1,031 matches
-
fuge, a fugit. A plecat din Mainz. Douăzeci de zile a rămas într-un han de pe celălalt mal al Rinului, fără să scoată nasul afară, găzduit împreună cu alți șase bărbați într-un soi de grajd. Douăzeci de zile de suspine înăbușite, dormind în fîn și în mirosul greu. Apoi a plecat mai departe, a trecut prin Württenberg, a străbătut cantoanele helvete, Alpii, statele pontificale, Roma, Napoli. Timp de doi ani și-a ascuns chipul la Ravello, mai sus de micul sat
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
bine, dar le-ați dat carnea?" Răspunsul lui Gorbaciov: "nu avem carne "! Fără comentarii. Cartea este plină de învățăminte. În special tineretul ar trebui s-o citească. Bukovski este una din vocile Rusiei profunde, a acelei Rusii prea lungă vreme înăbușite, care are multe de spus omenirii. Reflectând asupra vizitei sale și asupra cărții publicate de Academia Civică m-am gândit cât de important ar fi dacă înalte oficialități ale României s-ar fi întâlnit cu Bukovski. Cât de semnificativ ar
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
cu bani și un Chevrolet cupeu, așa încât puțini îi fuseseră aproape în ultima lui perioadă. De prin vestibuluri zgomotele se aud atât de tare, vecina din casa cu etaje susținu zile întregi că plânsetul lui Rolo fusese ca un urlet înăbușit, un țipăt printre mâinile care vor să-l sugrume și-l rup în bucăți. Și aproape imediat izbitura cumplită a capului de scară, fuga Deliei strigând în gura mare, agitația zadarnică. Fără să-și dea seama, Mario aduna frânturi de
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentației și erorile de istorie literară din cuprinsul destul de succint al editorialului „Dureri înăbușite” dedicat de dv. comemorării lui Ion Agârbiceanu, autorul romanului Arhanghelii, pe care-l datați eronat, 1913, în loc de 1914. Suportând și această erată georgeană, sunt sigur că veți concretiza în mod remarcabil proiectul dv. de istorie literară. Aveți fler de a
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
personaje la fel de tipice precum cele din lirica poetului. Dacă vrem să prindem într-o formulă tematica acestor narațiuni, realiste mai cu seamă în detalii și în vorbirea oamenilor, doar superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, în latura baladescă, aceasta este dureri înăbușite. Adică, nu întîmplător, titlul volumului lui Sadoveanu din 1904. Cel mai important monografist al lui Agârbiceanu a susținut ideea admirației pe care scriitorul ardelean ar fi purtat-o moldoveanului. Însă ideea lui M. Zaciu creează o problemă: cînd Agârbiceanu începe
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
ar produce privilegiați dezumanizați, privați de fascinația așteptării, a pragurilor dintre spații și timpuri. în linia complementarității, autorul propune personaje care coboară pe axa ontologicului, orbite de căutări, cărora participantul la insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim înăbușiți de propria-ți descoperire" și îl ucide cu arma pe care nu o inventase încă (Judecătorii). Creatul este, în ambele cazuri, o ardere a etapelor firești ale timpului. în ceea ce privește organizarea textului, remarcăm preocuparea autorului de a așeza un dublu ecran
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a războiului la mare adîncime acolo tăișul nu mai poate fi ocolit"' una din acele clădiri cu o cruzime mocnită de aisberg depozitare fără scrupule ale unei subtile amenințări torcînd înăbușit undeva în fundal dar pentru așa ceva trebuie să te obișnuiești să adăstezi dincoace de porți ca și cum mîinile și picioarele n-ar mai avea nicio trebuință năucit azvîrlit sub soarele cu dinți ca după o externare subită demodat și decadent deopotrivă
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
