943 matches
-
și posibilităților noastre, dovedite, o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece... Și abia așteptăm să treacă. Viitorul, neformat încă, poartă în cârcă, din naștere, germenul aceleiași deveniri. În urma tuturor, se înalță Masivul, abia răcit, Himalaya împietrită a tuturor dogmelor, Utopia de granit pe care scrie, în sanscrită: Am fost, dar fiindcă nu am fost cum trebuie, vom reveni mai bine organizați, stăpânind lumea cu cele mai bune mijloace, - și, în mod sigur, pe veci!... Lumea pune
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
clipa aceea în care Jidovul încercuit vede căștile grele ale jandarmilor nemți. ACESTA este precum fiul regelui care a plecat o dată în oraș Unde a văzut lumea cea adevărată: mizeria, boala, bătrânețea și moartea. ACESTA poate fi comparat cu fața împietrită a aceluia care a înțeles că a fost părăsit pentru totdeauna. Sau cu vorbele doctorului ce nu îi mai dau nici o speranță. Pentru că ACESTA înseamnă zidul din stâncă pe care l-am atins - Înțelegând că-i zidul ce nu se
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
și cu personalitatea lor, ci prin ceea ce biografii și bibliografii lor nu vor putea cunoaște niciodată, "orele slabe ale geniului creator, fazele sale de rușinată neputință", secretul din "zonele amorfe", "de tăcere, de gol și de disperare", "orele de spaimă împietrită", neconsemnate nicăieri. Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de ei putem identifica o categorie interesantă, atrăgătoare, pe care ne-o arată Lucian Raicu și pe
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca un val de lapte împietrit, în crengile arborilor seculari, ceramică de Korunt, kertescolaci colorați cu șofran, scoși direct de pe sulurile acelea ca niște falusuri de neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
primit toate rănile umilitoare, Trădător am rămas. Cinic și flămând. Simt sângele cum îmi golește toate formele spre calma adâncire, . Mi-am pierdut carnea, umorile abundente, și Părul- Un tigru din cărțile vechi înotând pe firul gălbui al unui păr împietrit văd. Aș vrea să fiu și mai musculos. De fapt, erudiția e un exercițiu necesar de absorbție, Împrospătează mintea, Lărgește inima. Cu cât mă adâncesc în actualitate, cu atât mă apucă pofta de lucrurile necesare ale poeziei. Coc în mine
În lumina tot mai clară a viziunii mele despre poezie by Constantin Iftime () [Corola-journal/Imaginative/4224_a_5549]
-
urechi întâi sacadat apoi ca un vaiet de clopot răspândit în tot trupul plăpând. spart în frisoane domolite de valuri de moleșeală cărora le urmează alte frisoane până când își reazemă bărbia de genunchi și rămâne împietrită cu privirea în gol. împietrită de spaimă. acum uca poate începe plimbatul prin fotografii. nu vrea să le vadă cu adevărat de când a reușit să deschidă biroul cu rulou al lui nicu și a găsit plicul cu pozele duduței. mireasa copilă așezată în cutia pentru
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Dezbrăcate să/ celebreze, la mormîntul copilăriei lor, la gura peșterii, «sărbătoarea/ trandafirilor care ascund ieșirea/ genitală pe lumea/ cealaltă» - iaca! Speriate de țipătul continuu, de alaltăieri, al/ unei cucuvele...// Femei îngenuncheate la cules, nu/ departe de o grămadă de bărbați împietriți, pe care își fierb mămăliga” ( Te învăluie un miros de arsură, fără să ardă ceva). Peste tot plutește un sacrilegiu vesel, precum cel analizat de M. Bahtin, în legătură cu Rabelais, probă că meridianele arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
fine în satul pe care-l părăsise de atîta amar de vreme, într-un miez încins de zi, Mascalzone se duce glonț la casa Biscotti și, fără o vorbă, face dragoste cu Filomena care participa la eveniment cu un fatalism împietrit. Apoi, Mascalzone așteaptă pedeapsa sătenilor care între timp începuseră să afle de revenirea lui. într-adevăr, banditul e ucis, într-o scenă asemănătoare cu cea a lapidării păcătoasei în Zorba grecul. însă, lovitură de teatru: Mascalzone făcuse amor cu sora
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obișnuitele, de-acum, obiecte de ceramică, din lemn, de diferite mărimi și culori, soiuri de vinuri, carpete. Dintre obiectele de ceramică se detașează ceramica figurativă înfățișând țărani și animale (trăsături împietrite în lut) premiate la festivaluri internaționale. Ce m-a impresionat la toate aceste figurine a fost expresia generală, necăjită a țăranului român.Nici unul nu zâmbea. Contrastau puternic cu tablourile caricaturale ale altui autor, o colecție de picturi rurale, caricatura figurii
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
că moartea meșterului ar fi putut opri progresul arhitecturii bisericești. În schimb, meșterul a plătit cu viața pentru mândria lui. Unii spun că Manole n-ar fi trebuit să o jertfească pe Ana. Se prea poate ca Dumnezeu, cunoscând inima împietrită a domnitorului, să fi zădărnicit special lucrarea pentru a evita tragicul sfârșit. Fiindcă, de multe ori, pe acele meleaguri, era mai bine să nu faci nimic, decât să faci un lucru nemaipomenit. A fost odată ca-n povești, a fost
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
dar nu tocmai din acelea cu teroriști. Și ei continuă... de-au ajuns să omoare și români tocmai în Iberia. Dar, înăuntru, teroriștii suntem noi. Și azi și mâine, ca și ieri. Oare când vom dărâma și noi zidul/gardul împietrit? Să mai călătorim puțin, psihi-mu! Paremiologii, și nu numai ei, vor fi observat desigur inversiunea lac-puț din titlu. A fost din partea mea o timidă încercare de adaptare la politica românească de astăzi. Adică: viceversa.
