59 matches
-
sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec.) ILINCA: Sărutăm dreapta, părinte! SISOE (cam cu gura altuia): Domnul... (O privește lung, trece și se uită la ea dintr-o parte. Iar se întoarce) ILINCA: Da' ce te uiți așa la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acces unde, cu câteva zile în urmă, Vaughan încercase să mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne privea era albă de timp. Ploaia se desprindea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Îmi plăcea ploaia. Îmi plăcu ploaia. Șuvițele de ploaie o luară pe cărăruia care duce la pârâu. Luminița ce se uită înspre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Țoiu Ascultând, doctorul zâmbește profesional, poci să spun și cam milos... Lăsându-se pipăit, ... ciocănit, ... scormonit, cum scormonea el pe vremuri, ca psihiatru, în gunoiul public... Nelule, dragă Nelule, - și își aprinse tacticos pipa, un Brig, cu muștiucul ros, mâncat, înălbit... Și psihanalistul povesti în cele din urmă pe îndelete cum în grădina casei în care ședea vara în vacanță, la Drajna, văzuse cel mai estetic și mai groaznic lucru, pe care îl surprinse vreodată în natură... Ceva... groaznic... cumplit de
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
ne poartă Spre Sfârșitul Sorții ce trage... Cortina. Tristețea mă cuprinde pierzându-se-n Eter. Aprind o lumânare ce pâlpâie-n tăcere Umbre pe perete mă privesc sever Rece este clipa stelei în cădere... Nopțile-mi sunt lungi, reci și înălbite Sufletul mi-e greu la ceas adormit... Amintiri muiate-n clipe rătăcite Le ascund, tăcută, în gându-mi obosit. Trecătoare-i viața din inimi ce mai bat Cu zvâcniri de aripi ne-nălțăm spre Cer. Trăiri veștejite gându-mi îl
A FI CĂLĂTOR PE ACEASTĂ LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384323_a_385652]
-
a fi cu ne-ntreruptul șir de stări (azi vânător, mâine vânat), în carnea timpului întemnițate de mâna întâmplării deșucheate, când știm cu toții că-n istorii evenimentele de seamă sunt crime măcar plănuite și că eroii-s zămisliți din praful criminalilor-nălbiți. Nu vom ceda de-ar fi să crape toți adversarii și dușmanii, ca despre noi să nu se poată spune c-am dănțuit cum ne-au cântat golanii! E greu în țară? Las' să fie până ce gloatei i se limpezește
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
verbul la încercare Celălalt așează iubirea-n vers, Cînd unul gândește,celălalt pe-o cărare Metafore coboară din univers. Când fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela care scrie, Cel ce dictează este un destin, Dacă salvăm din rană o
CEI DOI DIN MINE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362929_a_364258]
-
în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în război, iar pe fiecare pat perine din fulgi, una peste alta. Pe mese, fețe de masă - tișlaifere - din pânză de casă înălbită și ornate cu flori cusute de mâinile iscusite ale fetelor și femeilor în serile lungi, de șezătoare cu gogoși, porumb fiert, floricele sau scoverzi - fiecare cameră cu câte două lămpi cu gaz, lămpi cu picior din fontă turnată în tipare
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
exact 30 de minute. Intru în acest centru de excelență medicală. Merg la Recepția de la parter și anunț una din recepționere că am sosit. Mă ignoră câteva minute, atenția fiindu-i îndreptată spre o soră medicală în uniformă cu dinții înălbiți, care este determinată ca toți cei din jur să știe că de mâine pleacă în concediul din anul precedent, pe care a fost obligată să-l ia până la 1 aprilie. Bat delicat în suprafața laminată a Recepției. - Am programare la
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
