16,677 matches
-
anterioare erau simple emițătoare de idei, megafoane fără chip, dobîndesc, în ultimul roman, contururi ferme, devin prezențe concrete, bine definite, greu de uitat. Fiecare personaj reprezintă cîte un chip emblematic al perioadei de tranziție. Mai mult decît atît, personajele romanului împrumută multe dintre trăsăturile și datele biografice ale unor persoane reale care, într-un fel sau altul s-au aflat în prim-planul actualității după căderea regimului comunist. Teofil Pascal este un personaj în care modelul Alexandru Paleologu sare în ochi
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
subtilă a cărei expresie seducătoare era ,sentimentul dezastrului" îi oferise ideea, ci constatarea rece că, în acea epocă, România trecea printr-o nenorocire fără precedent. În anul 1944, 38% din teritoriul țării se afla la vecini, iar perspectiva invaziei rusești împrumuta viitorului tenta unui pogrom previzibil. În sufletul tuturor se așezase deznădejdea. Ca tonus psihic, românii se aflau într-un punct dincolo de care ceva mai jos nu se putea închipui. Ei bine, în acest context dramatic, Noica începe să scrie despre
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
unica fiică, a doua oară privat de banii care constituiau unica lui posibilitate de supraviețuire) din cauza unui singur moment în care vrea să își demonstreze forța socială. Mai mult, dialogul shakespearean clarifică faptul că, în momentul în care Antonio se împrumută, Shylock nu cere dobândă pentru că e sigur că venețianul îl poate plăti, așa că ceea ce părea pentru mulți - o prejudecată care subzistă în privința recepției acestei piese - o miză inumană se dovedește una tocmai generoasă și absurdă. Bine, există și un risc
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
Lavric Toate cuvintele de care facem uz au exact valoarea sufletească pe care climatul psihologic în care trăim le-o atribuie. Ele sînt indiciul cel mai fidel al tonusului psihic pe care un om, trăind într-o comunitate culturală, îl împrumută de la aceasta. Cuvintele din titlu, pe care Cioran, încărcîndu-le cu ironie, le îndrepta împotriva lui Noica, sunau atunci, la vremea scrierii lor, ca o punctare sarcastică a zădărniciei unui efort pe care păltinișeanul îl pusese în slujba specificului național. Cum
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
apăreau reviste pentru femei. Sau, dacă nu greșesc, era una singură numită "Femeia", plină de propagandă. În alte țări apăreau astfel de reviste, chiar și în Est. O mătușa a mea, nemțoaică, primea o revistă RDG-istă pentru femei. O împrumuta și prietenelor pentru că făcea parte din generația francofonă-germanofonă a bunicii mele. Revista era mică, urîțică și alb-negru. Acum, mai ales după anul 2000, cînd luminița a început să crească în tunel, aceste reviste au explodat și la noi. Sînt însă
Femei, femei... e lumea plină de reviste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11336_a_12661]
-
ani, era că, în felul acesta, puteam cumpăra mai mult decât ar fi putut să obțină bunicul singur. După ce ne-am luat rația, ne-am întâlnit cu un vecin, tot pensionar, care l-a întrebat pe bunicul dacă nu mă împrumuta pentru încă o tură de coadă. Bunicul s-a scuzat că trebuie să-l refuze („întârzie la grădiniță”), dar toată conversația avea un aer firesc, ca și cum ar fi fost vorba de împrumutul unei umbrele pe o ploaie torențiala. Tot la
Amarcord by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82767_a_84092]
-
educînd’ indivizi antisociali. Și nu prea am auzit Rossini sau Mozart inundînd cartierul, dar Guta și Adi Minune am auzit... mai mult decît aș fi vrut. Natural, există excepții. Există maneliști care cîntă bine, care fac melodii bunicele, chiar dacă puternic ‘împrumutate’ din afară. Dincolo de excepții însă valoarea e extrem de scăzută. Dacă vrei, valoarea Mioriței stă în faptul că e unică în felul ei. “Te-am iubit și-o să te mai iubesc”-urile maneliștilor (și includ între maneliști și pateticii din ‘industria
Yet anOtherinconvenient truth by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82964_a_84289]
-
să-i aducă ceva și nu ceva simbolic ,ceva de valoare cât m-ai mare.NU LE SUPORT!!!!!!!!!!! Doar în timpul sărbătorilor trebuie să fi bun, în restul timpului nu se poate sau ce???? nu puteam să nu evoluam .. să nu împrumutăm de la unii și alții câte ceva din specificul lor de sărbători.. unele idei sunt mai puțin bune, altele de-a dreptul idioate, dar există și lucruri bune că în orice rău necesar.. ideea cu bunătatea este accentuată în această perioadă din
