36 matches
-
testament cu care se încheie volumul, ca o încercare (cam forțată) de a-i aduce pe Marcantoniu și pe Fabrizia între "granițele" aceleiași relatări ușor narcisiace din Abel și Abel. Finalul, prea mult jucat, rupe de-a binelea vraja irealului "împielițat" într-un ciné-verité: "Doresc să facă parte din textul cărții mulțumirile mele pentru criticul Alexandru Condeescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române." La sfîrșit, după lungi ocoluri ostenite, melițînd poetice singurătăți, înapoi, pe pămînt... Iolanda Malamen, Scrisoarea lui Lavoisier, Editura
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați goniți de tămâie în dreptul ușii de la intrarea în iad se adâncește o matahală de umbră purtând două felinare în loc de ochi ceva mai la dreapta spre scara lui Iacob se cațără plămânii mei tatuați cu nicotină se hârjonesc ca niște pui
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
roasa de remușcări și totodată exhibiționista). Această singularizare orgolioasa a căderii, aceasta vermina ce se simte regală îl apropie de familia patronată de un Stelaru, de un Caraion: În nepereche mă complac/ trec înot în derîdere./ Străbat ale șobolanilor curți/ împielițat cu gloria ruginei./ Rege desculț îmi pipai chipul/ umflat în bălti puturoase.// Peste care înfloritor o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
reluînd sub ochiul unui cititor-spectator de astăzi fapte care au umplut la vremea lor paginile de senzație ale ziarelor. Daimonion-ul artistic al lui Vlad Zografi mizează pe scepticism, punîndu-ne față în față cu Răul în carne și oase: însuși diavolul, "împielițat" într-un jurnalist elvețian, vine în România pentru a corupe o societate proaspăt ieșită în lume. Ceea ce întîlnește aici îi depășește previziunile cele mai optimiste: o lume plină de infirmi, cerșetori, alcoolici, o lume în care hoții sînt singurii oameni
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
crede că era vorba mai curînd de "dorul după pisicuță". Sentimentalisme de mare Comediant... Despre povestea care circula la Petersburg că ar fi fost plătit de țar cu mari sume de bani ca să spele rușinea ce le-o făcuse "acel împielițat de marchiz francez" - Balzac îi scrie din Paris, Hnskăi, la 31 ianuarie 1844: "... Se spune că aș fi refuzat niște sume uriașe, oferite ca să scriu o anumită infirmare... Ce prostie! Suveranul vostru e prea inteligent ca să nu știe că o
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
epuizată de oboseală. CAPITOLUL 11 Simțindu-și sângele ca un vin în fierbere, Miluță luă asupra lui întregul risc și reușita acțiunii, contând doar pe dibăcia, norocul, puterea sa de-a se ascunde și pe rapiditatea acțiunilor sale. Era un "împielițat" cum spunea maică-sa. Putea să se țină în cap, să umble în mâini, juca oina, făcea box, ieșea întâiul la fugă și sărituri, n-avea treabă cu nimeni dacă era pe întrecere. Capul îi vuia de curaj și dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
comenzii sociale. Micul ecran e literalmente invadat de cohorte de impostori, șarlatani și escroci, ridicați în slăvi contra cost de diverse emisiuni TV, una mai sordidă decît alta: vrăjitori, magnetizori, vindecători, misionari, vizionari, spiritiști, ocultiști, astrologi, bioterapeuți, magi, vraci, draci împielițați. Terenul pe care se întîlnesc cu toții, parola tagmei multilateral dezvoltate este, neîndoielnic, "energia". Cu ea se leagă și se dezleagă toate, cu ea se aruncă praf în ochii naivilor, dîndu-se mistificării o aură "științifică" și retezîn-du-se din fașă eventualele rețineri
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura, se apleacă, ia mîncarea din șervețel și-o mestecă încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui naiba or fi semănînd, că-n familia mea... În familia ta, spune bărbatul nu numai că n-au fost gemeni, dar nici preocupări mai..., afară de scuturat și de măturat, de ochii vecinelor; copiii i-au crescut bunicii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
căpitan trebuie să demonstreze că le e superior celorlalți, chiar și În ceea ce privește sexul... El avea dreptul să se culce cu femei... Noi, obligația de a-l privi și de a asculta tărăboiul pe care-l făceau În nopțile liniștite... Draci Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
baronii" partidului atunci când a fost vorba să-l descăuneze pe Ion Iliescu. De atunci încoace, Mircea Geoană n-a mai avut altă idee, în afara aceleia de a se iluziona că poate domni în chip de înger peste un regat de împielițați. Fără să-și dea seama, Mircea Geaonă tocmai a oferit o linie pe conturul căreia s-ar putea rupe PSD-ul. Date fiind încrengăturile, complicitățile și spaimele din partid și dintre membrii săi de frunte, PSD-ul nu s-a
Generația cu un singur membru by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10675_a_12000]
-
să se cutremure. Un glob luminos se revarsă peste sfânta biserică învăluind-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare ale nopții și din cotloanele cele mai sumbre țâșnesc împielițați cu coadă, furci și coarne, țipă ca din gură de șarpe, urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
acesteia. Baba, speriată de năvala lighioanelor în odaie, țipă disperată. Este conștientă că-i scăpase de sub control și aceste momente puteau însemna sfârșitul său. - Opriți-vă neisprăviților, că rămân fără aer! - Ne-ai jucat cum ai vrut! - răcni unul dintre împielițați cu vocea răgușită. - Cum îndrăzniți să-mi nesocotiți poruncile? Derbedeilor, nu sunteți buni de nimic! Avem o înțelegere și trebuie respectată atât cât voi dori eu! - Ne trebuie una mai tânără care să-ți preia ștafeta! - zise un alt drăcușor
