50 matches
-
fi împlinit menirea cu aceeași asupra de măsură. Pentru Cioran, rafinată cultură și polisemantica limba franceză au reprezentat cel mai fertil sol pe care și-ar fi putut semăna vreodată neliniștile și apoftegmele. La București tânărul revoltat s-ar fi înăcrit scriind în cercul prea strâmt al limbii române, la Paris a avut șansa de a deveni unul dintre cei mai mari stiliști ai unei limbi de circulație universală. Nici cu Tutea contextul nu a fost blând. 13 ani din viața
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
mai interesează decît "imaginea" lor & locul în top. În timpul ăsta poeții tineri scriu lucruri senzaționale, pentru că pe ei îi interesează doar să comunice, să ne spună cîteva lucruri senzaționale. Poeții tineri mușcă pulpele proaspete ale poeziei. Poeții generației mele se înăcresc & se maimuțăresc în oglinda propriei lor imagini. Inima lor a a ars. O gheară neagră le-a tras dunga neputinței pe creier. Ce-mi doresc de ziua mea plus un duș împreună Viața are prea mulți pixeli neretușați - m-am
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
mai buni decât orice friptură, pe care-i întindea pe sfoară ca pe ardeii roșii, săltându-i în lada din pod; coarne dulci-acrișoare și măcieșe din care făcea ceaiuri și vin; coacăze pentru dulcețuri, ca și frunze de măcieș pentru înăcrit borșul; zmeură și mure brumate, strecurate de sub nasul ursului Tudor, pentru siropuri și dulcețuri. Câte și mai câte! Avea o cămară ca-n povești! Mere murate, mânătărci, chitoarce; slănină de proc mistreț și cârnați de urs; păstrăvi marinați și borcane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eu, cel de atunci, nu mai eram. E neplăcut să te gândești că, după ce murim, cei mai mulți dintre noi lăsăm în urmă biscuiți nemâncați, cafele neatinse, suluri de hârtie igienică consumate pe jumătate, cutii de lapte, goale pe jumătate care se înăcresc în frigider; că lucrurile pe care le folosim zi de zi vor trăi mai mult ca noi și vor dovedi că n-am fost pregătiți să plecăm; că n-am fost deștepți sau prevăzători sau eroici; că am fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
arhimandritul cu deprinderi filozofice a arătat o stranie simpatie față de ruși, chiar dacă rusofilia sa nu l-a împiedicat pe generalul Kiseleff ca, la sugestia mitropolitului Neofit, să-l mazilească pe Poteca din catedra de la „Sfîntul Sava". Paradoxul este că, deși înăcrit pînă la revoltă de niște măsuri pe care le considera tot atîtea nedreptăți, ba chiar scîrbit de urzelile oficinelor dîmbovițene, călugărul a trăit cu nostalgia orașului lui Bucur, dovadă că adesea, din chilia de surghiun a Gurii Motrului, se gîndea
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
câteva scrisori aspre trimise de la Borca, rămâne una semnificativă pentru solidaritatea generației ’80 și pentru rolul formativ pe care, spuneam, poetul îl atribuia corespondenței. Nici suferința morală provocată de deriva unui prieten, nici suferința fizică provocată de boală nu îl înăcresc pe Aurel Dumitrașcu, a cărui conștiință s-a dovedit mult mai rezistentă, din păcate, decât ființa sa de carne... M-a surprins plăcut și maturitatea celui plecat dintre noi la 35 de ani. La 27-28 de ani, el nu mai
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
din urmă: „Deceniu/ de geniu// Sori/ de urdori// De ce să fii poet/ În timpuri mari?/ Ce cu ce să compari// Cel mai el va lupta șîn volum: cel mai slabț/ Cu sabia, pana și mitra/ Heracle cu Hidra.// Ehei, înmulțiți, înăcriți/ Lachei, gânduri de tablă menite/ Să scrie-n sanscrite:/ «Pentru tine, Tanțo dragă,/ Am săpat o vară-ntreagă/ La canalul care leagă/ Dunărea de Marea Neagră»// Limbi de jeg. Lașitate. Covor/ De redacții. Fără gură. Fără reacții.// Vicleni și mițoși. Sugaci
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel, De partea umbrei moi, să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu oricum „om”, ci ipostază a Omului Eroic, al unei...”Rase Eugenice”, în sensul benefic și stimulativ-emulativ al termenului... - o „rasă” care îi contrariază pe toți ceilalți oameni: cine s-ar aștepta ca greutățile și obstacolele vieții să-l fi înăcrit pe Omul-Poet, cine crede că apropierea morții îl covârșește ori înspăimântă, se înșală profund, nu ține cont de Duhul Vitalist al acestui Atlet, POETUL - care nu se lasă exilat...cel mult, se autoexilează, în ceva ce rareori devine strigăt autentic
