11 matches
-
trăznească toți draci de pe pământ cu biciul său lung ca o flamandă și carul făurit din nori ce traversa de la un cap la altul bolta Cerului. Ce fericire mă năpădea când întâlneam curcubeul și sedentara rouă de pe florile din grădina împlută de prospețime, de parcă renășteam odată cu ea la fiecare întruntare cu Sf Ilie. Nu răspunde nimeni! Mama era foarte agitată. Am avut o tentativă de a o liniști dar am renunțat. Nu era genul meu. Ciudat! Deși frica era undeva într-
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Parabola_tarzie_alexandru_craciun_1383508810.html [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
noi oamenii nu-și cântăresc încă pe deplin bine interesele. Dar o lungă esperiență învață că pasuri îndărăt nu se pot face. Vom pierde multă vreme încă pentru a împlea formele civilizațiunii pe cari le-am împrumutat, dar ele trebuiesc împlute, nu nimicite. Deocamdată - mi-i vorba - cam ciudați crai de la răsărit se-mbracă cu ele, însă, convins odată poporul că numai munca și meritul adevărat îndreptățesc la ceva în viața publică, lucrul va fi pe jumătate îndreptat. {EminescuOpX 168} Repetăm
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
merit este că e liberal-roșu. Și așa în totul și în toate. Toate calitățile rele: ignoranță, venalitate, trădare, prostie sânt în ochii roșilor singurele titluri de merit, după cari ei fac numirile în funcțiunile statului. Și acești oameni apoi sânt împluți cu decorațiuni, cumulează câte 5 - 6 funcțiuni importante, își creează misiuni și diurne, se aleg deputați în colegiul III și IV - au încrederea țării cum am zice. Dar daca țara are neapărata nevoie de-a fi guvernată în modul cel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
simbolul nimerit al nemărginirii, [...], schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țârliau nervos, iară împrejuru-i frământa pământul un ungur lung, cu picioarele goale băgate în papuci mari împluți cu paie (Eminescu: 2011, II, 35). După cum o observație pertinentă (vezi citat supra) sublinia, sunt atâtea situații în care, în lipsa competenței lectorului, se pierde din dimensiunea hipertextuală a literaturii, deci și din literaritatea cărților. (S6g) Tu ești ca o vioară
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țârliau nervos, iară împrejuru-i frământa pământul, un ungur lung, cu picioarele goale băgate în papuci mari împluți cu paie. [...] El intră într-o cafenea de alături ca să se usuce (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 35). (h5b) Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o paranteză în hipotext. Există două modificări în manuscrisul în facsimil 41 (ediția Eugen Simion) față de varianta transliterată a lui D. Vatamaniuc: (H1a) [...] ardeau lămpi (s.n.) somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat. [...] El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei se roși ...el se așeză la masă..., deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțeles întunecat. [...] Lampa fâlfâia lungă, ca și cum ar fi vrut s-ajungă tavanul, [...].Lampa sa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu era al lui, schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, pișca niște coarde false care țîrliau nervos, iară împrejuru-i frământa pământul un ungur lung, cu picioarele goale băgate în papuci mari împluți cu paie. Oricât de neplăcut să fi fost spectaculul pentru simțul estetic al călătorului meu, el avu o influință salutară asupra eroului nostru care, trezit din fantaziile sale metafizice, băgă de samă că ploaia-l udase până la piele. El intră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
chiliei lui era pătruns numai de punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară încărcată cu busuioc uscat și flori de sub icoana îmbrăcată cu argint a Mântuitorului. Un greier răgușit cânta în sobă. El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei se roși... el se așeză la masă... deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțeles întunecat. Tăcerea e atât de mare încît pare că aude gândirea, mirosul, creșterea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și mai mult, cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile mai periculoase mari metereze de lemn și coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite din proaspăt de pe vite, pe cari le-ntindeau pe ziduri pentru a neutraliza izbirile mașinilor de asediu și a slăbi lovirea proiectilelor. Când lupta contenea și le dădea răgaz, ei iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin. Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe, Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brasde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă răbdătoare Ugerele lor împlute, și în doniți sunătoare Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să-i puie la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]