88 matches
-
pătimirea -, trubadurul din zorii mileniului al treilea ne încredințează că așteaptă cu bucurie mântuirea, că este ,,sfiirea/ Ce ostoiește zbaterea zăludă’’, pentru ca, în final, să ceară imperios (deloc sfielnic!): ,,Privește-mă, Lumino, sunt divinul// Pe care-l tulbură demult Cuvântul/ Împurpurând cerescul și pământul:/ În numele Iubirii, ia-ți tainul!’’. Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o excesivă, poate disperată captatio benevolentiae adresată brutal și imberb iubitei, dar și cititorului, fără ca autorul să realizeze că această ,,forțare a norocului
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
putea explica noua simțire. În prezența lui Jen o cuprinsese dorul de Albert; îmbrățișată și sărutată de Albert gândurile îi alunecau către Jen. Oricât încerca să schimbe starea lucrurilor nu reușea decât să se aleagă cu un sentiment de falsitate împurpurându-se de rușine. Niciodată nu vor mai fi atât de aproape și totodată atât de departe unul de celălalt. * * * Abia după ceva timp Albert a perceput realitatea incitat fiind de felicitarea primită de ziua lui, semnată „ Erica ’’ . Scrisul îi amintea
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
aur cu o montură frumoasă filigranată în mijlocul căreia trona un smarald. - Hai! Să aud explicațiile. - Ce, ce vrei să spui? E inelul meu! - Da? Atunci scoate-l să vedem al cui nume este gravat în interior! De la roșeață ce-i împurpurase obrajii când venise spre ușă și până în momentul acesta fața ei trecuse, pe rând, prin toate culorile curcubeului ajungând în final la culoarea străvezie a unui cadavru... Simțea că rămâne fără aer. Seara debutase atât de frumos iar acum totul
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1483430690.html [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
duhovnicește și îți strigă: Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman Bucură
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469424990.html [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
urmă tundra și satul tău de nomazi? Ce te-ndeamnă s-alergi nebunește în împărăția pustie înmuiată de-atâta căldură? se tot întreba. Și-apoi își zicea că Woka al său o cheamă de unde s-a dus. O înfiorare îi împurpura obrazul, grăbind bătăile inimii. Îi trecea prin minte o frântură de viață acum ireală: amândoi fericiți privind la copil, la Uki, împreună oriunde, după turmele de reni, foci ori somoni, cu sania cea nouă ori alergând câinii... Cine-ar fi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1459667175.html [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
tuturora...) - semizeu ce viețuise cu câteva secole (peste cinci) mai înainte... Odată junele Isus luă aminte în mod osebit la mitul cu oul orfic pe care într-un dens asfințit de soare agitat chiar avusese a-l vedea cum se împurpurează a dramatică dintâie prevestire pascală de neevitat... Cândva ...când eram foarte tânăr și eram un cimitir de poeme nenăscute... Mai mult Miezi de noapte când ne întoarcem sub duble umbrare. Ni se dizolvă și ultimul semn al făpturii de o
Leo Butnaru by Leo Butnaru [Corola-website/Imaginative/10368_a_11693]
-
înmiresmat, îmbogățit cu mirodenii, mi-a lăsat în gură un amestec de arome, exotice, familiare și copleșitoare totodată, încât aproape simțeam că-mi vâjâie capul. Afară se așternuse brusc întunericul și se făcuse rece. În douăzeci de minute, din cerul împurpurat de asfințit se răspândise o boare care răcorea întinderea fără fir de iarbă și fără tufișuri, apoi bezna se-nstăpânise peste toate, chiar și peste vânt”. Editura RAO pregătește unul dintre cele mai așteptate romane de ficțiune pentru adolescenți ale
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
pasul îndeaproape Doamna Floarea CĂRBUNE care în cele trei poeme: Trandafirul galben, Clipa sublimă, Prizoniera aduce în imagi -nile poetice elemente din natură, care dau sensul vieții, Esența nemuririi... Pe obraji îi înfloresc bujorii/ Și pe buze, petale de trandafir împurpurate,/ (...) ca stelele pe cer,/ (...) vorbe... catifelate,/ ca ambrozia de parfumate. Poeta vede și astăzi femeia ca o pasăre captivă/ În capsula timpului/ care așteaptă izbăvitorul să-i spună : „Fii liberă!” Doamna Floarea Cărbune rămâne sensibilă la cromatica naturii cu mare
