73 matches
-
a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pe Calea Victoriei. (Ficțional fiindcă din el pornesc ficțiunile, dar și fiindcă am început să am îndoieli că palatul există altfel decât în gândul meu.) Dar în orașul acesta nu poate fi decât așa: aici creierul meu este neîncetat sub asediu, împresurat, pus la zid. El se simte ca o mică biserică în care cineva dă buzna urlând și sparge toate icoanele. Iar inima nici ea n-o duce bine. Bate nebunește. Sare din piept. Pare un creștin prins de o hoardă
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
doar exerciții ale unui stil înalt, Iar dedesubt era ACEST CEVA, pe care nu mă-ncumet să-l numesc. ACEST CEVA este similar gândului celui fără de cămin, când umblă printr-un oraș străin și rece, E asemănător clipei când evreul împresurat vede apropiindu-se căștile grele ale jandarmilor germani, Este ca atunci când fiul de rege se duce-n oraș și vede lumea adevărată: mizerie, boală, bătrânețe și moarte. ACEST CEVA poate fi comparat și cu fața nemișcată a cuiva, care a
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
aproape azvîrlit afară un ofițer. Era să pice-n nas înainte de a se redresa. Le-a făcut semn celor trei să rămînă unde sînt, să ne-asiste. Stăteam amîndoi față-n față, el pe asfalt, eu pe lîngă. Simțeam zona împresurată ca de un întreg comando anti-tero. N-am mișcat un pas. Ofițerul întinse o palmă, încuviință din cap la ezitarea mea, sugerînd că pot rămîne pe loc. Nu știu dacă o făcea din mărinimie sau din instinct autoprotector. Numele tău
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
Tarangul a anunțat încetarea lucrului lăsând podul neterminat. Era la mijloc o înțelegere între Gheorghe Duca și ambasadorul german de la Constantinopole aflat în tabără, fiind adus cu dânsul de marele vizir. Când regele Poloniei sosi cu armata sa în ajutorul împresuraților și Turcii pierdură lupta pe un deal, Kara Mustafa dădu ordinul de retragere. Terminându-se astfel campania, Moldovenii și Valahii în frunte cu domnitorii lor luară drumul spre casă. în tot acest drum tata și Alecsa Tarangul erau nedespărțiți. întors
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra mea lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit în zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă deșteptai către amiază împresurata Nu numai de pace, ci de minuni. Anoche he soñado un roble Anoche he soñado de nuevo un roble. Permanecía ahí entre colinas, acariciando el viento Tan majestuoso era y tan noble, Regalándole en cantos șu solitud, șu aliento. Anoche
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
o grădină de vară într-o margine de parc, numită, nimeni nu știa de ce, La Acapulco. Refuzase să intre, pentru că vântul îi adusese în nări miros de urină dinspre closetul public, numai ideea de a se așeza să bea bere împresurat de duhoarea aceea îi întorcea stomacul pe dos. Le promisese băieților să-i aștepte în fața unei librării, contemplând cele expuse în vitrina acesteia, trebuiau să meargă in corpore să-și predea la magazia secției echipamentul, Laci-baci, magazionerul, n-avea timp
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
fărâma de clipă care i se păru favorabilă, sări în urma negustorului, strigându-i: - Cucoane, fie-ți milă de mine! Fii bun și dă-mi o coajă de pâine! Cucoane, îți voi povesti, în schimb, tot ce se întâmplă dincolo de zidurile împresurate ale cetăți! Ultimele cuvinte ale lui Tragodas erau rodul unei idei care atunci l-a străfulgerat. Efectul a fost nemaipomenit. Negustorul se opri brusc întorcând capul în urmă și strigându-i ritos: - Tu, nemernicule? Vrei să zici că vii din afara
PARTEA A II-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364090_a_365419]
-
10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Hai repede, în noaptea asta se formează drumuri din cele moi, ca niște fulare, luminate difuz prin pâcla lăptoasa de oglindă lunii spartă-n mii de fărâme. Ridică-te, nu mai trândavi în fotoliu împresurata de perne și motani rotitori - pune-ți pe cap pălăria de arlechin, încalță pantofii de cenușăreasa și vino să ne căutăm vechile umbre prin labirintul de ceață. Grăbește, nu-i vreme de stat la-ndoială, neliniștite-s noile drumuri, în
