89 matches
-
în care se spune limpede că proprietarul de drept al arhivelor Securității devine CNSAS, și legea morală pur și simplu. E drept că a le pomeni pesedeilor și apărătorilor acestora de moralitate e ca și cum ai da cu tămâie în bârlogul Împielițatului.
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
obosit îngerul păzitor; pleacă îndată de-acolo, făr' de rămas bun, fără un sfanț, desculț în jilav-fierbintele deșert și adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai ajuns, drac împielițat, cu iubirea ta pământeană. La fragedă vârstă aici la capătul lumii te îneci într-un pahar de apă - apă de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
l'ordinateur, oricînd le-ai întrebat ceva, nu m-ar scoate foarte repede în vremea noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi, înalte, unde stau, pe limbi și litere, bucoavne grele, împielițate, mirosind acrișor. Nu căutam ceva cu dinadinsul, în lumea de hîrtie veche în care exilul vreunei cărți în românește ar fi, hélas, un accident nesperat. Mi-am amintit, însă, trecînd de la unul la altul (am vizitat vreo cinci, poate șase
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
felul său, sincer preocupat de ingerințele pornografiei în literatura". Însă cea mai spectaculoasă operație în cadrul străduințelor de "reabilitare" o alcătuiește cea consacrată lui Cezar Petrescu. Sergiu Pavel Dan îl acuză pe Divinul critic (ori, zice d-sa, pitoresc, mai curînd... "Împielițatul"!) de a-l fi defăimat cu bună știință pe autorul Întunecării, din dorința de a-si amplifica, în epoca, propriul loc de prozator: "Toată această mașină detractoare a reușit să acrediteze trei teze: 1) Cezar Petrescu nu este un mare
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Laszlo Borbely, potrivit Agerpres. Ministrul a precizat că există un plan de reducere a poluării și de realizare a infrastructurii pe doi ani. Nu am intrat în infringement, dar avem atenționările de la Uniunea Europeană, și nu e infringementul, știu eu, dracul împielițat. Infringementul este ceva care, în cazul în care o țară nu îndeplinește o anumită prevedere, e o primă fază de discuții, de transmitere de date. Când am venit la minister în 2010 aveam 19 infringementuri, după 3 luni am ajuns
Borbely: Avem o problemă cu calitatea aerului. Riscăm să intrăm în infringement () [Corola-journal/Journalistic/26845_a_28170]
-
spune acasă), am tremurat alături de Cristofor Columb pînă s-a lămurit cu regele Spaniei să-i dea flota (banii, echipajul), am luptat lîngă corsarii din Caraibe și m-am ascuns împreună cu ei la Saratoga, făcînd în ciudă moțaților, împintenaților și împielițaților de pe mal, apoi, m-am cumințit și m-am retras lîngă focul din vatră împreună cu Constantin Novac, pe Siutghiol, marea noastră mică. Magnifice butaforii - acestea vor fi fost toate călătoriile mele de om născut la deal, crescut la cîmpie, lîngă
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse din nou Uehara. Mergem până la capăt? — Lasă mutra asta! — Drăcușor împielițat! Uehara mi-a dat un pumn în umăr și iar a strănutat. Toată lumea dormea la Fukui. — Telegramă! Telegramă! Domnule Fukui, ai o telegramă! țipă Uehara, bătând în ușă. — Tu ești, Uehara? — Chiar eu. Prințul și prințesa au venit să cerșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că nu e nimic de speriat în toată povestioara asta, își capătă Delfina iarăși stăpînirea de sine, n-am mai auzit în viața mea o istorie mai dezlînată decît asta, zice Tușica. Vorbești despre el de parcă ar fi un drac împielițat, zice Angelina, ori te hotărăști odată să ne spui limpede despre ce e vorba, ori dacă nu, eu îmi iau tălpășița, am pierdut deja destul timp. Tocmai asta e, își ia Delfina în sfîrșit inima în dinți, că nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în aer să-mprăștii cât mai mult fum și ne-am apropiat. Viespile au început să roiască furioase, au mai căzut pe podea zbătându-se, numai în ochi dacă nu și-ar înfige acul, poți să și mori din asta. - Împielițaților, a răcnit un moșneag apărut c-o lumânare. Ce faceți, zănaticilor? O să vă-ncaiere viespile de nu mai știți cine sunteți! Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-a întrebat o vorbuliță, doar m-a apucat de mână și atât când m-am întins lângă ea. Și am plâns lângă ea domnișoară, am plâns fără să scot un suspin, așa-mi curgeau lacrimile, așa-mi curgeau! Și împielițatul acela bătrân hârâia la ușă cu unghiile, ca un motan, da, nu m-am dus, domnișoară, putea să hârâie până la ziuă, nu m-am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii cu țuica în nas de pe unde vii și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că nu e nimic de speriat în toată povestioara asta, își capătă Delfina iarăși stăpînirea de sine, n-am mai auzit în viața mea o istorie mai dezlînată decît asta, zice Tușica. Vorbești despre el de parcă ar fi un drac împielițat, zice Angelina, ori te hotărăști odată să ne spui limpede despre ce e vorba, ori dacă nu, eu îmi iau tălpășița, am pierdut deja destul timp. Tocmai asta e, își ia Delfina în sfîrșit inima în dinți, că nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și "să-i mănînce iadul", a trimis portărelul, adică pe mine, să aducă prețioasa ustensilă. Aveam cu mine un ciomag acătării pentru a speria potăile care îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran îl văd pe Blegul într-o haită de cîini care se țineau lipcă după o cățea. Dintre toți curtezanii, Blegul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tata Silvestru a repetat cu năduf: Tu-ți vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! La așa comédie, nevasta-mama numai și-a potrivit mâinile ca pentru rugăciune. Ca să vezi tu, Savetă, că împielițatul aista de fecioraș, după ce că nu învață, mă mai face și de tot râsul printre oameni. Lasă-l, Silvestre, că n-o fi un capăt de țară! Poate nu poate băiatul. O fi și el o țâră mai slab de virtute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de un zid. Pigmentată cu replici colorate precum „Boss, la noi în cartier diavolul se rupe-n figuri cu 4X4, are cele mai tari gagici și-nvârte euroii pe degete fără număr, fără număr. (...) Și crezi c-o să se vexeze împielițatul c-a făcut sfinția ta o șandrama de biserică?” sau „Am văzut și eu Vaticanul și cum mor oamenii de foame... Nu mă lua cu „s-a răcit dragostea, frate” că mă apucă spumele”, piesa „Aleluia” e o provocare. Textul
Află povestea din "Aleluia" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74554_a_75879]
-
rafale, cu destinatar necunoscut. Un tu care suportă tristeți ce-i sunt neimputabile, amărăciuni nu din dragoste, ci din timp. „Cam asta-i povestea și-aș putea să mă văicăresc./ Sau să număr de-acum anii ce s-au dus - împielițate secunde./ Dar anul acesta ninge pentru ultima oară și fiecare fulg/ e-o gaură imensă din care pleacă mari bucăți de timp/ spre oricând, spre oriunde. ” (Fantasme). Un scandal, într-un fel, dus cu imagini, mai mult despre sine decât
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
diavolului și strâmbă din nas scârbită de duhoarea pe care o lăsa în urma sa. Toți o știau bătrână și gârbovită de când lumea și presupuneau că împuțiciunea vine de la viermii ce forfotesc în ea din cauza blestemelor și vrăjilor făcute cu sprijinul împielițatului. - Du-te învârtindu-te, cotoroanțo! Nu mă tem de făcăturile și farmecele tale! Rămâi cu dracii tăi! Într-o bună zi se vor sătura de tine și te vor lua în întunecimea iadului să le servești ca untură pentru prăjelile
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
mână somă: - Sarsailă, mai ești aci? - și descărcă în aer un foc de armă de răsună ulița satului. Urmară câteva minute de liniște mormântală, Deodată cocoșul din ogradă bătu din aripi și cântă. - Dacă ne cântai mai de vreme plesnea împielițatul! - rosti soțul. Hai la culcare că am scăpat de musafirii nocturni! Până la ziuă mai sunt câteva ceasuri. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - O viață nobilă, undeva între Carpați / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