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
pe durata mandatului său. În aceste condiții nu tocmai favorabile unei explozii culturale pe micul ecran, emisiunile care reușesc să împace cultură cu rating-ul sînt absolut meritorii. “Lumea citește” și “Mari Români” sînt astfel de producții. Rețetă fiecăreia a împrumutat cîteva ingrediente din compoziția emisiunilor de mare popularitate (nația musca iute dacă i-arunci dive și topuri), însă i-a turnat pe deasupra telespectatorului cultură cît cuprinde. Dacă în cazul emisiunii lui Ioan Ț. Morar cîștigul e evident, sînt conștient că
Jos din cui de-acum, oglinda! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83055_a_84380]
-
importantă critică a marxismului a fost făcută de către gânditorii marxiști, de aceea putem azi vorbi de o teorie marxista contemporană. Singurul sistem coerent și unitar este marxism-leninismul, care este definit, în Dicționarul Blackwell, ca doctrina oficială a PCUS. Acesta a împrumutat din marxism doar câteva teorii, iar restul este opera ideologilor sovietici. Ceea ce se uită, de prea multe ori, este ca marxismul este o filosofie a speranței, care dă fragilei ființe umane o altă deschidere în fața vicisitudinilor prezentului. Dacă Marx este
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
prima și a doua secțiune a cărții, nu același lucru se poate spune despre discuția teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate și prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relația utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii. Deși volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
care presupun nu atît snobism cît ignoranță și indiferență față de respectarea normelor limbii. Grafia comfort mi se pare a aparține acestei categorii. E vorba și aici de substituirea tipică și radicală a unei influențe prin alta: substantivul confort a fost împrumutat în română din franceză; astăzi, unii îi refac o formă identică grafic cu a substantivului echivalent din engleză. Forma cu m nu aduce nici o diferență semantică: cel mai probabil, e o simplă greșeală a celor care, nesiguri asupra scrierii corecte
Comfort by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14750_a_16075]
-
latinitatea. Doar că am avea nevoie să știm de fiecare dată de unde provine sunetul actual, adică etimonul latin, ceea ce nici lingviștii nu știu în toate cazurile; ne-am complică viața cu existența, pe lîngă cuvintele moștenite din latină, a celor împrumutate din limbile romanice; ne-am crea dificultăți și cu alte sunete care au dat în română i (să scriem fôntina?). Dacă, așa cum dl Simion o spune, si e corect, ortografia este o convenție, cel mai înțelept este să profităm de
Cum scriem by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14761_a_16086]
-
cel puțin de la o anumită dată încoace, statul a luat ființă prin împrumut. Și în 1921, și în 1948, și după Unire iar apoi în epoca lui Carol I, și după 1918 și iată, din nou, după 1989, România a împrumutat forme noi din Occident. Principală furnizoare, Franța. Titu Maiorescu avea, se știe, o teorie despre aceste forme fără fond (sau, mai exact, care n-ar fi fost, după părerea lui, corespunzătoare fondului nostru), pe care le combătea, ca și Eminescu
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
și ideea de democrație. Pentru a o caracteriza, diverse persoane (de obicei oficiale) au folosit sintagme (oricum originale) precum: democrație tânără, democrație fragilă, democrație incipientă, etc. Cred că termenul cel mai potrivit, pentru starea de lucruri din România, este unul împrumutat din Matematică și anume: fuzzy. . Să vedem mai întâi ce ne spune acest termen. În Teoria Clasică a matematicii mulțimilor, apartenența la o mulțime este dihotomică, adică un element aparține sau nu aparține unei mulțimi. Fie C mulțimea cailor. Elementele
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
din decorul gândit de Mihai Pastramagiu și Gelu Râșcă trimite către Bucureștiul sfârșitului secolului al XIX-lea, o altă parte către Capitala anilor '30 ai secolului trecut. Bogată, poate prea bogata ilustrație muzicală aleasă de Ion Sapdaru e și ea împrumutată din anii '30. în ciuda faptului că Victoria Bucun a gândit o serie de dansuri menite să sublinieze atmosfera de carnaval, ele se consumă izolat și asta pentru că aripile fanteziei scenice nu s-au deschis suficient spre a institui sărbătoarea ce
