187 matches
-
fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără istov. Fiecare fărâmă de pământ era însoțită de cuvinte dureroase, vorbe ce tăiau ca lama unui brici sufletul ei îndoliat, împuținat, istovit de durerea fără margini pe care o trăia. Ce ți-au făcut, Răducu' mamei, cine te-a adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le făcea nici o plăcere să detalieze tot ce aflaseră de la asistentă, și de la doctorul ei curant care, deși manifestau un oarecare optimism privind revenirea la o viață normală a Simonei, nu se pronunțau privind durata spitalizării. * După un timp tristă, împuținată și marcată de suferință, dar conștientă de starea ei generală Simona se adresa medicului de salon: Domnule doctor, dacă mai stau aici, înnebunesc! Să știți că eu nu sunt nebună! Doctorul o privi cu interes și o compătimi în acelaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
convine așadar în maniera d-a vedea a organului guvernamental este confundarea acestor sfere deosebite, este amestecul învățămîntului clasic cu cel real. Sferele trebuiesc despărțite odată pentru totdeauna, precum se desparte facultatea de medicină de cea de drept. Desigur trebuiesc împuținate liceele, desigur trebuiesc școli reale. Dar numai nu confuzie și amestec între sfere cu totul deosebite ale activității inteligenței. Scopul practic al învățămîntului real e câștigul, e aplicarea cunoștințelor pentru a câștiga. Scopul învățămîntului clasic nu este acesta. Din contră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce i s-a încredințat. Dar, știa el însuși apoi i-au spus-o și alții că treaba ce i s-a dat nu era tocmai ușoară. Dimpotrivă! După cel de-al Doilea Război Mondial, muzeul a fost răvășit, furat, împuținat. Unii muzeografi, foști activiști de partid și de stat, proletcultiști, au contribuit ei înșiși, mai ales în timpul ocupației sovietice la ruinarea și înstrăinarea unei mari părți din patrimoniu. Vasile Ciurea încă mai trăia! Și vedea, urmărea chiar el însuși, neputincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Iese luna viitoare. Când vorbea despre sine o făcea cu o asemenea satisfacție că pentru moment arăta sănătos și ei bine, lucios ca o pagină de revistă. Apoi recădea în starea lui jalnică imediat ce se schimba subiectul, și arăta foarte împuținat. Stella a zis: Stăm la Carlos Quinto. Vino să bem ceva. Da, de ce nu, a spus și Oliver. Ar trebui să profităm de servicii, că și-așa costă de te omoară. Putem și noi măcar să stăm în grădină. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
late în fața noii sale aeroterme. Mâneca halatului se unduia și flutura în bătaia curentului de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ședea fără să scoată o vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața desfigurată, uitându-se la mare. Refuză cana de ceai. Alături de ea, Adam era ghemuit tot, cu fața invizibilă, împuținat de parcă s-ar fi preschimbat el însuși într-un mic animal. Cineva trebuia să găsească ceva de spus. Tom se gândi la o mulțime de lucruri pe care le-ar fi putut spune, dar le respinse pe toate. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
civilizația nu poate fi definită decât de principiul fundamental al dreptului civil: distincția dintre bunuri și persoane. Când persoanele sunt tratate ca bunuri sau invers, când se ajunge la un fetișism al bunurilor, civilizația e, în cel mai bun caz, împuținată. Când, așa cum se vede în ceea ce numim azi „societate de consum”, persoanele ajung să fie aservite bunurilor și determinate de ele, civilizația e îngrijorător periclitată dacă nu cumva barbaria deja instaurată. Și nu mai e vorba de o barbarie a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
destul de mult timp de când nu v-am răspuns la scrisoarea dvs. atât de amabilă în care îmi povesteați despre eforturile dvs. de a facilita prezentarea lucrării mele fenomenologice publicului francez. Pe lângă corespondența mereu în creștere și timpul disponibil tot mai împuținat, motivul rezidă mai ales într-un pesimism accentuat din partea mea în ceea ce privește posibilitatea traducerii cărții mele în franceză. Este de la sine înțeles că nu găsesc eu însumi nici timpul, nici gustul pentru o asemenea întreprindere, chiar dacă aș avea capacitatea necesară. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