„EXILAT ÎN STRIGĂT”, DE VIOREL SAVIN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349140_a_350469]
-
pentru revenirea respectivei ore. O prezență fantomatică o cheamă pe cealaltă. Estimp, ministerul chicotește, își înfundă mai abitir vata în urechi, mai așterne un curriculum, mai pocnește din bici. Pentru orice eventualitate, a scos din cămara cu răspunsuri vechi, supa înăcrită cu „latina e o limbă moartă, care nu servește la nimic în era noastră vecină cu starwars”. Cu ultimul SW, aș îndrăzni să adaug. La acreala asta, aceeași parte insignifiantă a mediului academic va începe să scornească, pentru a câta
Ministerul care ne scoate limba. Limba latină () [Corola-blog/BlogPost/338317_a_339646]
-
ce a avut loc la Maison du Conseil des Arts de Montréal (Consiliul Artelor din Montréal) (http://www.artsmontreal.org), stârnind curiozitatea montrealezilor de origine franceză și a românilor care au asistat la vernisaj. Dar ceea ce a răbufnit în mine, înăcrindu-mi viața și m-a făcut să-mi iau lumea în cap, a fost decizia abuzivă și ilegală a Sfatului Popular al Municipiului Brașov din vara anului 1984, care, cu aprobarea tovarășului Drăghici, Primul Secretar Municipal, a hotărât să-mi
O viață de luptă, suferință și speranță: VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/339238_a_340567]
-
ce a avut loc la Maison du Conseil des Arts de Montréal (Consiliul Artelor din Montréal) (http://www.artsmontreal.org), stârnind curiozitatea montrealezilor de origine franceză și a românilor care au asistat la vernisaj. Dar ceea ce a răbufnit în mine, înăcrindu-mi viața și m-a făcut să-mi iau lumea în cap, a fost decizia abuzivă și ilegală a Sfatului Popular al Municipiului Brașov din vara anului 1984, care, cu aprobarea tovarășului Drăghici, Primul Secretar Municipal, a hotărât să-mi
VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/340023_a_341352]
-
ce a avut loc la Maison du Conseil des Arts de Montreal (Consiliul Artelor din Montreal) (http://www.artsmontreal.org), stârnind curiozitatea montrealezilor de origine franceză și a românilor care au asistat la vernisaj. Dar ceea ce a răbufnit în mine, înăcrindu-mi viața și m-a făcut să-mi iau lumea în cap, a fost decizia abuzivă și ilegală a Sfatului Popular al Municipiului Brașov din vara anului 1984, care, cu aprobarea tovarășului Drăghici, Primul Secretar Municipal, a hotărât să-mi
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
iute cum să-i placă? El se desface ușurel De Enigel De partea umbrei moi să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfiala, Se oglindi în pielea-i cheala; Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inima plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem, Că-i greu mult soare să îndure Ciupercă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiara bătrână
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
atunci, își dezvăluie o altă față, întunecată și fioroasă, pe care poetul o contemplă cu mirare și spaimă. Unul dintre simbolurile esențiale este seceta, ca în acest tablou antisămănătorist: „Pregătesc femeile mâncarea de amiază; / o fierb cu plămânii și o-năcresc cu sudoare. / Zeama de cartofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scârțâie-holdă pe deal, / ulii pândesc puii de sub cloște, / Cașii în plase de cânepă se coc pe-acoperișe, / Iulie, gol, puturos, se scaldă
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
