206 matches
-
atrag atenția este conținutul lor propriu-zis: pur și simplu avem în față o mostră de gîndire filozofică în forma ei cea mai nepervertită. Iar în cazul lui Dragomir, o astfel de gîndire se desfășoară în patru etape: prin izolare, prin înșurubare, prin cristalizare și prin recurență. Toate aceste etape, veritabile procedee de analiză a unei probleme filozofice, sînt parcurse de Dragomir într-o înlănțuire strictă. Să le luăm pe rînd: Cînd se apleacă asupra unei probleme legate de timp - de pildă
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
ca și cum ar pătrunde forînd și excavînd numai acele nuanțe ce țin strict de limitele problemei alese. În felul acesta, Dragomir se înșurubează la propriu în substanța temei, străduindu-se să meargă cît mai mult în adîncul ei. Analiza aceasta prin înșurubare va duce pînă la urmă la atingerea unui prag dincolo de care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
ei. Analiza aceasta prin înșurubare va duce pînă la urmă la atingerea unui prag dincolo de care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra de acum încolo asupra noului focar. Va urma o nouă înșurubare cu apariția unor noi nuanțe, și, după ce procedeul va fi aplicat de cîteva ori, rezultatul va consta în ivirea mai multor focare de cristalizare a
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
care problema inițială va lăsa locul unei alte probleme. Din acest moment, Dragomir va părăsi primul focar tematic, cel care a fost deja cristalizat prin înșurubare, și se va concentra de acum încolo asupra noului focar. Va urma o nouă înșurubare cu apariția unor noi nuanțe, și, după ce procedeul va fi aplicat de cîteva ori, rezultatul va consta în ivirea mai multor focare de cristalizare a tematicii timpului. Aceste focare de cristalizare - adică problemele cărora Dragomir le-a dat contur în
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
tatonări, nuanțări și reluări periodice este o trăsătură izbitoare a paginilor din Caietele timpului. Ea nu este de găsit într-o formă atît de vădită în primele două cărți. În concluzie, Dragomir izolează o temă, se adîncește în ea prin înșurubare, îi atinge limita și apoi trece dincolo de ea, creînd o țesătură de teme din convergența cărora va lua naștere conținutul propriu-zis al Caietelor timpului. Iată un exemplu pertinent de ceea ce înseamnă gîndire filozofică autentică.
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
convinsă de lună spre rug alergau Foșnetul aripii de metal De neînțeles limbajul omenesc ci doar zîmbetul spadei în Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara Aisberguri avortate în deznădejde au decapitat zori Din cînd în cînd erau îngăduite partituri cu ecoul înșurubării în oglinda lacului fără fund Un desiș de viespi unelte deasupra căldării goale trase pe traversele căii ferate Gura neagră sufla brumă depășind bariere puse de stihii la Priene Codobelci se poticneau în sămînța lăsată de copită pe buze Din
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
necunoscute, în chiar clipă când trebuie să se pronunțe. În timp, motivul se impalidează, piere, așa cum dispar din memorie loturi întregi de nume și cunoștințe care, la vremea lor dădeau tonul unei personalități, permiteau insului social o rapidă și integratoare înșurubare în lumea intereselor lui. Semn, în același timp, ca înseși interesele evoluează, sunt perisabile și din acute se relativizează până la caducitate. Le uităm, schimbate cu altele... Visele vârstei târzii vestesc logodna senilității cu o sensibilitate ce se întoarce, descătușata, la
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
mei, razna în căutarea unei cărți, a unei viitoare foste iubite, a unei viitoare foste soții, a unei viitoare foste vieți, a unei viitoare foste morți, a unui poem, a unui amic solitar dintre aceia înălțându-se la cer prin înșurubare în păhăruț; razna te miri pe unde, repet; vai, mai rar, liber ca adiere de vânt subțire în oglinda paginii scrise, ci hulit în față propagandistic, înnebunit, umilit, într-un cuvânt patetic, dar „potrivit” à la Arghezi: răstignit; abia în
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]
-