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
văzut cămașa morții pe tine strigându-te! Pe o scară a nenorocului te prăbușeai, În adâncul tăcerii roz, ultima Clipă dinaintea rostirii... Cum nimeni nu cuteza Înflorirea, cum securea nesomnului mă pocnise În frunte cu flori de ametist și gutui Împietrite, rabdă inimă de sfărâmat piatra iubirii! Numai tu vei rămâne să plătești datoria din urmă... FĂRĂ DE LUSTRU Lui Hugo Fridrich i-am trimis scrumbii, lui Vössler doar șiraguri nepereche, lui Curtius sandala de coral, lui Spitzer candela mereu străveche, iar
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
au fost o parte importantă a închinării publice începând cu Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea, Sankey a introdus un nou stil al cântecului congregațional care avea scopul de a trezi sentimentul grijii față de semeni, de a înmuia inimile împietrite și de a îndrepta sufletul către Hristos<footnote Kenneth W. Osbeck, 101 Hymn Stories, (ed. Kregel P. P. Box 2607, Grand Rapids, MI 49501, SUA, 1982). footnote>. Când a luat ființă în anul 1878, Armata Salvării a urmat același model
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de castanii Ce pendulau în ritm de clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era nehotărât. Când au ajuns în dreptul debarcaderului ea s-a oprit, sprijinindu-se de umărul lui. Două bărci acostau. Perechile au coborât și au trecut pe lângă ei, înlănțuite. Apa era neagră și împietrită, ici-colo vibra câte-o rază: lămpile de pe malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea ezita. - în cinstea... revederii... - adăugă el îl privi lung, din creștet până la pantofii lui galbeni
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
se îndepărtează, încet dar sigur, de țara lăsată în urmă. Naționalismul naiv și "românismul " perioadei în care-l admirase pe Codreanu se spulberă complet. Dacă la 10 august 1943 refuza încă ideea expatrierii definitive deoarece "nu am inima suficient de împietrită ca să renunț la românism pentru o altă cultură " și declara ritos că: "Fără neamul meu, nimic nu mă mai interesează în istorie ". (10 august 1943), peste doar căteva luni, la 25 noiembrie în același an, ajungea la concluzia că "Am
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l și uimindu-l cu fiecare șoaptă ce îi strecura. Lucruri pe care el nu le știa despre sine
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete, spontane. Arhitectura era în gradul cel mai înalt muzică împietrită. Arhitectura îmi amintea perfecțiunea corpului - cu interiorul și exteriorul unor lumi distincte. După clipe de hoinăreală și rătăcire am avut sentimentul că am ajuns pe undeva în apropierea inimii orașului. Pe o casă impunătoare am văzut o corabie. Existau peste
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
pozei, li se oferă câțiva cenți. E plină La Rambla de îngeri, de draci, de bebeluși, de d-ăia negri care respiră greu, de copaci, de vampiri, de indivizi “fără cap” și de tot felul de alte personaje. Majoritatea stau împietriți, ca niște statui. Se mișcă doar preț de câteva secunde și doar când au de făcut câte-o poză. Cum o fi să ai un astfel de “serviciu”? V-ar plăcea?
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
nici un fir de iarbă germană. Mi-au destăinuit că frunzele nu ajung niciodată să putrezească pe suprafața netedă a pavajului m-au condus în sala polivalentă mi-au ascultat cuvintele mi-au citit gândurile mi-au recunoscut mirosul de flacără împietrită m-au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-au invitat la restaurantul Rosenpalais au acoperit cu palmele ursul brodat pe fața de masă au comandat o pizza cu felii de ananas m-au rugat să semnez o hârtie albă
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
în camera mamei fără ca ea să știe și era foarte frumoasă și mirosea ca pomii după ploaie. am intrat și am văzut cât era de frumoasă și crinii se înălțau chiar atunci, sub ochii mei, sub ochii ei privindu-mă împietrită și foșneau și în cameră se lăsa poate înserarea sau doar frunzele imense ale crinilor acopereau fereastra, înălțându-se unduitor. și atunci s-a făcut o liniște ca-n mijlocul mării și crinii mamei au început să se întrepătrundă și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația sincopată a jazzului sud-american. Aici apar pentru prima oară îngerii și păsările ce străbat mai tîrziu cerul poeziei sale, intrînd în vorbă cu poetul. Bestiarul stănescian cu inorogi străvezii, cai în cavalcadă sau împietriți, cu lupii săi flămînzi alergînd pe omătul cristalin al unor peisagii sticloase, cu rîuri înghețate, dominate de zăpezi strălucitoare și sori de gheață deasupra codrilor oglindiți de cerul rece, limpede și sur, într-o împărăție a gerului veșnic, a prins
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
NU PIERE! Au călcat-o în picioare, aurul i-au smuls din pântec, Românul a renăscut, s-a ridicat și-a plâns în cântec. I-au ucis pruncii în leagăn și i-au mai tăiat o mână, Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]