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
pe margine sfioși, în timp ce alții îi rânjesc ostentativi. Moartea se oprește, își coboară coasa de pe umăr și de sub pelerină scoate o piatră de gresie pe care o trece de câteva ori pe ascuțișul uneltei. - Strici piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o pe mâna noastră c-o aranjăm pe placul tău, le țin isonul alții. Deranjată, fără nici un avertisment, moartea trage cu coasa prin ei. Dracilor le sar capetele, copitele și coarnele. Urlă, se zbat, dar pe rând brațele, picioarele
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
același timp, pe deasupra, un înger firav se rotește fâlfâind din aripioare. Câțiva draci zăresc sufletul babei cum se ridică tiptil către înger. Se reped furioși în calea sa și-l aruncă în brațele lui satan. Începe un joc amuzant pentru împielițați. Sufletul este aruncat dintr-o parte în alta și lovit cu copitele ca o minge. Îngerul încearcă să-l smulgă din ghearele necuraților și să-l salveze, dar dracii suflă flăcări mistuitoare asupra-i. În cele din urmă, după numeroase
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
împlinim voința principelui Radu Valdescu. - interveni Preda. - Marea Valahă! - completă căpitanul Miron. Ajunși la porțile cetății, Preda decise: - Măria Ta, nu mai înnoptăm aici! Vă am în pază până la unificarea principatelor și înscăunarea voastră...Astăzi i-am deranjat destul pe împielițați. Un boier fidel unchiului tău ne va fi gazdă! Ajunseră la conac și cinară în liniște. După evenimentele petrecute în timpul zilei nimeni nu avea poftă de vorbă. Abia într-un târziu, când se pregăteau de culcare, căpitanul îi șopti principelui
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
galaxii, în carnea violetă a ceților de toamnă, cad meteoriți ca niște revoluții stelare în hăuri în jurul paradisului, unde fericirea se plimbă în calești de argint și moartea ia chipul monalizei, iar satirii joacă îndrăcit pe piei luciferiene de draci împielițați în jurul unor focuri de tabără, am legat cerul cu funii de nori, sub el am așezat câmpia , munții și dealurile, am strâns păsările cerului, le-am umplut cu sentimente și le-am dat drumul să zboare spre țara nimănui, plină
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
a fost des subiectul emisiunilor Dumneavoastră gustate și de mine. Și convertibili ca Jan Valjan întâlnim des în jurul nostru. Unii le spun transfugi sau și mai rău turiști doctrinari. În fond cu sau fără școala socială numită „penal” devin din împielițați adevărați îngeri sub imboldul unei binecuvântări. Ei merită tot respectul urbei. Nu știu dacă subiectul nemulțumirii Dumneavoastră este într-adevăr un om rău deoarece la contactul cu binecuvântarea primită nu dă semne de îndreptare deși o lasă de înțeles. Oricum
STIMATE DOMNULE BOGDAN RAREŞ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353197_a_354526]
-
ascunseră cu grijă într-o cameră, ferindu-l de privirile curtenilor și abia spre seară reușiră să-l dezmeticească. Însă omul rămăsese marcat pentru tot restul vieții de ceea ce văzuse. Era înspăimântat și bolborosea ceva fără logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă familiei și slujbașilor. Așteptară până se făcu
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
prost la talpa iadului... - Ha, ha, ha! - se amuză Elena de jalea care se abătu asupra străjerului său. - Vezi? Jalea noastră o luați ca distracție, iar amuzamentul nostru la voi înseamnă spaimă... Ajută-mă să nu-mi pierd diploma de împielițat și-ți fac un număr faimos de circ! - Daaa!?... Să văd ce poți! - se învoi femeia fără să cugete la ce-i mai trece prin gând dracului. Fiul lui satan sări voinicește în cameră și se transformă într-un tânăr
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc bărbații, bătând în apă cu lopețile. S-a tras de lângă acel cocioc la altul; a ajuns la o plăvaie și s-a întins acolo. A avut în ea pe împielițatu și n-a pierit. A căutat pe Chiriță și i-a arătat lui întâi și întâi semnul tăieturii. —Soldatule, zice, eu ți-l dau în palmă pe Dălcăuș. La Răzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuș. A mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al treilea) Dumneata ce zici? Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înțelept, atunci când nu știe ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cam de vârsta mea, dar muuult mai rea, o cheamă Emilia și i se spune: Mili; pe cealaltă, cu vreo trei ani mai mareo cheamă Nora - asta vine de la Eleonora. Însă degeaba-i mai mare Nora: soră-sa mică, diavolul Împielițat de Mili o bate tot mereu și tot mereu o pișcă, o trage de păr, o-mbrâncește, Îi strică păpușile, Îi rupe cărțile... Marea Îndură și tace; adică plânge. Plânge cel mai frumos din lume, Nora. Doamna-i ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se întorsese de la cantină și-l găsise la ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată cum era atunci, mereu în priză, mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acesta de a trece de la una la alta și de a căuta mereu În fapte un Înțeles moral-pedagogic este propriu lui Heliade. Stilul este cînd elegiac (acolo unde narează moartea copiilor), cînd pamfletar, turbat de mînie, În portretul „iazmei Îngrozitoare”, „Împielițat Satan”. Portretul „nevoiașului bărbat” anunță portretele lirice din Flori de mucigai. Visul, În orice caz, are șir („visu-și mai ținea șirul”), cu oarecare rupturi, puncte obscure cînd temele se confundă și alegoria aceea supărătoare dispare pentru o clipă. SÎnt momentele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]