4 matches
-
022 locuitori. Silezianul Baltazar Walter, care a petrecut câțiva ani în Țara Românească la începutul secolului al XVII-lea, a transmis cele zise de Logofătul Teodosie al lui Mihai Viteazul. Acela zicea în anul 1596: "„Craiova, reședința Banului, oraș mare, împoporat și plin de tot belșugul, dar și fără ziduri și cetățuie.”" Din Catagrafia din anul 1835 rezultă existența a 1653 de familii -"ctrștini i dajnici"-, deci un număr aproximativ de 10-11.000 de locuitori creștini. La aceștia trebuie adăugați, tot
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
generat insistențele turcilor pe lîngă dominitorii: Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul și Alexandru cel Rău de a diminua puterea banilor. În oraș, erau multe ateliere de meșteșugari care erau adunați în bresle. Cronica silezianului Baltazar Walther cel Tînar descrie orașul: "mare, împoporat" (populat) "și plin de tot belșugul dar fără ziduri de apărare", se pomenește despre interdincția străinilor de a locui în oraș, în special turcii și brașovenii. Sîmburele comercial al Craiovei îl constituia Piața veche din care porneau, în formă de
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
și îndeobștie împoporarea țărei. Pân și proprietarii cu moșii de pin pregiurul minelor pot mai bun folos scoate din a lor moșii; pentru aceasta, obicinuit vedem că locurile de pin pregiurul munților cu mine înflorite sînt mai bine cultivate și împoporate și că în aceste agricultura mai mult sporește decât în alte părți. Așa, de pildă, o mare parte a Ungariei de Gios trăiește din băile de la Șemnitz și Cremnitz și o mare parte a Ungariei de Sus, din baia de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
o școală ajutătoare undeva pe lângă anticul Aegyssus. Am plecat de acolo cu o colecție de toarte de felurite oale și ulcele. Din tot ce spărsese istoria străveche, strămoșii mă ademeniseră cu cioburile acelea, tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre a aminti încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]