CHAGALL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349127_a_350456]
-
mea poartă nume, E făcută din carne, Din oase, din sânge. Lângă mine A fost, m-a strâns, m-a iubit, Iar în suflet mi-a picurat Din veninul amar al speranței. Era doar iubire de sine? Oare? Mă simt împresurata de-ndoieli, Dureroase-ndoieli! În inima-mi Va-nfigeti aproape triumfator Ghearele! Și nu e drept! Și e păcat, Căci vreți cu orice preț s-o-nvingeti Pe sora voastră, cea umila, dar sobra Și calmă: încrederea; Încrederea în oameni
FRĂMÂNTĂRI de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366185_a_367514]
-
putere, profită de somnul națiunii, care, dacă este lipsit de rațiune, știm bine că ”naște monștri”, după celebra zicere a lui Goya. Ruffilli o transpune subtil în versuri și îi dă sensuri în gestul capcanei așa-zisei libertății a bărbatului ”împresurat / de capcana / propriei libertăți...” ademenit la un dor ”de lume și de femei”. Existența închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt care sufocă egoul, survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută, apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
le facă plăcere / să ne disprețuiască / din toți porii lor întunecoși / precum celulele / supravegheate non-stop / amintindu-ne mereu că suntem / rebuturi” (Slujbași, 2008:53). Metaforizată, încăperea devine în arta poetică ruffilliană când celulă, când pahar, ceașcă sau cușcă însă, ”fiecare împresurat // ... // de capcana / propriei libertăți” (Cu sutele, 2008:26). Ca semn de punctuație, virgula abundă în creația poetică a autorului, legând idei în amărăciune, contrazicând existențe pierdute, așa cum spuneam mai sus, în diferite încăperi, unde sensul acesta, al locației existențiale, nu
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
verdea vale, Cu zâmbet jun de ramuri aurii, asupra noastra lăsând O pace adâncă de patriarh îmbătrânit in zale. Azi-noapte am visat pentru întreaga viață, Îmbrățișare de stejar, vrabie și veverițe, la margine de lumi. Și mă deșteptai către amiază împresurată Nu numai de pace, ci de minuni. BĂTĂTORITELE CĂRĂRI Bătătoritele cărări născură o chemare, Un cânt, o stratagemă și o-nțelenită scuză, Pentru un pas pe loc ieșit din defilare Și-o rătăcire care rămase apoi confuză. Născu un zumzet trunchiul
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
-mi câte mai sînt -șoapte scrise-n vânt ...Orele-mi câte-or mai fi,vifore le-or puștii,mă voi pierde pe la porți,intrând ieșind din vieți din morți ...orele mele rar bunele -cutremur cu strunele;orele mele ploi relele,împresurat de-andreleleîn hora cu ielele ...Râul Constantinescu... XIII. EMIURGUL, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1476 din 15 ianuarie 2015. EMIURGUL Izvorului Eminescu Eternul punctum saliens din veșnicii primul Crește-n linii unghiuri cercuri câmpuri ciorchini de universuri Sfera sferelor
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
nici măcar regele nu a fost adevăratul Ludovic al XIV-lea În toată povestea aceasta, deoarece el trecea drept cel mai cinstit bărbat al regatului său1; or, atunci, dăduse dovadă fie de o mare slăbiciune, fie de cea mai mare duplicitate. Împresurat, hărțuit de coteria domnului de Lauzun, a mamei și a surorii lui (care se căsătorise cu un Guise), să fi cedat regele În mod mizerabil, după ce-și dăduse consimțământul Domnișoarei? Ceea ce ar fi Însemnat că nu are cuvânt. Sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi negri, uli sălbateci, Zăpadă, alt nimica pe câmpii singurateci. Simțeam cum mă întunec, îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbră vine, În mâni îmi luă capul, s-așază lângă mine, Apoi murii în pace... Când m-am trezit din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
