73 matches
-
și c-o cerbicie și mai mare, bombardând cu mai mare viociune crestele zidurilor și turnurile de la colțuri, stricîndu-le și mai mult, cercând a le surpa cu totul. Cu aceeași îndărătnicie, puindu-și în cumpănă toate puterile, se apărau însă împresurații, așezând în locurile mai periculoase mari metereze de lemn și coșuri împletite, împlute cu pământ, se asigurară contra năvălitorilor cu piei jupuite din proaspăt de pe vite, pe cari le-ntindeau pe ziduri pentru a neutraliza izbirile mașinilor de asediu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării și strivitoarea covârșire numerică a agresorilor aliați puseră pe împresurați, cu toată vitejia nepilduită, într-o stare foarte grea. Vatatzes, știind aceasta, se cutremura gândind la căderea verosimilă a cetății, de a căria posesiune atârna siguranța cuceririlor sale din apus; dar pe de altă parte privea cu părere de bine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tulburătoare că pornise și se apropia oarda mongolilor, care dăduse război și biruise pe turci. El porunci celor dintre ai lui cari aflaseră asemenea această știre ca s-o ție bine ascunsă, intră de-ndată în tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui tată Teodor îl alese sol și intermediar din parte-și, și ajunse curând să-ncheie o pace favorabilă pentru. dânsul. Ioan Angelos desistă de la titlul și demnitatea de împărat, lepădă insemnele împărăției, bunăoară încălțămintea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Numai cetatea Tzepaena, contra căreia înaintară în primăvara următoare (1257) strategii împărătești Strategopulos și Tornikes, rezistă cu succes atacurilor lor și, fiindcă trupa năvălitoare de romei se sperie de marele zgomot și amăgitoarea larmă războinică ridicată într-adins de cei împresurați și fugi mișelește din câmp, lăsând în urmă tot materialul de război și de asediu împreună cu caii, lucrul se schimbă așa încît ciobanii și porcarii români, cărora le lipsiseră și arme și cai, se prefăcură acuma în năvălitori și, alungând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare țintă ce-o gonea, el totuși căzu numai sub acea soarte neoprită care, zâmbind osmanilor, atârna cu atâta fatalitate asupra împărăției {EminescuOpXIV 188} bizantine și în contra căreia marile state europene se opintiră în zădar. Mult ocupat în afară, împresurat și pândit de mari primejdii și luptîndu-se pentru esistență, el totuși dărui oarecare atenție și artelor păcii și știu să mănție în țara lui acea pace care e atât de neapărată pentru avântul dinlăuntru și pentru prosperarea vieții cetățenești. Desfrâul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cine atunci, dacă nu școala, dacă nu și ȘCOALA, are menirea să jaloneze căi și direcții, trimiteri eficace spre universul de sens și valoare, livrând perimetrului social MODELE, premise ale îmbărbătării și optimizării. Noua Lege a Educației (proiect generos, însă... împresurat, contestat sau adulat, furtunos dezbătut încă și-n aceste zile) stipulează, cum nu se poate mai clar, cadrul legitim adecvat întru exercitarea dreptului fundamental la învățare pe tot parcursul vieții. Pentru prima oară, în chip explicit, mediului preuniversitar și celui
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
dintre ei, merg pe jos spre Teatrul Mare, spre casa unei femei dubioase! Un om, care are în piept treisprezece gloanțe... nu mă credeți? Și totuși pentru mine Pirogov 28 a telegrafiat la Paris și a părăsit temporar Sevastopolul 29 împresurat, iar Nélaton 30, medicul curții pariziene, și-a făcut rost, în numele științei, de un permis de liberă trecere și a venit în Sevastopolul asediat ca să mă consulte. Cazul meu îl cunosc comandanții superiori ai armatei. „A, ăsta-i Ivolghin, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
simțit pentru prima dată excitația pe care ți-o oferă câmpul de bătaie. Ce zile minunate! Refuză însă să se gândească cum a căpătat-o. Într-un mod cât se poate de puțin glorios. Ieșind dintr-un fort de lemn împresurat, s-a împiedicat de un bolovan. Vezi tu, stăpâne..., îl trezește vocea lui Themison din visare. Îndreaptă privirea către el. Ajutat de Musa, desface cu o cro șetă buzele plăgii pentru a o putea clăti. — Calitatea instrumentelor cu care lucrăm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Țâgănuș, ce sânt în Ulița Tărbujănească, din dzilele lui Vasilie vodă (Lupu n.n), pentru că au fost Ionașcă Țigănaș popă la doamna lui Vasili vodă, la Tudosca. Deci le-au fost luat cu năpaste cu cuvântul doamnei Tudoscăi și sânt împresurate până acmu”. Vornicii adună megieșii și află că și “Ștefan armanul” care a “ședzut într-acele dughene de la Barnovschie vodă până în zilele lui Ștefan vodă și” că “au dat chirii tot Măricuții... Deci, precum au mărturisit înaintea noastră atâțiia oameni
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vă sunt arse de foc, străinii vă mănîncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8. Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un cîmp de castraveți, ca o cetate împresurată. 9. De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma, și ne-am fi asemănat cu Gomora. 10. Ascultați cuvîntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
