4,751 matches
-
focului în Portugalia. Vechiul teatru este situat în Piața Rossio. Mult înainte de ora stabilită pentru începerea conferinței, localul era complet ocupat de un public care mi s-a părut cam surescitat. În fundalul scenei deschise se vedea o masă lungă împodobită cu flori. (Ah! Faimoasele, formalele, ultraplictisitoarele mese de la ceremoniile publice, la care iau loc autoritățile și așa-numiții ,granguri", prezidiul fatal de unde pleacă monotone și solemne discursuri!) Alvaro și Heloisa Lins (ambasadorul Braziliei la Lisabona și soția sa, el însuși
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
are dreptate Dl.Liceanu,în privința comunismului și lichelelor,(cu care am impresia că nu ești întru totul de acord),daca nu facem nici un pic de curățenie în trecut,suntem în situația că după 18 ani de “democrație” să avem parlamentul împodobit cu asemenea figuri jalnice! Mi-ar plăcea să te văd mai des pe la televiziuni,oricum ești o prezență mult mai plăcută decât mulți alții care apar prea des.Locul tău este la Realitatea TV,dar n-ar strică să pătrunzi
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
expusă pe pardosea având ghizdul cam de trei metri și ceva, concretețea existenței atât de civilizate în raport cu Oceanul măreț, însă ilogic, ignar; pavimentele piețelor și caselor turburător de prezente cu urme de pași ce plisară abia vizibil marmura de pe jos împodobită cu chenare florale, animaliere; sala cu busturile marilor bărbați de stat romani, un adevărat tribunal al buletinelor de identitate clasice chemate spre audiere, ori confruntare cu omul modern atent mai mult la ce le lipsește capetelor ilustre... câte o ureche
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
în ochi coboară bezna?// Dar ce-i cu-aceste ramuri zvelte/ care-mi cresc din brațe?/ Pasul de ce nu-l pot porni către umbrar?/ Întîrzie prin frunze fum de jertfe,/ cîntări aud, alaiuri mă-nconjoară,/ cu panglici și mărgele mă împodobesc./ Dar nu pot să răspund,/ stau mut și înfloresc" (Anestezie /II/). Or, barocul, se știe, e o viziune a fluidității, a mișcării perpetue. După cum, în temeiul rațiunii de la care se revendică, precum un meșteșug pozitiv ce se autocontrolează, reflectă (termenii
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
fie din mai noi fundamentalisme. Scriitorii se iluzionează cu acele tiraje de cărți sau cu rapida epuizare și circulație a cărților care ofereau un sâmbure de adevăr. Să nu uităm că de foarte multe ori acele cărți pur și simplu împodobeau o bibliotecă fără a fi citite sau fără a avea impact real. Despre anumite aspecte delicate până la urmă au scris tot cei cu voie de la partid, încât adevărul a fost strecurat în doze calculate de sistem, combinate cu elemente de
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
cineva, cu chei de mașină în mînă: �Domnu', domnu', domnu', trageți mașina mai încolo, să mi-o scot și eu!" Popa arăta spre o Dacie care îl împiedica să iasă cu mașina de pe aleea care duce în fața bisericii. Aleea e împodobită cu un semn de interzicere care ar fi trebuit să-l împiedice și pe popă să-și bage mașina acolo. Nefericitul cu Dacie își parcase mașina în fața semnului interzis de nu mai putea să iasă popa cu mașina. Insul căruia
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
vremi va apărea în acest an și în versiune română. Dulapul Când ne-am mutat aici, am cumpărat un dulap. Era închis la culoare, vechi și m-a costat mai puțin decât transportul lui de la consignație acasă. Avea două uși împodobite cu un ornament vegetal, iar la cea de-a treia ușă un geam de sticlă în care se reflecta tot orașul, atunci când l-am dus acasă cu o mașină de transportat mobilă. A trebuit legat cu o sfoară ca să nu
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
intra în Purgatoriul sordidului, al citadinismului mizer, al "eternității" ce se batjocorește pe ea însăși. "Speranța" nu-și mai are locul într-un asemenea context decăzut decît în chip convențional, apendice al "cuviinței" demonetizate: "blocuri de case ursuze și afumate/ împodobite cu lujeri de viță uscată// un bețiv rămas într-o rînă/ murmură rugăciuni cere milă/ gunoiului adunat ambiguu// nici o floare nici un fir de iarbă/ menite să zîmbească femeilor extenuate/ care în balcoane sprijinite-n cîrje/ atîrnă rufe sărăcăcioase// aici eternitatea
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