dl Stoian, „în parte pentru că o astfel de atitudine nu este tolerată.” Și ne oferă două exemple: pe foștii noștri colaboratori, Luminița Marcu și Costi Rogozanu. „Încercarea” lor de a face pe Dale Peck la noi ar fi fost „repede înăbușită”. La România literară, cum ar veni. Îl informăm pe dl V.S. că nimeni nu le-a înăbușit celor doi eventualele porniri agresive. Motivele plecării lor sînt altele. Și dacă-i urmărește în Evenimentul zilei, dl V.S. poate descoperi și singur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
văzusem niciodată cu baston. Arăta îmbătrânit și schimbat. Avea același zâmbet delicat, dar obrajii îi erau supți, de parcă ar fi rămas fără dinți. Se îndrepta spre masa noastră cu pași mici. - Așa stau deci lucrurile? făcu el cu o voce înăbușită și-și scoase trabucul din gură. Zău, Țuțik, încep să cred în puterile tale ascunse... Puse trabucul pe scrumiera de pe masa noastră și continuă: Treceam prin dreptul restaurantului și ce mi-am zis? „Poate că Țuțik e aici”. Bună dimineața
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
cu patru etaje, cu o scară curată, acoperită de un covor, și cu ștergătoare în fața ușilor. Doamna Lucile Clarvăzătoare Doar cu programare Sună, și soneria, de partea cealaltă a ușii, răsună înfundat, ca la oamenii bătrîni. Apoi se auziră pași înăbușiți, urmă o ezitare și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi fără să vrea și zise: - Eu sînt! - O, îmi cer scuze
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
În diverse stenograme secrete sunt propuse măsuri pentru dezalcoolizarea forțată a "tovarășului M.A.Șolohov." Afacerea "Pe Donul liniștit" Cum am văzut, zvonurile începuseră să circule încă de prin 1928-1929, imediat după publicarea primelor două volume, dar au fost brutal înăbușite. Deși îndoiala a plutit mereu deasupra acestei opere, îndoială întărită în timp de "secătuirea" izvorului inspirației și de valoarea mult scăzută a puținelor scrieri ce i-au urmat, atacuri pertinente, care să cuprindă și analiza operei, au început să apară
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Sadoveanu, la vârsta de numai 24 de ani, cu patru volume deodată - trei de povestiri sau nuvele și un roman: primul apare, în iulie 1904, volumul Povestiri, urmează la nici o lună romanul Șoimii, iar apoi se tipăresc nuvelele din Dureri înăbușite, în septembrie 1904, și Crâșma lui Moș Precu, în noiembrie 1904 (dar antedatat pe copertă 1905, cum se obișnuia la sfârșit de an) - toate la Editura Minerva, al cărei director era un anume domn G. Filip, receptiv la posibilele succese
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
odinioară ajuns personaj cu stare reflectă fidel și simptomatic acest lucru: însuși poetul remarcă o ,schimbare de caracter" a eroului său în această perioadă. Trezirea la realitate, ce demască iluzia colorată în toată goliciunea ei, este o răbufnire a memoriei înăbușite: Și-a dus-o așa un an sau doi,/ Dar într-o zi (sau luni sau joi)/ Și-a amintit Apolodor/ De frații lui și-a plîns de dor" (§ 27). Ca și la Circul din București, unde se întreabă întîia
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
primul rînd, dacă o opinie este înăbușită, rămîne posibil ca, pe cît putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru înseamnă a presupune că noi înșine sîntem infailibili. În al doilea rînd, chiar dacă opinia înăbușită ar fi greșită, ea poate să conțină, și foarte adesea conține, un dram de adevăr; și cum opinia generală sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintă numai rareori sau chiar niciodată întregul adevăr, numai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
rana ce roade sănătatea vieții individuale și a celei sociale, aducând multitudinea de catastrofe. Oricât ar vrea omul să ducă o viață pur simțuală, rezumându-se la trăirea ei doar la nivel animalic, totuși ceva arde în adâncurile inimii lui, înăbușit, dar arde, pentru că în om este scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sfântul Grigorie Teologul spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