loc slobod și-au cam întins stăpînirea vecinii, fără voie domnească. Văzând asta, la 25 februarie 1755 (7263), Matei Ghica voievod a trimis pe vel logofătul „Radul Racovițe...ca să margă să ia sama și să dezbată locul ce va găsi împresurat”. Acum știu cum s-au petrecut lucrurile. Vel logofătul a strâns „pe toți cîți au locuri alăture cu locul domnescî, de la podul uliții ce trece pe denainte lui Svetîi Nicolae, în sus, pînă la Podul Vechiu, anume pe Enache blănar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Când ochiul tău cel mândru străluce în afară, Întunecând privirea-mi, de nu pot să văd încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atîta de curată Ca farmecul de care tu ești împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfânt Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui Județean, lovite cu sete de șuvoaiele de vânt, pentru că îndrăzneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care le-am adus. De unde o să știe zeii unde sunt, dacă eu n-o să mai fiu aici să-i servesc? Cine o să mă mai protejeze? Surori dragi, o să fim împresurate de demoni. Avea ochii măriți de groază. - Locul acesta, acest copac, aici este ea, zeița mea micuță, Nanșe. Surorile se ridicau s-o asculte pe Zilpa vorbind despre propria ei zeitate, adică ceva ce se făcea doar pe patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Și l-al ei mijloc înnotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare, Cetate mândră la privit, Cu turnuri mari de tinichea, Cu zid împresurată. Și frate-meu ca Împărat Mi-a dat mie solie, Să merg la broaște ne-mpăcat, Să-i chem la bătălie - Să vedem cine-i mai tare. {EminescuOpIV 75} Și împăratul broaștelor, C-un oacaca de fală, Primi - porunci oștilor Ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Domn fusesem darnic "Și bun de inimă cu toți. "De câte ori l-al meu păharnic "Umplut-am cupa numai sloți! Că ce sunt recile mademuri, "Ce aur, pietre și sidef Pe lângă vinul copt de vremuri, Pe lîng-un haz, pe lîng-un chef. "Împresurat-am eu și Beciul "Cu oaste bună și strânsuri; "Soroca, Vrancea și Tigheciul "Trimis-au mii viteze guri "Să certe craii cu mânie... "Ce-mi pasă? Mie dee-mi pace "Să-mi duc Moldova-n bătălie "Cu mii de mii de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iar ochii tăi cei mândri scîntee în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi - când a mea iubire e-atîta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au după o laltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amîndoror s-amestecă-n întreg Când înțeles de tine, eu însumi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici măcar regele nu a fost adevăratul Ludovic al XIV-lea În toată povestea aceasta, deoarece el trecea drept cel mai cinstit bărbat al regatului său1; or, atunci, dăduse dovadă fie de o mare slăbiciune, fie de cea mai mare duplicitate. Împresurat, hărțuit de coteria domnului de Lauzun, a mamei și a surorii lui (care se căsătorise cu un Guise), să fi cedat regele În mod mizerabil, după ce-și dăduse consimțământul Domnișoarei? Ceea ce ar fi Însemnat că nu are cuvânt. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sufletească. Iar eu pe aceasta din urmă am citit-o pe chipul lui Boabdil, în ziua de Anul Nou, în sala Ambasadorilor. Tocmai aflasem crudul adevăr despre Basta de la un tânăr ofițer berber din pază, care avea rude în orașul împresurat. Venea ades să mă vadă la cancelaria statului, și mi se adresase mie căci nu cuteza să i se adreseze direct sultanului, mai cu seamă pentru a-i vesti o nenorocire. L-am condus pe dată în fața lui Boabdil, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții și pedestrașii Granadei, decimați la fiecare dintre ieșirile lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de mult obiceiul de a numi un „alfaqueque mayor“, adesea un înalt personaj al statului, asistat de numeroși alți dezrobitori. Cele care veneau să semnaleze disparițiile erau familiile captivilor: un militar căzut în mâinile dușmanului, un locuitor dintr-un oraș împresurat, o țărancă luată cu arcanul cu prilejul vreunei incursiuni. Numitul fakkak sau unul dintre reprezentanții lui își începea atunci cercetările, ducându-se pe teritoriul advers, uneori chiar în regiuni îndepărtate, deghizat în negustor sau bizuindu-se chiar pe adevărata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sângerează decât la lună. Noaptea o doare mai tare. „Noaptea, mai ales către ziuă“, mărturisi, mai departe, Rada, fără să-și poată lua privirea de la ochii mistuitori ai vraciului. „Atunci când nu mai știu dacă dorm sau sunt trează. Mă simt împresurată, dar nu pot să mă apăr. Cei care mă atacă îmi amintesc de oamenii ăia, niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale noastre sau ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]