voi, eu, mezinul, care, din neatenție ori din neștiință, tremurând, împiedicat, bâlbâindu-mă, amân și împing în ceață nu știu ce Hexagon. Trăiesc cum și voi ați trăit. Greșind - dar, poate, cu un fel de exactitate. De-aceea și trag nădejde că aș putea fi iertat. Mă gândesc, totuși, că până la urmă fără
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
problema. Dricuri “eco” există o grămadă în România asta (dintr-alea trase de cai), care blochează circulația în orașele mici și la țară, si eu cred că astea trebuie desființate (cel puțin în orașe). De asemenea alaiurile funerare, ar trebui împiedicate să mai circule pe drumurile cu trafic intens. Eu am avut ocazia să văd un superb dric lângă BRAȘOV. La CODLEA în curtea bisericii evanghelice am surprins această caleasca mortuara. http://victorperdevara.wordpress.com/2009/07/24/poze-din-veloturul-romaniei/000-108/ Muncitorii
Cică vreau să introduc dricurile eco by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82663_a_83988]
-
funcții. Sunt convins că cele două partide vor avea un candidat comun și vor fuziona. Va fi o dramă ca Victor Ponta să devină președinte. Domnul Ponta poate fi contracarat foarte ușor dacă nu are sprijin pe partea dreaptă. Trebuie împiedicați cei care încearcă să-l ajute pe Ponta".
Viorel Cataramă, candidat la Președinție: Sunt convins că PSD și PMP vor fuziona by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28204_a_29529]
-
aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de culoare, cănd fluide când agitate, când de o minerală, calmă consistentă, grădinile lui înverzite, sau și numai întinderile cosite, asemenea unui
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
practic toată istoria României de la primul război mondial încoace. O istorie în primul rînd rău, prost cunoscută, dar ale cărei purulențe n-au fost vindecate de trecerea timpului, doar acoperite, mascate, ascunse, iar astăzi, cînd sînt doar atinse (=numite), dor. Împiedicată și apoi deturnată de instalarea regimului comunist, care a adăugat noi traume și noi tăceri, conștiința de sine istorică și culturală a românilor despre deloc paradisiacul deceniu al patrulea (marcat de sîngeroase asasinate politice, de legi și persecuții rasiale, de
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
ei: piața era la un moment dat plină de Freud și Jung traduși prost din franceză) vorbește cu mai multă siguranță de cheia - de fapt, șperaclul - lui: Visul este realizarea unei dorințe, în ultimă instanță a unei dorințe inconștiente. Deși împiedicate să treacă în comportament sau în conștient, tendințele anticulturale ale naturii umane nu renunță la a se exprima din inconștient. Pe cai ocolite, în haine străine, pentru a nu fi recunoscute, dorințele inconștiente ajung în timpul somnului, care presupune diminuarea vigilentei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
firească pătrunderea în Orient și nimicirea maghiarilor și românilor... Un rezultat este sigur: pentru români râul vine din Apus, deocamdată maghiarii sunt o stavila mântuitoare; românii, numai după căderea maghiarilor pot fi serios amenințați..." Victoriile lui Bismarck, ascensiunea de nimic împiedicată a Germaniei unite i-a făcut impresie puternică tânărului cărturar. Slavici accepta că românii și maghiarii sunt "azi" "dușmani neîmpăcați: "Dar să ne ridicăm la un punct de vedere mai înalt și să privim mai adânc în viață". Ce arată
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
o rată de vaccinare de 20 la sută din populație poate preveni o epidemie, întrerupând răspândirea virusului. Vaccinarea se adresează vârstinicilor și copiilor, care trebuie protejați de complicații și personalului medical, polițiștilor și funcționarilor care lucrează cu publicul, care trebuie împiedicați să transmită virusul. De obicei, vaccinarea începea între 15 octombrie-1 noiembrie. Medicii de familie au nevoie de cel puțin o lună și jumătate pentru a-și vaccina toți pacienții, iar de la vaccinare mai trec trei săptămâni până apare imunitatea. Achiziția
Vaccinul antigripal nu va veni la timp. Campania din 2011, ratată din cauza banilor () [Corola-journal/Journalistic/24856_a_26181]
-
deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului", de ultimul tramvai cu cai, "care oprea grațios la scară în fața casei, cînd cucoanele noastre, cu rochii împiedicate și cu pălării "cloche", îi făceau semn vizitiului, ridicînd umbreluța lor de mătase și cu mîner lung de baga", de ultimii sacagii, "cu lumînărica de ceară aprinsă și lipită de doaga butoiului lor pe roate, strigînd: "Apă de pomană, apă
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
manifestă drept un vajnic adversar al criticii. Primejduindu-i încrederea în sine megalomană, aceasta e contestată sub diverse unghiuri, țintuită la stîlpul infamiei, ori de cîte ori prozatorul în chestiune are (ori își produce) prilejuri. În felul d-sale greoi, împiedicat, asudat, D.R. Popescu execută, în variantă personală, aria "mîncătorilor de morți", conform căreia critica (și, în consecință, nici istoria literară, pentru a nu mai vorbi de memorialistică) n-ar mai trebui să-i discute pe autorii decedați. Falsul formează sarea