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă văd ca pe o structură ratată,/ acoperită de praf într-un colț al Marelui Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
și a bătăilor, dorul de dragoste, de stele și de adevăr." Gustînd savoarea poveștilor din 1001 de nopți și a romanului picaresc, André Gide îl asemuie cu Lesage sau Sallet, întrecîndu-i însă printr-o "sensibilitate mult sclipitoare." Danezul Georg Brandes împrumută dimensiunile mitologiei, cînd îi evocă dimensiunile prieteniei. Jean Richard Bloch se avîntă într-o surprinzătoare clasificare: "Homer - negustor de fistic", apropiere propusă și de Camil Petrescu, atunci cînd gîndul îl duce la faptele și portretul haiducilor de "o măreție cu
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
cărților populare. Definiția pe care o propune este una structurală (în condițiile în care exegeza anterioară se concentrase cu precădere asupra circulației acestor texte, folosite mai curînd ca pretexte pentru studiul evoluției istorice a mentalităților diverselor epoci); instrumentele metodologice sînt împrumutate din domeniille arhetipologiei, poeticii istorice și tipologiei compoziționale, domenii de la care, după spusele autorului, "cercetarea de față se revendică, și față de care se delimitează". Destinat mai cu seamă specialiștilor, volumul lui Mihai Moraru este, în ansamblu, un exemplu de erudiție
Farmecul discret al erudiției by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15316_a_16641]
-
ce? Doar sînt fratele tău. Eu iarăși m-am gîndit la cele spuse de el, iar el iarăși a deschis gura și a zis: - Ascultă, frate. Nu-mi ajung pentru zahăr patru ruble și îmi pare rău să pierd rîndul. împrumută-mi cinci ruble, am să ți le înapoiez după. Am încercat să mă gîndesc din ce motiv fratelui meu nu-i ajung patru ruble, dar el m-a înșfăcat de mînecă și mi-a zis: - Ei, îi împrumuți fratelui tău
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
pierd rîndul. împrumută-mi cinci ruble, am să ți le înapoiez după. Am încercat să mă gîndesc din ce motiv fratelui meu nu-i ajung patru ruble, dar el m-a înșfăcat de mînecă și mi-a zis: - Ei, îi împrumuți fratelui tău niște bani? - și cu aceste cuvinte el însuși mi-a deschis șuba, a vîrît mîna în buzunarul interior și a scos portofelul. - Iată, - a zis, - eu, frate, am să împrumut de la tine o anume sumă, iar portofelul, uite
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
de mînecă și mi-a zis: - Ei, îi împrumuți fratelui tău niște bani? - și cu aceste cuvinte el însuși mi-a deschis șuba, a vîrît mîna în buzunarul interior și a scos portofelul. - Iată, - a zis, - eu, frate, am să împrumut de la tine o anume sumă, iar portofelul, uite, ți-l pun înapoi în haină. - Și mi-a strecurat portofelul în buzunarul interior al șubei. Eu eram, firește, uimit, întîlnindu-l atît de pe neașteptate pe fratele meu. Un timp am tăcut, apoi
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
aventuroasă a ambițiosului conte de Essex, amant al reginei, mai tânăr decât ea cu treizeci de ani, sfârșit în cele din urmă pe eșafod, cel care avea să fie și... "doamna brună din sonete"), cu marile beții de bere (viciu împrumutat de la danezi) atât de necesare ca... "leac contra ciumei", cu mestecarea, la spectacole, de cîrnați uscați, pe post de dropsuri și chips, cartea lui Burgess se citește ea însăși ca literatură. Pline de umor sunt observațiile asupra portretului pictat la
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
în casa Primarului și tot în ea o posedă pe fiică, înaintea nunții promi-se. Gag-ul, o altă marcă Goga, este lungit uneori prea tare, iar o reducere a dimensiunilor ar fi sporit tensiunea pe ici, pe colo. Efectele cinematografice împrumutate din filmul mut, proiecțiile unor texte - comentariu pe un ecran, nu mi se par a fi cea mai inspirată soluție. Ca și personajul Nasul (actorul Mihai Arsene este ascuns în spate-le unei măști gogoliene) care prin prea repetata-i
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
voia să scrie și o carte despre Iulius Caesar, pesemne, tocmai pentru a se compară cu acela. Avea, deci, nevoie de verbul talentat al doamnei Hortense Cornu sau, poate, prin ea, chiar al altor scriitori mai mari, de la care să Împrumute un stil de geniu sub semnătură să imperiala și să-l combată pe Victor Hugo care, din exilul de la Londra, nu-l ierta nicdecum de sub tirul pamfletelor În care-l numea Napoleon cel mic . Hortense Cornu, născută Lacroix de servanta
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]