sângele se scurgea de pe acele trupuri pe pantă în jos, atât de mult încât tulburase apa unui mic pârâiaș ce curgea mai la vale: soldații cu gura uscată ce coborau să-și potolească setea urcau scuipând și curățându-și gura, înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței divine i se îngăduise să rămână în viață, în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia o săgeată hună îi străpunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu era, de fapt, absolut deloc genul meu. După vacanță, am renunțat la toate micile gesturi de amabilitate cu care încercasem înainte să-mi arăt bunăvoința față de Sheba. Am lăsat cu bună știință ca toate sentimentele mele calde să se înăcrească până la dispreț. Din când în când, trebuie să recunosc, am ajuns până acolo încât am cedat dorinței de a o jigni copilărește. Tușeam ca pentru a-mi masca râsul atunci când Sheba vorbea cu cineva. Sau, când intra în cancelarie, făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ale dumitale suferă de anemie. Să vedem, povestește. Ce vrei să povestesc? — Las la alegerea dumitale. Numărul de Împunsături sau turele de onoare. — Nu-mi arde de glume, Fermín. — Tinerețe, floare a zevzeciei. În sfîrșit, cu mine să nu te Înăcrești, fiindcă am vești proaspete despre investigația noastră pe seama amicului tău Carax. — SÎnt numai urechi. Îmi aruncă o privire de intrigă internațională; o sprînceană arcuită, iar cealaltă În stare de alarmă. — Ei bine, iată că ieri, după ce am lăsat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Acum sunt ocupată. Dă-i drumul repede, da? — Ești ocupată cu musafirii, presupun. — N-ai decât să presupui ce vrei. Nu sunt obligată să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător, atât de plin de imbolduri mocnite, contradictorii, încât aproape că n-am știut cum să îl interpretez. Râsul fostei soții eliberate, poate. Hohotul de pe urmă. Nu, sigur că nu. Ești liberă să faci cum vrei. Eu nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
colț, da, nu mai este nici o îndoială, pe ea o aștept, la ea mă gândisem toată noaptea, nu la Udi, care își continuase somnul pe canapeaua din salon, lăsându-mi mie patul conjugal, pe care îl părăsisem de multă vreme, înăcrită de vanitatea bolii sale, abia reușisem să adorm în patul acela străin, era ca și când aș fi fost aruncată în camera jegoasă a unui burlac și mă gândisem numai la ea, deloc la Udi sau la Noga, îi pedepsisem în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub bolți, dintr-o virtuoasă voință de a expune, ca să-l satisfacă pe contribuabilul burghez și radical sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
față de nenumărate ori, ultima dată înainte de nuntă noastră. A venit la mine și mi-a povestit totul, m-a rugat să vorbesc cu Țușca, să o fac să ierte. Nu am reușit. - Nu e bine să ții mânie, te înăcrește. Trebuie să învățăm să iertam. Să uităm... - Eu nu vreau să o văd! Dacă ți-e milă de ea, de ce nu o iei de nevastă?! Am lăsat-o așa. A mai fost una, prietena bună, cea mai bună prietenă a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
le scurgi de apă, le toci, le prăjești în untdelemn, pui și puțină ceapă tocată mărunțel, pe urmă le așezi în tingire cu apă, sare, piper, ce-i trebuie, pătrunjel, scorțișoară și unt de nucă (cum se mânca odată), și înăcrești cu zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă. - Și pe urmă, adaugă Stănică cu apetit, presari pe deasupra tot scorțișoară pisată! - Așa mâncam noi, bătrînii! încheie simplu Agripina,ronțăind alune americane. Stănică își continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu-l aștept, va veni, cu atât mai mult mă voi bucura. Dacă răul care mă înconjoară va continua, neașteptând dispariția lui, nu voi putea fi niciodată dezamăgit." Toți, în jurul meu, așteptau. Pe mine așteptarea mă macină și mă înăcrește. Mi se părea că ies oricum câștigat calculând cu "mai răul": nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepregătite, în timp ce capacitatea de a mă bucura rămânea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui. Evident, tot acest calcul se baza
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-mi iert că am pus la inimă prea tare nenorocirile țării mele. Oricum nu puteam face nimic pentru ea. Chinuri zadarnice, care m-au istovit și din care nu m-am ales cu nimic, afară de faptul că m-au înăcrit și mai mult” (III, 340). În fine, să vedem alte „defecte” ale românilor: „Discuție cu un tânăr din țara mea: mi-a îndrugat numai minciuni, exagerări, ifose, în care intrau enorm de multă retorică și nesiguranță. Îndoielile despre sine nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]