11 matches
-
mimarea echilibrului uman, dependent de o simulare continuă a situării spațiale pe care creierul nostru o face nu a putut fi modelată pentru Atlas decât după ani întregi de programare, creare de algoritmi deosebit de complecsi al căror rezultat final este împleticeala aceea bahică de pe terenul accidentat. În mod straniu și paradoxal, comicăria situației este mult mai umană pentru că evocă în mintea privitorului imperfecțiunea, care e o trăsătură eminamente umană. Numai faptul că Atlas se poate deplasa biped este de o covârșitoare
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase by https://republica.ro/atlas-si-om-vizionarea-acestor-imagini-are-ceva-ravasitor-pentru-orice-fiinta-umana-din-carne-si-oase [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
mimarea echilibrului uman, dependent de o simulare continuă a situării spațiale pe care creierul nostru o face, nu a putut fi modelată pentru Atlas decât după ani întregi de programare, creare de algoritmi deosebit de complecsi al căror rezultat final este împleticeala aceea bahică de pe terenul accidentat. Cu toată râvna noastră metafizică, nu vom putea induce conștiință obiectelor inanimate. Vom putea reproduce mișcările umane, chiar până la imperfecțiune, dar ochii de sticlă ai roboților vor rămâne morți așa cum sunt ochii cadaverici ai figurinelor
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase by https://republica.ro/atlas-si-om-vizionarea-acestor-imagini-are-ceva-ravasitor-pentru-orice-fiinta-umana-din-carne-si-oase [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
o corcitură câte o dată de stânga, câte o dată de dreapta... Precum în situația maghiarului care își descrie la poliție vaca pierdută: „Câte o dată albă, câte o dată neagră; cu tri țâțe sec și una cum... paru’.” Doamne, ce căldură și ce împleticeală în toate! Dau o raită pe la celelalte „jurnale” și-mi bag în cap aceeași știre repetată pe 6 canale Tv. Foarte bine, îmi zic, fiindcă românului, dacă nu-i spui de zece ori un lucru, interpretează aiurea și astfel poți
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
au bășicat, ce faci, bâââââî, pletosule, nici hai noroc, nici ’te-n cur pe mă-ta, nu ți-e puțin rușine obrazului? Era mai pe seară și oamenii se cinstiseră, erau deja puțintel trotilați. Puteam deduce asta fără efort, din împleticelile consecvente ale limbii. Necazuri cu pronunțarea consoanelor. E drept că și io greșisem, neacordându-le vreo atenție. Am reparat prejudiciul, dându-le politicos bună seara. Dar, așa, ceremonios, nu oricum. N-a fost un salut de toată mâna, ci unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care pronunța cuvintele stîlcit (de aceea i se și zicea așa - pentru că atunci cînd vorbea despre ea însăși își spunea „pitița“ în loc de „fetița“), preferă să dea numai din cap și să zică „îhî“, pentru a nu strica solemnitatea momentului cu împleticelile ei. Mai întîi, Dănuț inspectă uneltele de care urmau să se servească în îndeplinirea misiunii. Fetele aveau cîteva lopățele de plastic și o pîlnie. „Cu pîlnia asta ce faceți ?“ Ridicară din umeri. „O punem de-o parte, poate ne folosește
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a ridicat de la masă. Dacă ai nevoie de ceva, dă și tu un bip și îți trimit șoferul! mi-a spus, amical. în urma lui a mai plutit o vreme dâra consistentă de Egoiste, Chanel,și zâmbetul lui compătimitor față de împleticeala indivizilor low profile, care și-au mâncat mălaiul în comunism. - Nu te lua după Daniel! a spus, împăciuitoare, Nana.Tu n-ai nevoie să fii tot timpul cu ochii pe profit, ca el! Tu încă lucrezi, pensia lui Petru vă
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
fapt, ești doar o brută fără scrupule, care nu dă "inamicului" nici o șansă. Vorba unui jurnalist: șansele ar fi fost egale dacă avea și mistrețul o carabină între labe... L-am urmărit pe dl }iriac explicând tacticos, cu obișnuitele sale împleticeli de limbaj (fostul tenisman se patinează constant când e să pronunțe anumite cuvinte, rostind cu dezinvoltură "nește" în loc de "niște" - ceea ce m-a dus cu gândul la Ceaușescu - și crede că "profilactic" se referă la ceva care se poate înmulți ușor
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
reciproc, improvizat. Gândul la ceva ilicit părea aproape comic - agresiune cu o armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau. Peste tot în jurul lor, oamenii se mișcau. Salsa și boogie. Box step și împleticeli ritmice. Zvârcoleli bizare ca să țină pasul cu chitările Appalachian și mai bizare ale formației, care scârțâiau și zdrăngăneau. Lângă ei, un cuplu tânăr se privea în ochi și făcea ca toți dracii cu multă convingere. Mai departe, un urmaș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la viziunea interioară a scufundării lui în ape adânci, la senzația unei imersiuni nelimitate, evoluând înspre profunzimi marine, ca și cum ai vrea să fugi de lumină spre a locui pe fundul oceanelor sau al mărilor, cine n-a simțit lăuntric o împleticeală în aer, trasând arabescuri de o absurdă complexitate sau descriind vârtejuri ca o pulbere cosmică, acela nu va pricepe niciodată substratul atracției teribile înspre neant, ce îndeamnă pe unii oameni la suprema renunțare. Mă simt un om fără sens și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cenușa. Bărbații au dispărut, tigrii, și ei. Fotograful își adună lucrurile și împreună calcă peste crengi, ghimpi și plante, care li se agață de haine și glezne, ca niște copii cerșetori. Pran nu înțelege graba, nu înțelege nimic din această împleticeală oarbă, de parcă cineva i-ar croșeta viața întreagă într-un singur act, o rafală rece în acest întuneric persistent. Gândul acesta îl face să râdă și o ia repede la picior, suflând greu și chicotind, aiurit, nepăsător până la isterie. Vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adoarme pe bancă.) Atât de fericit... cum n-am mai fost niciodată... (Tresare, își revine brusc.) Țipă cineva! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cine? HAMALUL (Ascultă câteva clipe.): Țipă după ajutor! IOANA: Unde? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: O fi vreun semn, o altă împleticeală... HAMALUL: Nu, nu... Țipă cineva, cu adevărat... Parcă se rupe ceva, parcă se rupe o roată... Mă duc înaintea lor! (Dă să plece.) IOANA: Grubi! Nu mă lăsa singură... HAMALUL: S-a întâmplat ceva... Mă duc să-i caut. Iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]