concediul din anul precedent, pe care a fost obligată să-l ia până la 1 aprilie. Bat delicat în suprafața laminată a Recepției. - Am programare la orele 12.00. Schimb de zâmbete ca printre jaluzele cu colega ei. Șuieră printre dinții înălbiți. - Numele. - Data nașterii - Adresa - Numele de domnișoară al mamei. Îmi arată niște scaune așezate în șir indian. Mă așez pe scaun și îmi scot cartea de lectură din sacoșa de pânză. Este Originea speciilor de Charles Darwin. Sora medicală cu
PROGRAMAREA de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350284_a_351613]
-
mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier, cu-o vioară Doinind... dintr-un arcuș tăcut, Revăd privirea părintească, Atât de caldă și iubită, Care încearcă să-mi șoptească, De sub năframa înălbită, Înmiresmat de un major Un sunet dulce, cristalin, Cu suflul unui dirijor Ce-mi este astăzi alcalin, Esență pentru minte trează, Lucrată de vechi făurari, Din strune care mai vibrează, Emoții pentru noi lăstari... Un puls dintr-un țesut nostalgic
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
fi... mai ușoară. Deși trece-n pas mărunt Timpul n-ajunge la capăt. Pentru noi e foarte scurt, Îl percepem doar prin dangăt. Toamna se scurge pe poale, Vine din urmă grăbită Iarna cu mantia-i moale Și de Domnul înălbită. Vremea-i tot mai deocheată, Câte rele s-or fi strâns, Luând o hotărâre dreaptă Le-om petrece în... derâs. Suntem stăpâni mai departe Pe anotimpul rebel Injectând friguri de moarte Prin țânțarul anofel. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ANOTIMP REBEL
ANOTIMP REBEL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380858_a_382187]
-
verbul la încercare Celălalt așează iubirea-n vers, Cînd unul gândește,celălalt pe-o cărare Metafore coboară din univers. Când fac schimburi de căldură C-o muză rătăcită pe orbită Celălalt simte epitetul ca arsură Și noaptea-n zori e înălbită. Nici-unul nu-i de celălalt răspunzător, Ne credem,separați,nemuritori, Cînd amîndoi ne-ntoarcem dintr-un zbor In mine priveghiul se termină în zori. El este acela care scrie, Cel ce dictează este un destin, Dacă salvăm din rană o
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
scrise cu culori de vise Dintr-o viață scurtă de poet. Scrisori dea rîndu-mi stau în cale Precum o ploaie a și trecut, E totul umed, o culoare De parcă totu-și ia-nceput... Răspunsuri reci sunt recitite De aceeași față înălbită, Cu ochii mari, mășcați ca mura Asemeni unora culori din vis. Și cui oare se tot scrie Un val de drumuri, de cărări?! S-au poate mie mi le atribui În număratele incetări. Un frig iernatic suflă plicuri Și gînduri
RĂSPUNSURI RECI de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375990_a_377319]
-
scrise cu culori de vise Dintr-o viață scurtă de poet. Scrisori dea rîndu-mi stau în cale Precum o ploaie a și trecut, E totul umed, o culoare De parcă totu-și ia-nceput... Răspunsuri reci sunt recitite De aceeași față înălbită, Cu ochii mari, mășcați ca mura Asemeni unora culori din vis. Și cui oare se tot scrie Un val de drumuri, de cărări?! S-au poate mie mi le atribui În număratele incetări. Un frig iernatic suflă plicuri Și gînduri
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
cărări,Sunt drumuri scrise cu culori de viseDintr-o viață scurtă de poet.Scrisori dea rîndu-mi stau în calePrecum o ploaie a și trecut,E totul umed, o culoareDe parcă totu-și ia-nceput...Răspunsuri reci sunt recititeDe aceeași față înălbită,Cu ochii mari, mășcați ca muraAsemeni unora culori din vis.Și cui oare se tot scrieUn val de drumuri, de cărări?! S-au poate mie mi le atribuiîn număratele incetări.Un frig iernatic suflă plicuriși gînduri mii se-nvîrt în sus
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
rândul său. Când își reveni în simțiri, cuvintele teribile îi umplură ca o otravă fulgerătoare mintea și sufletul. Universul se năruia asupra ei, precum piesele unui puzzle gigantic, strivind-o. Alături de ea Codruț hohotea încetișor cu fața îngropată în pumnii înălbiți, de strânși ce erau. Bietul om se străduia parcă, să-și zobească tâmplele ce nu lăsau să iasă durerea îngrozitoare care-i consuma creierul, înnebunindu-l! Acea imagine autentică a durerii și neputinței o lovi ca un trăsnet și o