struguri) și mă refugiam în dormitorul meu cu baldachin și mă trânteam pe patul unde se consumaseră amoruri princiare sau numai boierești, aveam senzația că locuința e populată de fantome - se auzeau podele scârțâind și hohote de râs și sunete înăbușite, îmi aprindeam țigara, lumina chioară a becului se lăfăia pe reliefurile stucaturilor ce decorau plafonul, nimerisem întâmplător în fascinanta lume lermontoviană (cu corecții proletare), fumam și reciteam sonetele și madrigalurile lui Marino până alunecam domol în țara viselor. *** Din episodul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Motru, la rându-i, îl integrează viziunii organice tipic conservatoare: „Când organismul social e viguros, atunci îndreptarea mai este cu putință. Boala poate fi alungată prin una din acele reacțiuni de sănătate care survin brusc ca să deschidă un drum vieții înăbușite. În urma reacțiunii, forțele se reculeg și întregesc din nou individualitatea amenințată să se descompună." (Cultura româna și politicianismul, 1904) Antologia de față readuce în discuție, din perspectivă conservativă, problematica perioadelor de tranziție precum și dialectica tradiție-modernism. Așteptăm cu nerăbdare replica liberală
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
în Capitală: "Vedeam în ochii lui extraordinari cea mai bună plată a muncii mele neîntrerupte." Anul 1904 este anul Sadoveanu, când îi apar scriitorului la Editura "Minerva" a lui G. Filip nu mai puțin de patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, pentru care, fapt excepțional, atunci, ca și azi, primește și onorarii. N. Iorga era probabil convins că-l elogiază în articolul Doi mari scriitori: Vasile Pop și Mihail Sadoveanu, alăturând numele unui biet anonim de al
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii exoftalmici, se plimba prin cameră, pradă unei stări de maximă agitație. Se oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care-și modifica expresia din minut în minut oglindea exaltare sau suferință. - N-avea grijă, o să-ți povestesc. Nu-mi cere amănunte, o să-ți spun totul pe scurt, așa cum
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea s-ar fi zbătut înfiorată de durerea lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
înțeleg. Prea bine știam că, oricât suflet aș fi avut, oricât inima mea s-ar fi zbătut înfiorată de durerea lor, nu voi putea niciodată să le înțeleg drama. Nu vor fi niciodată cuvinte care să poată cuprinde asemenea dureri înăbușite, purtate viața întreagă de-a lungul fiecărei clipe, al fiecărei zile, ca o povară de neostoite doruri și cumplite neputințe. Cunoșteam toate aceste și din dorul mamei mele de satul ei din ținuturile Lăpușnei. Plecase izgonită în 1944 și nu
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
B.) For Sale Trioul timișorean For Sale (Emil Kindlein - chitară, muzicuță, percuție, voce; Ștefan Czifrak - bas; Adrian Șchiopu - tobe) a început anul 2004 cu un micro-turneu prin cluburi din Timișoara. În același timp, formația lucrează la masterizarea noului album „Strigăt înăbușit”, care va include 10 piese pop-rock în limba română (cea care va fi promovată insistent se numește „Playback”). ( I. B.) Tabără de schi Membri și simpatizanți ai Clubului de Turism Timișoara se vor întâlni marți, 17 februarie, la Casa Municipală
Agenda2004-7-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282076_a_283405]
-
cartea sa „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei“ (Editura „Facla“, Timișoara, 1984), călătorul și istoricul venețian Francesco Griselini, vizita sa la mina „Simion und Iuda“, din Ocna de Fier: Nu mai puțin impresionată este urechea de vocea înăbușită a lucrătorilor, de zgomotul produs de ciocan și daltă, de detunătura prafului de pușcă, atunci când roca este aruncată în aer. Un străin care iese din mină nu va mai uita detunătura exploziei... În asemenea condiții, un lucrător de loc din
Agenda2004-21-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282438_a_283767]