reușit să-l determine pe împărat să-l transfere întrun loc mai îndepărtat, în care eventualitatea unei posibile reveniri să fie imposibilă. Locul ultimei destinații era Pityus, un orășel de pe țărmul oriental al Mării Negre. Drumul era greu și puterile sale împuținate, fiind măcinat de boală și forțat de soldați să parcurgă pe jos calea către locul de exil. De aceea, el nu mai ajunge decât până la Comana, în Pont. Peste noapte i s-a arătat fericitului Ioan Sfântul Mucenic Vasilisc, ce
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și se îmbogățește, vine războiul, expresia e aceeași. P... mă-tii. Bernard Charreyre a nimerit la București într-o asemenea atmosferă. Înfrîngeri pe linie, la scoruri record, o Federație condusă cu mapa și cu limba de lemn. O echipă națională împuținată numeric și valoric de refuzul multor stranieri de a mai juca sub tricolor. Lipsa oricărei perspective, mai ales că în rugby nu sînt bani, campionatul intern se joacă în noroi pînă la glezne, cu tricouri rupte, cu spectatori puțini. Franțuzul
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
capcană: dominantă rămâne întemeierea culturală a imaginii. Moartea ca dulce momeală, „năpârlirea sensului”, „cenușa moale” a pustiului și a trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii propriu-zise: U. se dedică eseisticii de tip simpatetic și baroc (Apocrife despre Emil Botta, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
am strănutat ghemuindu-ne spontan, am plecat, de unde să știu că te iei după mine?! Ora 6,55, sala de așteptare a gării Bacău, nedeslușit astăzi, zi, azi, azi e duminică? dat din cap, mirosul de urină în țesătură bărbat împuținat, capul aplecat, cutia de medicamente, ții minte, jucai o întreagă comedie cu prilejul marii așteptări a sălii de așteptare a gării Bacău, formulări la metru pătrat! anii socotiți, ca și cînd de la mîntuire ar fi ani! lumina nu se dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și crengile strâmbe, sucite într-o coroană împuținată, păreau niște ființe fantastice încremenite, cătând spre cer. Era mult prea întristător, să-i revezi astfel.. Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând. Martori, veniți din alte vremi, îndepărtate, cu istoria și taina lor, știută numai de ei și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
găinile, cum se spunea despre cei care erau constrânși să facă economie, și nici nu mai aprindeau lampa sau opaițul. În puterea nopților fără lună deplasarea pe ulițele satului era o adevărată aventură, mai ales pentru bătrânii cu luminile ochilor împuținate. Toate treburile gospodărești trebuiau ostoite până la căderea întunericului, altfel gospodarul era nevoit să le facă la lumina unui felinar chior care nu-l ajuta prea mult. Pe la sfârșitul de secol nouăsprezece, școlile rurale erau încă puține, ceea ce făcea ca numărul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copiilor și nepoților, traversarea unor întâmplări nefaste de către unii dintre ei au făcut din adolescenții frumoși și veseli de altădată oameni maturi, cu griji de alt nivel, cu deformări ale trupului ca urmare a acumulărilor în greutate, cu podoaba capilară împuținată și culoare ce depășește cărunția, cu suferințe fizice evidente sau ascunse, cu cumpătare în consumul băuturilor euforice și în practicarea dansului. Mentorul lor îi privește cu aceeași dragoste paternă, încărcată de înțelegere, face cu ei schimb de opinii în problemele
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care își încheagă lucrarea. Pentru liniștea îndelung dorită și căutată, pentru amintirile ce îl asaltează și îi încălzesc sufletul, pentru aerul inconfundabil și locurile de neuitat ale copilăriei, Dumitru Dascălu a revenit în mica localitate natală, chiar dacă vârsta și puterile împuținate nu îl mai favorizează. Cele două săptămâni petrecute în ambianța paradisiacă a îndepărtatei sale copilării s-au scurs repede și cu folos pentru Dumitru Dascălu. Cu cartea încheiată, cu sufletul împăcat că a izbutit să ducă la bun sfârșit o
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