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
-ți atacă cu asta onoarea! HISTR[IO] Mie - o pomană? O, câtă milă au ei; da e adevărat sunt netrebuincios, bătrân, tâmpit... O, câtă milă, câtă milă! SERV[ITORUL] Ei drace! Ce mai porți și d-ta capul d-tale înălbit așa de sus, așa de mândru. Hehei! vremea mi te face mai cu minte, mi te mai umilește. Mai bine vino-ți în fire și fă ca mine că, de! cu mândrie și onoare nu e rost. Ia ascultă numa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cugetărilor sale pare a fi mai matur decât Don Carlos, și în privința spiritului e asupra cestui din urmă. De-aceea lui Posa îi va corespunde un patos fundamental mai încetinel, desi acesta va alerga cu mult înaintea patosului unui despot înălbit cum e Philipp. Aceste indicațiuni cred c-or ajunge ca să descopere conștiinței bogăția acestui al doilea moment, pe care noi, spre distingere de acela al generalității, l-am numit spețializator. Precum ni prezintă însă fiece individ de sine stătător o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la sută din cînepă, pentru bebe? Sută la sută din cînepă? Ce naiba vrea să... A. Da, e posibil să fi zis ceva de genul ăsta la petrecerea mamei mele, doar ca s-o fac să termine cu bumbacul cel diabolic, Înălbit chimic. — O să merg jumate pe cînepă... jumate pe alte materiale, zic În cele din urmă. Pentru... ăă... biodiversitate. — Excelent, aprobă Jess din cap. Și am mai vrut să-ți spun că pot să-ți fac rost și de o măsuță
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă închin minunii ce face din doi una”. Impresionează, prin noblețea simțirii, Post mortem, pioasă evocare a lui N. Iorga: „Pe hrisoave, odoare, surete, pisanii, / pretutindeni, pecetea fierbintei strădanii. // Câte vieți ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui S. cedează, în cele din urmă, integral locul clasicismului. Un ciclu din Lumini târzii (1984) reunește peste douăzeci de „poeme aforistice”, între care Legea fierului („Și fierului, de-i dai
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
ieși În șoseaua de sub malul râului. Când ieșeai din oraș dădeai de un spațiu deschis, unde drumul Începea să coboare, și de acolo putu să vadă râul curgând placid și cotitura leneșă pe care o făcea malul celălalt și nămolul Înălbit de soare, acolo unde săpaseră austriecii. De când Îl văzuse ultima oară, locul devenise foarte verde și luxuriant, și faptul că devenise un spațiu istoric nu-i adusese nici o schimbare, lui, râului. Batalionul se așezase de-a lungul malului stâng. Malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de dincolo de mormânt. Considerând că serviciile sale fuseseră insuficiente, dar fără a fi revoltat din cauza sfârșitului său prematur, Hanbei așteptase moartea cu deplina convingere că avea să-și slujească stăpânul chiar și după ce nu mai rămâneau din el decât oasele înălbite. Acum, când se gândea la cele mai adânci sentimente ale lui Hanbei, Hideyoshi nu-și putea stăpâni plânsul. Oricât de tare încerca să-și controleze lacrimile, nu reușea să și le oprească. În sfârșit, Kanbei glăsui sever: — Stăpâne, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
voi fi lăudat pentru strădania mea, și am fost sincer mirat când l-am văzut pe tata negru de supărare. Am făcut, aș zice azi, ceea ce a făcut Malraux când a declanșat operațiunea înălbirii clădirilor din Paris, numai că pomii "înălbiți" de mine n-au rezistat. S-au uscat toți. Am digerat foarte greu învățătura acelei isprăvi chiar și după ce am priceput ce grozăvie săvârșisem. Dar ce știu azi mai bine decât atunci când credeam, învîrtind limbile ceasului deșteptător, că timpul poate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]