Altfel spus, față de elevația de spirit a germanilor, un intelectual român nu are la îndemînă decît sporirea conștiinței ultragiate. E vorba de ultragiul resimțit de cel care intuiește că la superioritatea atavică a nemților nu poți răspunde decît printr-o înșurubare dureroasă în propriul tipar cultural. Stai printre ei, dar nu ești cu ei, lipsindu-ți afinitatea menită a te apropria de etosul lor. Și chiar dacă ești un maestru al socializării spoite, de sub smalțul gesturilor curtenitoare vei gusta crasa inadecvare care
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
mai rezistent, a carui schemă constructivă este dată în fig.33. Penetrometrul perfecționat se caracterizează prin aceea că s-au folosit două tije (tija inferioară de penetrare și tija superioară de ghidare a berbecului), ambele fiind îmbinate cu nicovala prin înșurubare.De asemenea, nicovala are formă tronconică cu baza mică jos, ceea ce îi conferă o rezistență mai mare comparativ cu nicovala cilindrică sudată pe tijă. Acest penetrometru poate fi utilizat în orice condiții de lucru privind textura, umiditatea și compactarea solului
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
actuale, pliate îndeobște pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-sale, caracterizată în măsură progresivă de "o blîndă putere de domolire a materialității brutale", după cum observa I. Negoițescu, și, concomitent, de o mișcare ascensională, de o înșurubare într-un eter căruia-i oferă o umilință întrebător-dureroasă, salutară, prezintă, e drept, o iluzorie inactualitate, care însă e foarte posibil să alcătuiască nu peste multă vreme una din premisele unei noi, robuste actualizări.
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
doar o învoială negociată între compozitor și interpret. Nici nu incumbă numai înțelegerea tacită de a admite unele sugestii, procedee, deprinderi provocate prin voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis-a-vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația urechii ori de către formațiunile altor organe ale simțurilor noastre de toate zilele. Banchetul vizualității nu numai că se perpetuează sine die: el devine tot mai agresiv, mai
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
titulară, Băieți de gașcă, forțând nota exact în stilul tinerilor șmecheriți de la finele Epocii de Aur. Aluzii licențioase sau expresii buruienoase împroșcate în toate punctele cardinale, distracție la greu, cu alcoolul obligatoriu și gagicăreala aferentă, chiulul masiv de la școală și înșurubările ingenioase în cozile comuniste, poante nenumărate, făcute în interiorul găștii și apoi, în cercuri tot mai largi, pe seama cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
Barbu Cioculescu Îl regăsesc pe Ion Barbu al perioadei din După melci, fastuos, inepuizabil și înalt sugestiv, în primul poem al Ilenei Roman, La Castel din volumul Figuri de stil. Cu oarecare emoție: o înșurubare într-un Castel - al Alchimistului - figura într-unul din propriile-mi tomuri de versuri. Multe se pot petrece într-un castel pustiu/părăsit, în evuri revolute zidit și de generații de mult stinse locuit, până la extrema oboseală a podelelor, podețelor
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
reconfirmă o solitudine orgolioasă, de care scriitorul suferă numai pe jumătate. Un obraz plânge, dar celălalt râde fiindcă poetul e singur și nefericit, în cadrul ostil ori indiferent al societății, în mijlocul regrupat și relocat al semenilor săi. Din această izolare și înșurubare în propria singurătate apar... noile secvențe lirice, tractate de un discurs prozaic, fragmentar și serial. În Craterul Platon, realitatea înconjurătoare, socială și pur umană, aproape că nu mai este percepută. Am notat o singură referință la epoca "batjocoritoare și blazată
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