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 by http://confluente.ro/De_bun_augur_la_inceput_de_an_al_florin_tene_1362210765.html [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
Publicat în: Ediția nr. 490 din 04 mai 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de VIORICA POPESCU EMIN -DUH SFÂNT ROMÂNESC Când a plecat înălțat pe aripi de Luceafăr muiate în basm românesc întâi parcă a apus, iar cerul s-a împurpurat; apoi s-a eternizat DUH SFÂNT românesc să fie omniprezent ca întrebare-răspuns. -Am stat la aceeași masă cu Zeul, a spus. EL m-a adus la Acasa mea și Bucovina mi-a fost mireasa. La poarta universului meu de cuvinte
EMIN-DUH SFÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 by http://confluente.ro/Emin_duh_sfant_romanesc_al_florin_tene_1336134920.html [Corola-blog/BlogPost/358595_a_359924]
-
Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob, deoarece când ajunge În faza paroxistică, așa cum bine zice Charcot, această Înspăimântătoare maladie care este satyriasis-ul, pedeapsa desfrâului, imprimă aceleași stigmate ca și turbarea canină. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
meargă la Barcelona mulțumit de el, atât cât putea - În orice caz, nu-i plăcea să meargă Împovărat de gândul că aruncase pe fereastră un semestru Întreg, dar tristețea aceasta fu superficială și dură mai puțin decât roșeața care-i Împurpura obrajii. Profesorul Îl privi Îndelung, strâmbându-și gura ca și când ar fi văzut un gândac. — Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a băiatului pentru a ilustra unele dintre cele mai nevinovate xpresii care se folosesc frecvent în discuțiile din grupurile mixte de dolescenți. Din păcate, mi-a fost dat să aud în asemenea grupuri cuvinte și expresii în fața cărora s-ar împurpura și inocenta foaie de hârtie pentru scris. Iată acum și întrebările: cum trebuie apreciată atitudinea fermă a tatălui în situația prezentată? dumneavoastră cum ați proceda în cazuri asemănătoare? ce părere aveți despre neintervenția mamei în conflictul dintre tată și fiu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
înăuntrul ei șerpuiau acum obscure culoare chemătoare și se insinuau răspântii. Între pulpele Marietei bifurcate relevant, roșu ca un ardei, Rică nu mai avea suflu cu care să-și trâmbițeze voia. Cu o aproximație grosolană, fața lui ar fi părut împurpurată de rușine și, împingând și mai departe efortul de imaginație, chiar de spășeală. Ca un făcut, pe poziția-i nou cucerită, închipuirea Marietei nu-și refuza nici un răsfăț și nu se tocmea defel la astfel de distincții deloc pedante. Așa că
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
memorii cumul / De valuri năvălind pe alte guri” (Pe malul Styxului, IX). Sau începutul încântătorului poem Vedeniile regelui Pepin, scris, de altfel, „În memoria lui Ion Barbu”: „Învinețea, la nuntă cu alai, / Pe frunzele de viță, mucigai, / Iar bobul vin împurpura prin vine / De strugure. Cădeau rubine. / Stricată, bocănea la vânt palancă / Sub merii povârniți în umbră francă. / Era o toamnă cu pomelnic surd / Pe vremea regelui Pepin cel scurt.” E evidentă, astfel, curioasa complementaritate a celor doi poeți în scrisul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Gând suprem“, Ramuri, 15 ianuarie 1978 ) „Laudă ție vestită fiică a neamului, Azur animând zorii câmpiei, Boare mângâind ape și spice, Lumină dragostei și omeniei, Fereastră binelui pentru toți, Fântână bucuriei de a zidi, Solie fericirii și păcii, Flamură vie împurpurând veșnicii.“ („Laudă“, România literară, 5 ianuarie 1989) HOBANA Ion „Scriitorii sunt ajutoare de nădejde ale partidului, a spus secretarul general al Partidului Comunist Român. Calificativul care ne face cinste se întemeiază, evident, pe experiența activității revoluționare de peste o jumătate de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu se întâmpla nimic deosebit, dar care astăzi pulsează în ritmul înflăcărat al noii ere.“ („Mândria noilor ctitorii“, Scînteia, 30 ianuarie 1988) „Rostim un nume, Ceaușescu, Și glasul nostru Se preface în sunet de vioară, Ce vibrează adânc În inimile împurpurate de dragoste, Ca ecou al celor mai intense trăiri Ale ființei noastre.