înfățișarea lui de bătrân neputincios le îndeamnă să săvârșească un asemenea gest, fapt ce îi adâncește suferința. Din fericire, Dumitru Dascălu este încă în stare să urce și să coboare fără mari dificultăți din autobuze și tramvaie. Părul alb, trupul împuținat, spatele gârbovit al renumitului dascăl oferă celor din preajma lui imaginea unei ființe neajutorate. Celor ce-i sar în ajutor le mulțumește politicos și își consumă în sine drama sufletească pe care o trăiește. Lui Dumitru Dascălu nu-i vine să
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
-i asigure încălzirea și nici mâncarea. Astfel că adolescentul trebuia să se autogospodărească: să facă focul în timpul iernilor friguroase, să-și prepare hrana, să-și facă curățenie etc. În plus, își ajuta și gazda, o femeie vârstnică și cu puteri împuținate, la unele treburi ocazionale. În fiecare vineri, după terminarea cursurilor, pleca acasă la circa 10 km de oraș, cu un autobuz hârbuit, dar cel mai adesea pe jos, pentru că nu dispunea de cei câțiva lei pentru bilet. Părinții, amândoi dascăli
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ariene. El a devenit membru al Gărzii de Fier și și-a făcut publice sentimentele sale antițigănești și antisemite. Făcăoaru era etnicist declarat. Pentru el, Într-o bună tradiție cinică, cu adevărat scopul scuza mijloacele. Romii nu trebuiau asimilați, ci „Împuținați”, populația disgenică trebuia exclusă prin sterilizare controlată de stat. Eugeniștii radicali urmau foarte explicit „Testamentul Căpitanului”. Mai paradoxal, astfel de poziții erau Întreținute de către climatul ideologic al etnocrației și ortodoxismului, cum era cea practicată de Nichifor Crainic. Acesta dorea expres
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a luat cinșpe zile la Închisoarea orășenească - la Carmen, cum i se zice - pentru vagabondaj. Eram lefter, așa că n-am putut plăti amenda, și n-am reușit să intru să-l văd decît după trei zile. Corpul Îi era zbîrcit, Împuținat, toate oasele feței Îi ieșeau În relief, iar ochii lui căprui străluceau de durere. Aveam În gură o bucată de opiu Împachetată-n celofan. Am scuipat-o pe jumătate de portocală și i-am dat-o lui Ike. În douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Să trecem în revistă câteva nume de plante "de leac", oprindu-ne asupra unora din cele mai puțin comune, pentru a urmări problema sinonimiei și, uneori, registrul explicațiilor (toate după Voiculescu 1935: s.v.): asmățuiul (fonetisme muntenești; fiertura "ar aduce regula împuținată ori oprită luna la femei"); brâncuța frunza voinicului, sâmcuță; cătușnic iarba mâței; cetena de negi sabină; crușarul crușei, pațachină ("se întrebuințează coaja, uscată bine și veche, pentru ieșirea afară la bolnavii încuiați"); dovleacul bostan ("semințele... sunt bune pentru gonirea viermilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ion Barbu, Romanul românesc contemporan, Din lirica aromână, Lumea lui Arghezi, Bacoviana). U. mai conține traduceri, comentarii sportive, pagini de magazin, note de călătorie și caricaturi. După 1971 se transformă treptat într-un soi de gazetă de perete studențească, literatura, împuținată, staționând la nivel de cenaclu. V. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290359_a_291688]
-
din urmă stare Însă... se ivește numai la Încărcarea dorsală, Încărcarea dorsală la femei conduce la sterilitate deplină, sau la multe neplăceri În timpul sarcinii și naștere grea. Separația laptelui Încetează În piept de asemenea cu totul, sau este foarte tare Împuținat, după gradul de Încărcare. După cum am spus mai Înainte, Încărcarea dorsală Împiedică reproducerea. Îndată ce Încărcarea devine mai Însemnată În părțile de sus și de jos ale corpului și nu este Îndepărtată În parte prin transpirație, atunci se ivește cu ușurință
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
corăbiilor bizantine, echipate cu vestitul "foc grecesc", un exploziv proiectat cu ajutorul unor "siphones" asupra corăbiilor dușmane și care, în 678, va provoca distrugerea flotei califului, obligîndu-1 pe acesta să semneze pacea și să plătească un tribut. Imperiul este salvat, dar împuținat și slăbit. De-acum înainte, pînă la începutul secolului al VIII-lea, situația va fi oarecum stabilă. La nord de Bosfor, armatîlc bizantine au trebuit să înfrunte adversari la fel de de temut. Avarii mai întîi, care, în 626, ajung pînă la
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]