Să nu-și închipuie cineva că vreau să ridic statuie arhitecților care de 12 ani încoace au fost plătiți din bani publici ca să apere interesele orașului. Acestora nu le-a tremurat mîna semnînd aprobări pentru tot soiul de monstruozități care împodobesc străzi din București, sclipind oribil ca un dinte din față îmbrăcat în aur. De pildă acel cilindru burtos care îți taie răsuflarea cu înfățișarea lui de rezervor de combustibil, plantat mitocănește printre puținele imobile frumoase pe care le mai are
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
cîntă bătînd din palme " Dă-i nainte cu tupeu/ și-ai să vezi că nu e greu". Sloganul lor favorit. În colțul dinspre Piața Rosetti, la parterul hotelului, locul cîrciumii populare a fost luat de Casa țărănească Elite. Prin vitrinele împodobite cu artizanat și imortele se văd mese goale. Mai populat e zidul de alături, unde întîlnesc adesea cîte un tip urinînd, și ziua în amiaza mare. Nu știu de ce tocmai acolo, poate vin după miros. Odată l-am admonestat pe
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
Nașterii Mântuitorului. Sunt amintiți, iarăși, arbori miraculoși în Anglia și Franța. Până la constituirea deplină a obiceiului bradului de Crăciun, se puneau pe la case, în Germania, smocuri înverzite, crengi de cireș sau de vișin. Mai târziu, ramurile de brad au fost împodobite cu flori de hârtie și cu panglici. Telegraful român (23 decembrie 1899/4 ianuarie 1900) crede că primul brad împodobit a fost consemnat în anul 1605 la Strassbourg și era împodobit "cu bucăți de hârtie colorată, cu mere, ostii șazimeț
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
de vișin. Mai târziu, ramurile de brad au fost împodobite cu flori de hârtie și cu panglici. Telegraful român (23 decembrie 1899/4 ianuarie 1900) crede că primul brad împodobit a fost consemnat în anul 1605 la Strassbourg și era împodobit "cu bucăți de hârtie colorată, cu mere, ostii șazimeț, spumă de aur și zahăr". Multă vreme însă n-a fost admis pomul de Crăciun, prin 1642-1645 apărând o carte care denunța bradul ornat cu păpuși. Încă în 1785, baroneasa Oberkirch
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
cu fund dublu din balcon. Ideea tuturor era că trebuie să fii pregătit oricînd pentru o vizită de lucru a hoților. Îmi și închipuiam cunoștințele mutînd mobilele din loc și extrăgînd parchetul de cîte ori vine încasatorul la lumină. Sau împodobindu-se cu un medalion congelat. Sau ascunzînd, de cîte ori pleacă de acasă, tot ce cred ei că-i de valoare, te miri unde, prin mașina de spălat sau în sacul cu cartofi. Oricum, noi de grija asta am scăpat
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
mi-am început viața intrând în pușcărie pentru revoluție, și închisoarea obligă ca și noblețea." Așa aflăm unde a consultat Nicolae Bălcescu două scrisori despre arta militară al căror autor este Basta. Una la Biblioteca de la Sf. Sava din București, "împodobită cu un portret al lui Basta" și alta găsită la Biblioteca Națională din Paris. Bălcescu, cucerit de precizie, verifică numărul oamenilor armatei turcești, tătare, al oștenilor lui Mihai, până și al morților din mormintele de lângă Aiud citând analiști turci, italieni
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
Zocalo, nume popular al Pieții Constituției, spațiu central dominat de Catedrala orașului, construcție ce combină stilul gotic, renascentist, manierist, baroc și neoclasic. Tot aici se află și prima Universitate din America, fondată în 1551, Curtea de Justiție și Palatul Național, împodobit cu picturi de Diego Rivera. Traficul este inimaginabil, se circulă în autobuze, mașini, taxiuri - mici Volkswagen-uri gri și verzi - biciclete și lectici. Sunt polițiști la fiecare 500 de metri, câte patru, înarmați cu puști mitraliere, polițiști care te sfătuiesc să
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
și Miljko, luase de mic pilda bunicului și a unchiului în ale zidăriei. Era priceput în ale dulgheritului și în cioplitul marmurei; știa să dea o mînă de ajutor la înrămarea icoanelor, și mai avea și darul înnăscut de a împodobi ușor și repede stupii cu picturile sale, sau de a înhăța roiul de albine. Pe arșiță, în vremea postului de vară, avea de mers douăzeci de kilometri pînă la rîu după pește, tocmai în Herțegovina, îl trimiteau pe Leandru care
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
luat-o Înainte. „Unde mergeți?” Trecând pe lângă el spre spatele mașinii, i-am spus: „N-am nevoie de nimic. Am totul aranjat”. Taximetristul a deschis portbagajul și mi-a dat valiza. Una mare, după cum am mai spus, și cu mânerul Împodobit cu banderole de hârtie multicolore, atestând, dacă mai era nevoie, o călătorie internațională cu avionul. Am smuls pe loc banderolele de hârtie, dar ele deja Își făcuseră efectul. În timp ce schimbam cu taximetristul urări de anul nou, tânărul individ binevoitor a