“ („Rostim un nume“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 21 ianuarie 1989) CRĂCIUN Bucur „Așa cum spunea confratele meu mai în vârstă, arh. Marcel Anghel, întemeietor și el al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care se pot vedea prin alte părți, apa și pământul se înlănțuiau și se despărțeau încet, ca în vis. Anticul Pont Euxin, care, potrivit anumitor ipoteze, ar fi provocat, înălțându-și străfundurile, potopul biblic și înnoirea omenirii, dormea cu obrazul împurpurat de soarele care asfințea. Își scoase pantofii și traversă plaja, răscolind cu plăcere nisipul călduț. Pe malul apei, un câine mare, negru, culcat pe labe, pe care de departe îl luase drept o epavă eșuată pe plajă, își înălță capul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
rostise el grav. Ți-am spus ccă n-are rost... I-am cccomu-nicat me-sa-jul tău. Mi-a răs-ppuns decis. Nu vvrea ssă te vadă! Ddă toată vina pe tine, cchiar dacă i-am spus ccă-i o ne-ro-zie! Chipul Clarei se împurpurase tot, de parcă o mână invizibilă ar fi răsturnat peste el o călimară cu cerneală roșie. — înțeleg, spusese ea într-un târziu, privindu l fără expresie în ochii lui cenușii care semănau și nu semănau cu ai lui Eduard. înțeleg, deși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mea, pe care pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și ține, și-aici cu mîini de sînge 505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bucată muzicală prin primele note, lăutarului i s-ar putea cere Floare de drobiță sau Floare de lalea. Apoi aceste flori punctează cursul povestirii, făcând din aceasta un lucru rafinat și înmiresmat, ca o căsuță sau un castel cu fațada împurpurată de flori roșii, violete sau aurii. Sau sunt un fel de înjurături familiare: "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut a fi cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată. Părul negru îi încadra fruntea translucidă pe care sclipeau broboane de sudoare, iar obrajii i se împurpuraseră datorită ciupiturilor, după cum aveam să aflu mai tîrziu. Buza de sus, frumos conturată și plină, era răsfrîntă puțin către nas, părînd astfel mai mare și mai cărnoasă decît cea de jos și dînd gurii un aer bosumflat, copilăros dar și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
pe spate, mă sărută pe gură. Apoi își întinse mâinile și încercă să-mi prindă genunchii. M-am întors repede de sub el într-o parte și m-am ridicat în picioare. Era binișor mai înalt decât mine, fața i se împurpurase și avea părul vâlvoi. Privirea îi coborî spre pantofii mei albi de pânză. I-am văzut vârtejul de pe cap. Chipul lui Harry emana acum un fel de cutezanță, ceva ce nu observasem până atunci la el. - Haide, spuse el, hai
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite afară/ și unghiile din locașul lor sidefiu. O dată/ te pomenești că te bufnește viața pe gură,/ te bobotește rău,/ îți pătează cămașa/ îți împurpurează jaboul." Finalul poemului, conceput în stil biblic, consacră viziunea. "Adevărat îți spun:/ nu trage astfel nădejde, / nici nu cobi:/ de mâna vieții tale-ți vei da duhul./ Iar nu de mâna morții tale vei muri." Acesta este adevăratul Mihail Gălățanu
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
dopul unei sticle de bere, înlăturând spuma cu palma, bând dintr- o înghițitură și zicându-și că nu-i posibil. Clara avea să se întoarcă, cu mutra ei de pisică, cu ochii ei verzi, cu sânii a căror fragă se-mpurpura la cea mai mică atingere. Și tot la jumătate de minut își pipăia buzunarul de pistol, în care strecurase, împăturită în două, scrisoarea găsită ieri ori alaltăieri, nu mai știa când, și pe care o lăsase în plicul ei ca
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
și simplu orbecăiește. Și este uimitor cu câtă puținătate în cunoașterea limbii ruse și cu câtă iresponsabilitate purcede - crede - la tradus. Mai bine spus, la (tra)dus aiurea... Așadar - elementar! - în poem fiind vorba de scorușul în prag de iarnă, împurpurat de ciorchinii săi copți, nicidecum nu era cazul să fie utilizată... „pensula” (de ce nu... bidineaua?...) în loc de frumusețea și abundența împurpuratelor poame-ciorchine ale scorușului, atât de poetic pentru sufletul rușilor! Iar ceea ce, în ultimul catren, este tradus drept (strâmb!): „Până și
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]