trecută sperietoarea satului ne-a călcat ograda... La această veste Popa Ștefan se schimbă brusc la față și rămase cu furculița în mână ca împietrit. - Am tras două gloanțe după ea. La primul foc am vrut s-o sperii, dar împielițata nu s-a sfiit de avertismentul meu și a făcut așa de urât încât din instinct am apăsat pe trăgaci și am atins-o la umăr. Elena și Pătru povestiră de-a fir a păr cele petrecute în acea noapte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
ține procesiunea de exorcizare a locului. Deodată, din pricina aglomerației și învălmășelii, acoperișul sare în flăcări, pereții se huruie, iar mulțimea drăcească împreună cu baba sunt aruncați în curte. Prin flăcări dracii joacă și dansează în dezmăț și chiote de veselie. Un împielițat se apropie de Buha care urlă disperată de usturime. Cu ghearele lungi și ascuțite îi sfâșie zdrențele aprinse de foc și îi zgârie pieptul din care abia se prelinge un firicel firav de sânge. - Păcătoaso, nici sânge nu mai ai
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
îmi amintesc de chipul său hidos. - Am un plan! Într-o zi mă voi aventura pe drumul din vis. - Să nu te rătăcești pe acele coclauri și până seara să te întorci acasă. Nu vreau ca noaptea să-mi dănțuiască împielițații pe la fereastră și de spaimă să pierd copilul. Și evită Pădurea Blestemată. - Am pătruns pe marginea sa când eram copil. Mi s-a părut o liniște apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de ospăț, niște lăutari încercau să dezmorțească atmosfera. Muzicanții lălăiau pe limba lor din ce în ce mai încet de teamă să nu trezească din somn duhurile rele. Deodată din curtea castelului apăru un străjer disperat și cu fața albă: - Căpitane, s-au întors împielițații! Rumoarea și spaima cuprinseră sala. - Stați liniștiți și aveți încredere în spusele mele! Cineva acolo sus veghează asupra noastră! - rosti demn Preda. - Căpitane, doresc să văd personal ce se întâmplă afară! - rosti cu hotărâre tânărul principe. - Numai un conducător viteaz
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
niciodată, până s-a întâlnit cu rușii ăia doi, beți mangă. Io, voniucii ostolov, marte domenea. Davai ceasî! i-a zis unul dintre ruși. Și de atunci, cumnatul meu, îl pomenește întruna pe maiorul neamț. Ceasul rău. L-a împins împielițatul să-i fiarbă țuică de la munte și să mai pună și ciușcă în ea. Bea neamțul țuică și mânca gogonele murate. Că era meșter cumnatul meu ăsta, îl chema tot satul să le pună gogonele. Acum aruncă copiii cu pietre
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
pâlpâie din ce în ce mai slab, luna își face apariția doar cu câteva raze printre crengile înverzite ale arborilor, iar dracii se desfată în plăceri nebunești cu cele patru ființe umane cărora strălucirea metalului prețios le luase mințile și-i aruncase în ghearele împielițaților. Țipetele de disperare și groază ale tinerilor sunt auzite în adâncurile pădurii doar de duhurile necurate care îi chinuiesc cu jocul lor demonic. Într-un final, după o luptă istovitoare între moarte și viață, cu trupurile mutilate în cele mai
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
muritorilor născuți în ziua respectivă. Își treceau în CV realizările acestora ca și cum ar fi fost ale lor. Deși acțiunile erau oficial interzise, de multe ori trișau și interveneau în viețile oamenilor. De aici, denumirea neoficială de înger păzitor, respectiv drac împielițat. Piic! Din canea căzu o pleașcă destul de mare, în care se distingeau ceva inteligență, multă nepăsare și o enormă lăcomie. Draco-j își frecă mâinile, mulțumit. Apăruse pe lume un viitor magnat al finanțelor. Pic! Angelo-i și Draco-j oftară la unison
SUFLETIŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350518_a_351847]
-
pentru faptul că inculpatul de 2 metri nu vrea să se supună propriilor hotărâri. Drag popor fii atent. Vei fi din nou prostit. Nu te lăsa însă păcălit. Nu toți sfătuitorii vin de la Domnul Sfânt chiar dacă au rasa neagră, ca împielițatul 666, drept veșmânt. Referință Bibliografică: Se merită oare? / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1620, Anul V, 08 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Emil Wagner : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SE MERITĂ OARE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352756_a_354085]