să facă atârnând de capătul ștrumeleagului meu! Ai zice că acuși o să-și frângă o vertebră lăsându-și jumătate din trunchi să spânzure în gol, peste marginea patului - cuprinsă de extaz! Îhî! Ce bine că face gimnastică regulat! Cu ce înșurubări mă aleg! Ce afacere! Și totuși, se dovedește a fi și o ființă umană - da, prezintă indicii clare din care reiese că așa ar fi! O ființă umană! Care poate fi iubită! Da’ chiar de mine? De ce nu? Serios? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare se înșurubează în mine, mai adânc, și vocea oribilă a polițaiului zice: — Așa, prietene, relaxează-te. Și număr: 12, 13... Înșurubarea se oprește. Chestia aia imensă și tare se retrage încet, aproape de tot. Apoi se înșurubează din nou adânc. Încet ca limba a unui ceas, apoi mai repede, degetele unse ale polițaiului se înfig în mine, se retrag, se înfig, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și montate cinematografic, cu apariții episodice de personaje secundare intersectând traiectoria comună a picareștilor eroi centrali. Curiozitatea neliniștită a acestora din urmă, dorința și tendința de a-și lua lumea-n cap intră în opoziție cu fixarea lor inevitabilă, cu înșurubarea într-o condiție socială joasă și într-un mediu (sub)urban sufocant. Senzaționalul unor întâmplări, bine exploatat de un prozator realist în cel mai puternic sens al termenului, distonează așadar cu o așteptare continuă și searbădă. Cu cât faptele expuse
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
obligatoriu de evitat); după cum nu mai avem o problematică inclusă (ori imposibil de exclus). Traducerea lui X sau a lui Y în limba a, b, c sau în toate trei nu mai înseamnă desprindere dificilă dintr-un anumit context și înșurubare într-un altul, complet diferit. Esticii sunt tot mai puțin "persani" pentru occidentalii curioși. În timp, specificul românilor, ca ansamblu etnic, va conta tot mai puțin în ecuația culturală; și sensibil mai importantă va fi nota diferențială a unui anumit
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
este de părere că în lume sunt trei categorii de oameni: hoții, cerșetorii și muncitorii, cei din primele două categorii reprezentînd majoritatea. Creștin sadea fiind, nu înțelege Lev Tolstoi, rostul națiilor în lume și critică patriotismul, al cărui spirit de înșurubare în rădăcini etnice nu concordă cu iubirea universală în numele crucii. Chiar și față de propriul neam este fluctuant în aprecieri: cînd e amărît de spiritul de turmă al rușilor, cînd exultă pe seama virtuților lor native. Are repulsie de darwinism, pe care
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
publică, inclusiv cea auctorială, și rigorismul etic sînt expresii ale inautenticității narcisice. Nu cred, precum Liiceanu, că avem de-a face la el cu o „privire amorală și artistă” asupra comunismului. E o privire uman-prea umană, venită nu numai din „înșurubarea tenace în propriul destin individual”, și aplicată nu numai comunismului. Filozoful are, desigur, dreptate cînd observă caracterul romanesc al vieții lui M.I., simpatic bagatelizat de interlocutor: „- E foarte interesant. E ca într-un roman. Suntem în romanul vieții dumneavoastră/ - Bine
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
lui Gorduz. Aceasta aparține lui Erwin Kessler. Reproducem aici un pasaj: „Gorduz, singurul nume semnificativ din sculptura autohtonă după Brâncuși, are o operă marcată, ca și aceea a maestrului cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare de contrarii, de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost ținta atacurilor lui Picasso, care vedea în ea (nu fără motiv) un falus, nicidecum un portret, așa cum mai înainte autoritățile vamale americane văzuseră
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele seninătății înțelepte, sau înnobilîndu-i calitățile prin lăudarea detașării pe care vîrsta i-o dă nenorocitului. Ambele căi sunt considerate eschive din fața catastrofei. Nici o clipă Améry nu-și mută discuția pe plan religios, eseul său fiind o înșurubare speculativă într-o obsesie de tip orizontal: senectutea e o dramă psihică pe care o poți trata cel mult filozofic, dar în nici un caz teologic. Căci după bătrînețe vine moartea și după moarte nu mai vine nimic. Sub acest unghi
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
fără nimic grotesc. Afară de aversiunea - în fond, împrumutată ideologic - pentru creștinism. Un tip de personaj pe care literatura contemporană nu l-a explorat, nici măcar la suprafață. Proza românească postdecembristă ce tratează comunismul aduce deseori cu un asalt eșuat. Prea multe înșurubări nefertile în jurul unor tipologii previzibile, blindate în discursuri comune. Din toată proza lui Baștovoi reținem presiunea discursului spre o anumită visceralitate. Aici e vorba de cea legată de autenticism, cum ne obișnuise încă de la volumele de poezii. Baștovoi propune o
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]