LAIS Cum înfruntă cu-nălțime goana sorții sale triste! Cu dispreț el umple însuși discul cel întunecos De la cumpăna vieții care-l duce drept în jos, În infern... Sclavul acesta mândru și nenduplecat Îmi apare ca un rege de popor împresurat, Prins și detronat ridică capul sus, fără coroană, Și c-o singură privire o mulțime ia la goană Potolește o răscoală făr-a zice un cuvânt, Iar privirile-ndrăznețe toți le pleacă la pământ. BOMILKAR A! Un rege prins? Favoarea ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Vizya, Tzurulus și Arcadiopol, acest din urmă după un cumplit măcel, căzură curând în puterea vitejilor latini, carii sub conducerea lui Balduin apucară acum spre Orestias (Adrianopol), făcând cu mare zel pregătiri întinse pentru luarea acestui loc important. Foarte strâmtorați, împresurații trimiseră anume solie către regele Ioannițiu, cerând să le deie ajutor la nevoia lor mare și să abată de sârg pieirea deplină pe care cu ochii o vedeau apropiindu-se. Cererea lor fu ascultată, campania în contra împărăției latine începu numaidecât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Blois, ariergarda sub bătrânul doge Dandolo. Lucrările de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și energică, toată osteneala împresurătorilor era de foarte puțin folos și, din cauza precumpănirii numerice a partidului rebelilor și ajutătorilor lor, nu prezenta decât puțină perspectivă de succes. Astfel stătură față-n față amândouă părțile mai multe zile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de atunci încoace încăpură la mai mare primejdie, de vreme ce regele Ioannițiu, mândru de biruința și de prețiosul său gaj de onoare, se sârgui a dispresura cu totul orașul încunjurat și a nimici cu desăvârșire pe latini. Latinii îngrijiră înșii ca împresurații din Adrianopol să nu afle numaidecât știrea înfrîngerii suferite, căci în noaptea ce urmă zilei de luptă ei iluminară în mod strălucit tabăra lor, făcând pe alții să crează că vor continua a sta acolo, pe când ei spre miezul nopții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
canale ascunse, cu apă de băut, pentru ca în acest chip împresurarea să fie mai simțitoare și mai cu efect prin lipsa de apă. Totodată {EminescuOpXIV 106} zvârli din puternice mașine-praștii colosale bucăți de stâncă asupra zidurilor tari ale orașului. Cei împresurați rezistau pe de o parte cu bărbăție, pe de alta însă cercau a-l îmblînzi pe regele român cu vorbe dulci, măgulitoare, promisiuni și rugăminți umilite și a-l îndupleca la pace; asigurați în contra săgeților după parapet, ei îl recunoșteau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și mai mult, cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile mai periculoase mari metereze de lemn și coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite din proaspăt de pe vite, pe cari le-ntindeau pe ziduri pentru a neutraliza izbirile mașinilor de asediu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării și strivitoarea covârșire numerică a agresorilor aliați puseră pe împresurați, cu toată vitejia nepilduită, într-o stare foarte grea. Vatatzes, știind aceasta, se cutremura gândind la căderea verosimilă a cetății, de a căria posesiune atârna siguranța cuceririlor sale din apus; dar pe de altă parte privea cu părere de bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tulburătoare că pornise și se apropia oarda mongolilor, care dăduse război și biruise pe turci. El porunci celor dintre ai lui cari aflaseră asemenea această știre ca s-o ție bine ascunsă, intră de-ndată în tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui tată Teodor îl alese sol și intermediar din parte-și, și ajunse curând să-ncheie o pace favorabilă pentru. dânsul. Ioan Angelos desistă de la titlul și demnitatea de împărat, lepădă insemnele împărăției, bunăoară încălțămintea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Numai cetatea Tzepaena, contra căreia înaintară în primăvara următoare (1257) strategii împărătești Strategopulos și Tornikes, rezistă cu succes atacurilor lor și, fiindcă trupa năvălitoare de romei se sperie de marele zgomot și amăgitoarea larmă războinică ridicată într-adins de cei împresurați și fugi mișelește din câmp, lăsând în urmă tot materialul de război și de asediu împreună cu caii, lucrul se schimbă așa încît ciobanii și porcarii români, cărora le lipsiseră și arme și cai, se prefăcură acuma în năvălitori și, alungând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]