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
și necunoscut, așa că am ajuns puțin Înainte de oră anunțată; am avut În felul acesta ocazia să vedem cum arată un „Cimitir alternativ”. Nu pot descrie emoția văzând monumentele, pe unele fiind săpate cruci, lângă altele cu „Maghen David”, un pom Împodobit de Crăciun și jucării la mormântul unui copil, care nu a apucat să trăiască măcar o lună, multe monumente cu inscripții În limba rusă, cateva În românește, altele În ebraică. Soțul meu a găsit mormântul unei femei născute, ca și
Rolanda Camin-Nacht. In: Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
faceți? Nelson Farina se răsuci în hamac și-l cufundă în chihlimbarul trist al privirii sale: - Moi, vous savez - zise. Fata lui ieși în curte cînd i-a auzit vorbind. Purta o rochie țărănească ordinară și ponosită și avea părul împodobit cu panglici colorate și fața unsă împotriva soarelui, dar chiar și în starea aceea neglijentă se putea presupune că nu exista alta mai frumoasă pe lume. Senatorului i se tăie răsuflarea. - Drace - suspină plin de uimire -, ce-i mai trece
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
din atracțiile mai puțin obișnuite ale Pragăi. Locul are la prima vedere aparența unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot și cu inscripții și citate ironice, comentînd semnificația deloc evidentă a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereții și rafturile. Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă și comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar cu suportul și ruloul pentru banda de scris „extirpate”. Poartă eticheta „Mașină
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
conform legilor în vigoare”. În fine, ar trebui ca vizitatorul să răsfoiască volumul Ceski Snar, al lui Ludvík Vaculík (cunoscut editor și autor de samizdat în anii „normalizării” impuse de tancurile sovietice) în acea ediție clandestină de prin anii ’70, împodobită cu fotografiile tuturor protagoniștilor ei, unii în ținute mai mult decît sumare, surîzînd în spatele unor tufișuri (toți sînt personalități marcante ale vieții intelectuale underground de după ocupația sovietică). În mijlocul volumului, nudul splendid al unei blonde avînd drept unic accesoriu o pisică
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
l-ați ucis între templu și altar.// Apoi ne-am smuls/ unul din altul/ ca două săbii/ și ca două națiuni de grauri/ și astfel am intrat în Veneția.// era sînge pe străzi/ soarele se înălțase/ era timpul/ de-aceea împodobindu-l cu pene și flori/ am dat drumul violoncelului plin cu lacrimi pe apă” (Veneția). Abil regizor al „stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a belșugului de corespondențe. Pe de
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
ceremonial. Chiar și „faptele bune” pe care le-a săvîrșit Păunescu, poate dintr-un impuls benefic, poate pentru a-și testa limitele puterii personale, au dobîndit aspectul unor servicii aduse regimului, ca și cum poetul de curte ar fi intenționat a-i împodobi pieptul cu sclipiri de virtute. Eugen Negrici afirmă în finalul considerațiilor d-sale închinate lui Adrian Păunescu: „Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei și regimului lui Ceaușescu. Acest scriitor, prin acțiunile lui, prin personalitatea lui care fascina
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
simțul umorului, entuziasm. Seligman ne recomandă să identificăm printre aceste virtuți pe acelea care ne definesc mai bine și să le aplicăm deliberat în problemele importante ale vieții. Istoria dolarului Cînd George Washington a pozat pentru portretul ce avea să împodobească bancnota de un dolar (tipărită în 14 miliarde de exemplare), suferea de o durere de dinți, ceea ce explică poate zîmbetul înțepat, cu buzele strînse, lăsat posterității. Hîrtia de doi dolari ar fi fost respinsă fiindcă în epocă acesta era tariful
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
care preia varianta lui Dionisie Fotino (din Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion, 1859, comparată cu Iorga, Istoria Bucureștilor, 1939): în lipsa domnului, "oamenii desperați și fără căpătîi. Cari se numesc în limba poporului crai", jefuiesc curtea domnească, se împodobesc cu tuiuri și stindarde etc. N. Manolescu, mai puțin convins de anecdotele istorice, citează formula "craidoni de Curte Veche" din Vlăsia lui Gh.H. Grandea. Un context lămuritor pentru uzul formulei e de găsit în Iordache Golescu, într-un dialog satiric
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]