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
rostit nimic, mi-a făcut semn scurt, cu capul, să-l urmez, înțelegînd că nu vreau să văd totul, ci doar ceva anume. Am intrat. Catedrala goală. Pașii noștrii se auzeau ciudat, singuri, cu ecouri tulburătoare. Ai mei, bezmetici, pierduți, împiedicați, ai lui, fermi, știutori. O călăuză spre un vis. Am mers undeva în dreapta, a tras, deloc teatral, o cortină cred vișinie, s-a asigurat că-l urmez și am mai auzit doar atît: "Tuta la Pietŕ per lei!". A tras
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Simona Tache Postez încă o dată o poză cu pijamaua mea de tastatură, pentru că vreau să-i mulțumesc din tot sufletul meu de împiedicată. Am vărsat aseară o jumatate de sticlă de apă pe laptop și, fără ea, ar fi explodat. Fără ea, aș fi fost, la ora asta, distrusă. Mai distrusă decât bunica-mea, acum vreo 25 de ani, când i-a murit
Multumiri salvatoarei mele! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19678_a_21003]
-
de pildă, cum vorbesc două surori (care nici nu sunt surori, fiindcă au fost luate de crescut, și adopția lor e o poveste cu multe necunoscute, așa încât Clara chiar ar putea fi copilul Profesorului), sau cum își explică Victor lumea, împiedicat, ca toți cei care excelează în altă artă decât a cuvântului. O anume dorință de rotunjime o face pe Iulia Sala să vrea să lege firele, însă subtil, nedefinitiv, sugerând corespondențe. Fluturele luminos, fantastic, care devine, la limită, fier roșu
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
strălucitoare/ ca și a șerifului/din film! ( ...) sosind în țara în care „laptele-însângerat/ e mereu amestecat/cu miere și fiere” și, cam așa era! Se apropia ziua plecării lui Rony. Orele treceau repede. Se accentuaseră discuțiile în casă. Rony vorbea împiedicat și cu un „h”-ul pronunțat, bătându-se din nou în piept, cu mai mare forță... mai ales când era vorba de obiectele dispărute. Un inel de aur cu pietre cu rubine, uitat de mama, lângă chiuveta din bucătărie dispăruse
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
ideea de deveni vegani sau raw-vegani, dar care nu și-au luat inima în dinți să preia stilul acesta de viață...? Personal, sunt adepta filosofiei de viață că toate lucrurile se întâmplă la timpul lor, că nu trebuie grăbite sau împiedicate. De aceea, persoanelor care cochetează cu gastronomia vegan sau raw vegan aș vrea să le spun să încerce cu încredere acest stil, să verifice ce le place și ce nu și să se aștepte să fie surprinse. Nu în ultimul
Bistro vegan sau LoVegan [Corola-blog/BlogPost/97893_a_99185]
-
malaxor care nu se oprea niciodată,în a toca suflete.Lumea aceasta pestriță de șantier,avea un miros de care Petre voia să scape,oferindu-l ca un parfum straniu,celor care vor trebui să știe, de ce acum suntem ca împiedicații în propriile capcane ale capitalismului. Ca un școlar dornic de evadare, a ieșit în orașul pe care îl iubea,poate pentru atenția acordată de ardeleni umilelor lui cărți scrise,poate pentru amintirea imprimată în suflet, a unei iubiri pierdute și
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CLIPA CUVÂNTULUI DINTÂI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului împiedicată să mai dureze clipa cuvântului dintâi reînvață să bată clapele pianului pe urmă va ști să chinuie timpanele trecătorilor de fapt, același eu privind oglinzile înșirate deasupra unor principii pe care le amușin și simt cum mucegaiul le-a atins
CLIPA CUVÂNTULUI DINTÂI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380114_a_381443]
-
altă poartă fiecare treaptă îmi sărută tălpile goale cu mușchiul unei inimi pe care o cunosc dar nu-i aud bătăile mereu și știu că pierd și știu că mă pierd risipindu-mi propria-mi inimă pe sub tălpile oamenilor indiferenți... împiedicată să mai dureze clipa cuvântului dintâi mă absoarbe nerăbdătoare reînnoindu-mi bătaia inimii adăugându-i încă o bătaie încă un tril al adâncurilor subconștientului liberă să cânte clipa cuvântului dintâi îmi plimbă în privirile uimite imaginea tatălui a bunicilor a
CLIPA CUVÂNTULUI DINTÂI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380114_a_381443]
-
la 4 ani închisoare (din care a executat numai doi). „Infracțiunea” care a aruncat-o în spatele gratiilor a fost „delict de uneltire contra ordinii sociale”. Eliberată în 1960, nu a fost reabilitată nici până în ultima zi de viață, fiind astfel împiedicată să-și termine studiile (ca și soțul ei, marele traducător Aurel Covaci, decedat în 1992). După calvarul stalinist, au urmat 20 de ani de relativă liniște. În 1966 a cumpărat o casă pe Str. Grigore Alexandrescu nr.21, care a
IN MEMORIAM. Iartă-ne, Stela Covaci! [Corola-blog/BlogPost/93697_a_94989]